4,226 matches
-
lași În urmă? — Nu mă interesează deloc oamenii, spune Wakefield cu arțag, Îndreptîndu-se de spate și privind la cheliuța dintre coarnele Necuratului care este, fie vorba Între noi, cam scund. Vreau doar să mă lași În pace. Încearcă să-i trîntească Diavolului ușa În nas, dar Diavolul pusese deja o copită În prag. — Ok, deci ești un singuratic. Nu tu cineva drag, nu tu rude, nu tu animale de companie. Nimic pentru care să merite să trăiești, În afara cîtorva metehne. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era un poet al dragostei și al vieții, dar În ceea ce-l privea pe Wakefield, sfaturile lui erau fără rost. Pentru el nu exista femeie potrivită; femeile erau, ca și Wakefield Însuși, inexplicabile. — Ce vrei să faci acum? Maggie se trîntește pe spate, cu brațele sub cap. E complet trează, deși ceasul de pe noptieră arată 3:30 a.m. Wakefield memorează o notă mentală către el Însuși: sex oral = alune și sare de mare. — Presupun că somnul nu te interesează. — Somnul? Glumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se naște din pîntecele despicat al porcului, să recite versuri dada Într-un limbaj inventat unor oameni care vorbesc multe limbi, dar care cred numai Într-a lor. — Nici nu mai poți ieși seara pe stradă, plînge doamna Petrovici. Te trîntesc pe jos, Îți iau geanta și te omoară. Mulți dintre prietenii meu se mută, copiii lor ajută la ei. Aruncă pumnale otrăvite către Susan, care se apără cum poate mai bine. — ți-am spus deja că te poți muta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
față. Susan se bagă Între ei. Tati, ar trebui să pleci. Domnul Petrovici spune ceva urît În sîrbește și pornește către ușă. — Domnule Wakefield, să Îi spui șefului tău că noi nu ne temem de bombe! strigă Slobodan Înainte de a trînti ușa. Wakefield Își face o notă mentală. Cine este șeful lui? CÎnd iese cu Susan În stradă, după multe pupături și Îmbrățișări din partea doamnei Petrovici, Îl zăresc pe Slobodan gonind cu vechitura lui de mașină pe stradă, lăsînd o dîră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Arizona, celălalt printre munți, către Colorado. Mexicanul repetă „sii-ren-aaa“ și face cu ochiul. Wakefield găsește locul și adoarme În vaierul vîntului care scutură ferestrele și În chicotele și gemetele fetelor bete și ale camionagiilor care vin și pleacă toată noaptea, trîntind ușile și zgîlțîind paturile. Dimineața, o zăpadă de un alb strălucitor Învăluie dealurile și totul este straniu de liniștit. Wakefield o apucă pe drumul vechi către Arizona. Trece pe lîngă un șir de reclame vechi la Burma Shave, care Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mea!, zbiară Wakefield, ușor isteric. Am nevoie de liniște! — Ia-ți o slujbă! zbiară și nebunul și chiar atunci o cărămidă, pe care toată bubuiala din urmă o disclocase din perete cade pe patul lui Wakefield cu o bufnitură. Wakefield trîntește fereastra. Scoțînd flăcări pe nări, Înfige cărămida În gaura de unde venise, Încercînd să Înțeleagă ce se Întîmplase. Omul este evident nebun, iar chestia aia cu slujba e o declarație de război! În după amiaza aceea nebunu’ Își concediază „meșterii zidari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o hăinuță roșie, cu căpșorul acoperit cu o căciuliță tricotată, puțin mai mare decât una de păpușă. Eileen i-o întinse lui Stevie, care rămase interzisă, la fel de neajutorată ca o maică stareță cu un prezervativ. — Ia, Fran, ține-o tu. Trânti copilul care, la o privire mai atentă, se dovedi a avea o iritație roșie neplăcută, în brațele lui Fran, uluită la culme. Fran îi scoase cu grijă căciulița și, ignorând scufia albă, scămoșată, îi ținu căpșorul sub bărbie. Senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
firesc. Era o minciună, ar fi fost o adevărată risipă, dar el n-avea de unde să știe asta. — Du-te naibii atunci și sper ca afurisitul tău de ziar să dea faliment, să vezi și tu cum e. Apoi îi trânti telefonul. Fran închise ochii. Știa că făcuseră bine publicând povestea. Fusese o poveste bună, iar Wadey’s Buses pusese într-adevăr în pericol viața pasagerilor. Însă chiar și așa, tot te simțeai ca ultimul om când cineva zbiera la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Profesia de jurnalist nu depinde de tehnologie; depinde de instinct, de un simț intuitiv al lucrurilor care contează pentru cititor. Cei de la Citizen se descurcă al naibii de bine, având în vedere că doar un om și-un măgar conduc totul. Fran trânti portiera. Era atât de tipic pentru Jack să transforme un compliment într-o insultă! Dacă eu sunt măgarul, își jură Fran în timp ce demara în viteză din parcare, evaluând perfect distanța dintre cei doi stâlpi hașurați de la ieșire, atunci într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
