2,772 matches
-
Chosŏn, care condusese Coreea timp de 518 ani. Lupta de rezistență a avut loc sub diferite forme, de la sinucidere în semn de protest la rezistență armată. Prim-ministrul, Lee Wan-yong, care semnase tratatul de anexare, a fost ocărât instantaneu ca trădător de patrie, dar brutalitatea cu care japonezii au combătut toate formele de protest a făcut ca rezistența să aibă loc sub forme clandestine. Conform datelor japoneze, între 1907-1910 17.600 de luptători de gherilă coreeni au fost omorâți. Primul Guvernator-general
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc. Plutarh susține în lucrarea sa "Viețile paralele ale oamenilor iluștri" că Iulius Cezar ar fi exclamat: "Iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători" (în ). În Codul penal al României, partea specială, la articolul 396, este prevăzută infracțiunea de prin ajutarea inamicului: "Fapta cetățeanului român care, în timp de război: a) predă teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale forțelor armate române
Trădare () [Corola-website/Science/318759_a_320088]
-
de unde se întoarce cu două lăzi de știuleți, pe care îi seamănă și îi cultivă cu succes în Bărăgan și Balta Ialomiței. După instaurarea regimului totalitar communist în România, în anii 1944-1947 au avut loc procesele “criminalilor de război” , ale “trădătorilor” și colaboratorilor fostului regim. Astfel, într-o expunere Teohari Georgescu spunea: “ De la 6 martie 1945 până la 26 mai 1952, dușmanul ... a primit numeroase lovituri. În cei 7 ani, peste 100000 de bandiți au fost arestați și condamnați pentru că au uneltit
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
siluete zvelte, ușor contorsinate, care frizează, pe alocuri, stop-cadre cinetice. Astfel, în tabloul -Alungarea (din Paradis), Eva iese din cadru, împinsă parcă vindicativ de Adam care înțelege, evident, mai bine decât ea, tragismul irecuperabilei pierderi. În Sărutul lui Iuda gestul trădătorului este plin de agresivitate având ceva din mușcătură unui câine slinos, în vreme ce Mântuitorul primește nu atât cu scârba, cât cu resemnare această îmbrățișare plină de tragi-comic. Stigmatele, din tabloul cu același nume, ecou probabil al personajelor lui El Greco, accentuează, pentru
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
instituită de către "Haandfæstning" și în cele din urmă a reușit să îndepărteze din "Rigsraadet" doi dintre cei mai influenți membri în 1651: cumnatul său Corfitz Ulfeldt și guvernatorul Hannibal Sehested. Ulfeldt a plecat în exil în Suedia unde a devenit trădător iar Sehested a reintrat în grații în 1660. Frederic a privit ascensiunea lui Carol al X-lea al Suediei de la 6 iunie 1654 ca o sursă de pericol pentru Danemarca. După ce Carol al X-lea a invadat Polonia, Frederic considerând
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
noiembrie 1540 este menționat ca al cincilea boier din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui Petru Rareș pe tron în 1541, Mateiaș este numit în dregătoria de mare logofăt în locul lui Gavril Trotușan, care a fost ucis ca trădător. În perioada iulie 1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-a aflat ca ostatec la Făgăraș, fiind lăsat ca zălog acolo de Petru Rareș în locul lui Ștefan Mailat. În perioada captivității sale, domnitorul nu a numit niciun alt mare logofăt
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
Lucrețiu Pătrășcanu - de crime împotriva păcii, cooperare cu poliția „burghezo-moșierească fascistă” , cu serviciul secret britanic și de sprijinirea lui Ion Antonescu în războiul împotriva Uniunii Sovietice. Acuzația principală împotriva lui Pătrășcanu a fost că ar fi condus un grup de trădători și spioni, împreună cu Ștefan Foriș și Remus Kofler. La procesul lui Kofler și al lui Lucrețiu Pătrășcanu, din aprilie 1954, Kofler, Pătrășcanu și Foriș au mai fost acuzați că ar fi menținut în funcții importante din PCR informatori cunoscuți ai
Remus Kofler () [Corola-website/Science/321107_a_322436]
-
smuls, începând de la urechi, mai bine de o treime din părul cărunt al lui Kofler. În timpul pregătirii procesului, Kofler a fost constrâns să scrie câteva autocaracterizări grotesc de masochiste, în care recunoștea că ar fi fost maniac sexual, asasin și trădător. Ulterior, în timpul dezbaterilor din proces, a retractat toate declarațiile făcute în cursul anchetei și nu a recunoscut niciunul dintre capetele de acuzare formulate de procuror. Altă acuzație împotriva lui Kofler a fost cea de înaltă trădare prin furnizarea de informații
Remus Kofler () [Corola-website/Science/321107_a_322436]
-
secolul al XIX-lea în Imperiul Rus condus de țarul Alexandru al II-lea. În timpul unei invazii a tătarilor în Siberia, acesta trimite un curier către Irkutsk la fratele său, Marele Duce, pentru a-l sfătui să se ferească de trădătorul Ivan Ogareff, care vrea să predea orașul invadatorilor. Curierul, pe nume , pornește din Moscova incognito, sub numele Nicolas Korpanoff. Pe drum, el se întâlnește cu Nadia, o livoneză care merge la Irkutsk pentru a se alătura tatălui ei, exilat acolo
Mihail Strogoff () [Corola-website/Science/321307_a_322636]
-
care merge la Irkutsk pentru a se alătura tatălui ei, exilat acolo, și cu doi reporteri: francezul Alcide Jolivet și englezul Harry Blount. Trecând prin Omsk, orașul în care trăiește mama lui, Mihail este recunoscut de aceasta, fiind demascat în fața trădătorului Ogareff. Făcut prizonier, el este orbit cu fierul roșu, iar scrisoarea din partea țarului îi este luată de către Ogareff, care merge la Marele Duce și se dă drept Mihail Strogoff, curierul țarului. Nadia îi rămâne fidelă lui Mihail, ajutându-l să
Mihail Strogoff () [Corola-website/Science/321307_a_322636]
-
lui Mihail, ajutându-l să își continue drumul spre Irkutsk, unde ajung chiar în momentul în care tătarii se pregătesc de asediu, profitând de trădarea lui Ogareff care, după ce câștigă încrederea Marelui Duce, șubrezește apărarea cetății. Mihail îl ucide pe trădător, dovedind că nu orbise în realitate, apoi se căsătorește cu Nadia, al cărei tată este grațiat de Duce în urma actelor de vitejie. Sursele din care Verne a aflat informațiile extrem de precise legate de Siberia contemporană estică constituie obiectul unor controverse
Mihail Strogoff () [Corola-website/Science/321307_a_322636]
-
să se mărite cu Sarcany, Sava află că nu este fiica naturală a lui Silas, ceea ce o determină să refuze căsnicia. Între timp, Sandorf dă de urma copiilor pescarului care îl ajutase în trecut, Ferrato și, cu ajutorul lor, ajunge la trădătorul Carpena și la Zirone. Acesta din urmă a adunat o bandă cu care pradă teritoriul Siciliei, pe care doctorul Antekirtt și companionii săi o dau pe mâna poliției. Zirone este ucis de Matifou, iar Carpena este condamnat la închisoare pe
Mathias Sandorf () [Corola-website/Science/321313_a_322642]
-
insula Antekirtta. Sarcany conduce tâlharii arabi într-o invazie asupra insulei, dar apărarea acesteia este bine pusă la punct și face față cu brio. Sarcany este capturat, iar contele Mathias Sandorf poate să se răzbune în sfârșit pe cei trei trădători care au dus la moartea tovarășilor săi. În final, Petru și Sava se căsătoresc. Pentru a decodifica mesajul criptat descoperit de Zirone și Sarcany la începutul romanului, asupra textului trebuie aplicat de patru ori același grilă (un carton cu găuri
Mathias Sandorf () [Corola-website/Science/321313_a_322642]
-
le comunică oștenilor, îndemnându-i pentru un timp să nu-și manifeste setea de răzbunare. Evenimentele evoluează spre deznodământul tragic. Norma așteaptă în templu întoarcerea Adalgisei. Pentru autoritara și atotputernica Norma este umilitor chiar și gândul de a se adresa trădătorului Pollione. Totuși sentimentul față de omul iubit încă îi răvășește sufletul. Rugămintea Adalgisei s-a dovedit a fi zadarnică. Pollione e de neînduplecat. Mai mult decât atât, el jură s-o răpească pe Adalgisa din templul sacru. Această veste rănește amorul
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
din coloniile africane sunt destul de civilizați pentru a obține drept de vot. Alături de el mai călătoresc Jane Mornas și însoțitorul ei, Saint-Bérain. Jane Mornas este, de fapt Jane Buxton, fiica lordului Buxton Glenor, care vrea să-și reabiliteze fratele, considerat trădător pe aceste meleaguri. Expediția trece printr-o serie de probleme pe măsură ce înaintează mai adânc în inima continentului, apropiindu-se de fluviul Niger. Jane găsește mormântul fratelui el și, la deshumare, se constată că acesta nu a murit ucis de glonț