publice știri care le sunt de folos. Tata spunea întotdeauna că suntem o Biblie la scară locală. De aceea e atât de important să păstrăm contactul cu oamenii care locuiesc aici, să înțelegem ce își doresc ei, nu să le trântim pe masă porcării spectaculoase după rețeta din Fleet Street. De aceea e atât de important să le scriem numele corect. Și adresele. Le arătă un exemplar din ultimul Express, în care scriseseră greșit numele uneia dintre cele mai cunoscute străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din sufletul lui. Poate că i se schimbase norocul. — Așadar cum a fost ginecologul cel chipeș? — Nu e ginecolog. Pentru prima dată, umorul sarcastic al lui Stevie o irita pe Fran. Își scoase agenda din geanta de umăr și o trânti cu zgomot pe birou. — E specialist în tratarea infertilității și a fost minunat. De fapt, a fost emoționant. — Oh, vai. Îmi cer scuze că tonul meu n-a fost destul de reverențios. Dar, știi, am o rezervă înnăscută față de figurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Cred că e bărbatul cel mai minunat pe care l-am întâlnit vreodată. Fran auzi pe cineva, probabil soțul, comentând în fundal. Bietul om se săturase probabil să tot audă de minunatul doctor Westcott. Dosarul de extrase care-i fu trântit pe birou era surprinzător de voluminos, conținând mai ales articole despre eforturile secției de-a obține fonduri sau despre nașteri miraculoase. Ronțăindu-și biscuitul, se apucă să citească despre lupta dusă de Laurence cu administrația spitalului pentru achiziționarea unui echipament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zise ea, dar nu îndrăzni s-o spună cu voce tare. — Ei bine, puștoaico, dacă nu-ți făceai griji în legătură cu noul proiect al lui Jack Allen, acum ar fi cazul să-ncepi. E o chestie a naibii de deșteaptă! Stevie trânti pe biroul lui Fran un exemplar demonstrativ al noului ziar. — Uite, zise arătându-i prima pagină care anunța, cu litere de tipar, campania „SĂ NE CURĂȚĂM STRĂZILE“ inițiată de ziar. Pur și simplu le spune cititorilor să adune orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
muzică ar ajuta-o în ascensiune, Fran porni să intoneze cu mult elan o strofă din Înainte, oșteni creștini și încă mai cânta când vița sălbatică se desprinse de zid, iar ea se prăbuși de la o înălțime de șase picioare, trântindu-l și pe Jack la pământ. — Ar fi mai bine să te întorci împreună cu mine înainte să ne faci felul amândurora, declară el pe un ton sumbru, șchiopătând ușor pe când o conducea înapoi la mașină. La jumătatea drumului spre casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întotdeauna avusese o slăbiciune pentru Jack. Și dacă vrei un motiv mai serios de îngrijorare, ce zici de ăsta? De săptămâna viitoare, Express își reduce prețul de vânzare la jumătate. Ce-ți propui să faci în privința asta? În timp ce Stevie ieșea, trântind ușa în urma ei și atrăgând privirile tuturor celor din redacția de știri, Fran își lăsă capul în mâini. Poate ar trebui pur și simplu să uite de treaba cu Jack, să accepte că era mai mult ca sigur copilul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
timp în aer. — Stevie, vrea să-l ducă la un azil. Stevie cea dură și lipsită de sentimentalisme, al cărei pulover fusese îmbibat de râurile de lacrimi vărsate de alții pe umărul ei, dar niciodată de propriile ei lacrimi, se trânti pe scaun și începu să plângă cu suspine. Priveliștea era șocantă. — Nu l-a apreciat niciodată, darămite să-l iubească. Activitatea lui minunată ca jurnalist, campaniile lui pentru acest oraș. A considerat slujba lui un inconvenient minor, care risca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e dus, n-ai auzit? S-a țicnit, bietul de el, iar nevastă-sa e chiar foarte interesată să vândă. Jack simți că-l cuprinde furia. Chiar ești un nemernic, nu-i așa? Ai așteptat să afli diagnosticul sau ai trântit direct oferta, așa, ca să fie? Murray oftă. — Sunt pur și simplu realist. Fiica nu va face față reducerii prețului nostru și noului ziar. Oferim familiei o cale decentă de ieșire din impas. E un gest destul de altruist, de fapt. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se simți mai recunoscătoare ca oricând că o avea pe Stevie alături. Nu numai că Stevie putea să preia conducerea activităților de zi cu zi de la Citizen, dar în nopțile lungi în care Fran era nevoită să lucreze, Stevie își trântea trupul greoi, ce devenise o prezență liniștitoare, pe biroul lui Fran, se uita cum i se ducea firul de la ciorap, o îmbia cu cafea și cuvinte pline de înțelepciune și se dovedea, ca-ntotdeauna, comisia perfectă de evaluare a noilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avea poftă de o gogoașă imensă cu gem pe post de recompensă. Dar n-avea să fie așa. Jim Curry, principalul agent de vânzări al Citizen-ului, căruia îi revenise sarcina să convingă distribuitorii să expună Fair Exchange în standuri, își trânti posteriorul impresionant, rezultatul prea multor prânzuri pe bază de fish’n’chips înfulecate în grabă, pe biroul lui Fran și anunță cu un aer ce aducea a încântare că cel mai mare lanț de distribuiție a presei din regiune refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că bărbatul din spatele măștii se considera uneori o cantitate neglijabilă. În chip straniu, revelația acestui fapt o făcu să se simtă mai apropiată de el decât fusese vreodată în ultimele săptămâni. — Deci, ce ai făcut cu el? I l-ai trântit iar în brațe mamei tale? De fapt, șovăi Fran, neștiind cum avea să reacționeze, e acasă la Jack Allen. Laurence tresări ca mușcat de șarpe. — Ce naiba caută acolo? Căldura și tandrețea din glasul lui înghețaseră brusc. — El și Ben, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
supermarket pe care Jack o numea în glumă crama lui de vinuri. Nu se punea problema să ții vinul la păstrare în casa asta. Majoritatea sticlelor abia dacă apucau să ațipească puțin. — Pot să stau lângă tine, tati? ciripi Louise, trântindu-se pe locul de lângă Jack. Carrie, observă el, nu numai că-l așezase în capul mesei, dar se aștepta ca el să împartă friptura. Chiar dacă se simțea stânjenit de o încercare atât de fățișă de a crea impresia unei familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fel, jale, de intri. Așa e, ieși cu hainele rupte, cu capul umflat. De la băutură. Nu am luat bătaie niciodată. Am avut un văr de-al meu, centura neagră la karate, și era vecin cu mine, și cu ăla mă trânteam. Mă antrenam. Se vorbește despre faimă În pușcărie, tot cu pumnul am supraviețuit, n-am avut probleme și nu mă bag în toate. Dacă te știe, nu se ia nimeni de tine. Nu se ating nici de mine, nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
muncesc, să am categoria șapte“... Cum era pe timpul lui Ceaușescu, categoria șapte specială era cel mai bine plătită. „Cum am putut eu să învăț, să fac o meserie și, uite, tata mă bătea, mă punea pe coji de nuci, îmi trântea de dimineață să curăț grajdul și mă duceam la școala de meserii, de ce să n-ajungi și tu ca mine așa, să faci o meserie?“ Totdeauna părintele își dorește ca propriul lui copil să-i atingă dorințele care el, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
clipele celei mai întețite urgii”, autorul articolului consideră că „propagarea ideii străvechi de libertate și democrație” se lovește nu atît de instituțiile viciate (monarhia, Curtea, camarila, Siguranța, Comisarul regal, politicienii chiar), ci, înainte de orice, de rezistența publicului „inconștient și temător, trîntit în paiele nepăsării lui tradiționale, aici, cu România lui Mare trasă în inima civilizației europene”, prin urmare „trezirea acestui public e unicul scop”. Soluția preconizată de Vinea - „educarea” publicului românesc operată de o minoritate intelectuală „avansată” - se va regăsi atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care în sine nu reprezintă și nu rezolvă nimic”; „Zădărnicia vieței s-a cîntat în sute și mii de volume, dar nimeni n-a izbutit să o exprime mai plastic și mai concentrat în două imagini”; „Hurmuz găsește cuvîntul, îl trîntește și trece ușor înainte, avînd aerul că-și urmărește fabula care, de fapt, e inexistentă”; „Ideia ridicolului și nimicniciei omului față de necunoscut, precum și ideia nonsensului general al existenței se degajează la fiecare pas în opera lui Hurmuz. Pentru mentalitatea mediocră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]