Uimitoarea aventură a misiunii Barsac () [Corola-website/Science/321332_a_322661]
-
își trădează public regina ceea ce o determină pe Gorgo să îl ucidă într-un acces de furie. Pumnalul folosit la uciderea sa a despicat și brâul acestuia, revărsând pe podea monedele persane ascunse sub veșmânt și dezvăluind rolul său ca trădător, ceea ce a determinat reacția imediată de unitate a consiliului și decizia de împotrivire Imperiului Persan. La Termopile, persanii folosesc trecătoarea pentru a-i înconjura pe spartani. Generalul lui Xerxes reiterează oferta de capitulare oferind din nou lui Leonidas titluri și
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
La sfârșitul seriei "Legendele Dunei", câteva acțiuni începute în precedentele două romane conduc la climatul social și politic cunoscut din seria originală "Dune" a lui Frank Herbert. Hipermintea Omnius își continuă planurile de eradicare a oamenilor din univers. La sugestia trădătorului Yorek Thurr, prizonierul tleilaxu Rekur Van și robotul independent Erasmus realizează un retrovirus ARN. Omnius lansează capsule conținând acest virus pe planetele locuite de oameni. Cu o rată de mortalitate directă de 43%, virusul afectează puternic Liga Nobililor, lăsând-o
Dune: Bătălia Corrinului () [Corola-website/Science/320730_a_322059]
-
cibernetice ale copiilor; trei dintre aceștia găsesc noi familii adoptive, în timp ce al patrulea, Icheb, alege să rămână la bordul navei "Voyager". Viața echipajului de pe nava "Voyager" a continuat să se schimbe de-a lungul celor șapte ani ai călătoriei lor. Trădători (Seska și Jonas) au fost descoperiți în primele luni, membri loiali ai echipajului și-au pierdut viața, iar alți câțiva ofițeri nehotărâți au fost integrați în echipaj. În timpul celui de-al doilea sezon, aspirantul Samantha Wildman a născut primul copil
Star Trek: Voyager () [Corola-website/Science/321570_a_322899]
-
natura androgină a tuturor locuitorilor Iernii. În negocierile lui cu Estraven, Ai eșuează în înțelegerea shifgrethorului, o metodă de a salva aparențele evitând conflictul. Când Estraven este exilat, datorită rivalului săi, Tibe, care i-l prezintă regelui ca pe un trădător, Ai nu înțelege motivele acestor acuzații. În timpul audienței pe care i-o acordă regele, Ai află că Estraven a fost favorabil Ecumenului, deși el credea contrariul. Prin intermediul problemelor ulterioare de comunicare și a explicațiilor lămuritoare în ceea ce îl privește pe
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
cele două țări, Karhide și Orgoreyn, par a fi în pragul unui război din cauza unui teritoriu. Din acest motiv, scopurile pașnice ale lui Ai și abordarea lui răbdătoare se confruntă cu tensiuni și criză de timp. Estraven este exilat ca trădător, deoarece a pus binele planetei deasupra binelui țării sale, încercând să ofere teritoriul disputat țării vecine, Orgoreyn. El este obligat să părăsească Karhide într-un anumit interval de timp, sub sancțiunea cu moartea. În mare grabă, el ajunge la granița
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
pe rege să se alăture Ecumenului, dar, când nava spațială aterizează, Ai este dezgustat de sexualitatea clară a membrilor echipajului. În ultimul capitol, el vizitează familia lui Estraven, de pe al cărui nume încă nu a reușit să îndepărteze stigmatul de trădător, în ciuda promisiunii făcute, deoarece asta ar fi periclitat misiunea pentru reușita căreia Estraven își dăduse viața, anume intrarea Gethenului în Ecumen. Dar fiul lui Estraven, Sorve, arată aceeași curiozitate ca tatăl său, întrebându-l pe Ai despre celelalte lumi și
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
adăpost liniștit dintr-un viscol. Alta povestește despre rădăcinile cultului Yomeshta (religia 'oficială', organizată din Orgoreyn, mai tânără și desprinsă din mult mai vechea filozofie/religie Handdara). Una este un antic mit creaționist Orgota. A patra dezbate ce este un trădător (povestea este despre un strămoș al lui Estraven). Locuitorii de pe Gethen sunt hermafrodiți secvențiali: timp de douăzeci și patru de zile ("somer") din ciclul lunar de douăzeci și șase, ei sunt androgini latenți din punct de vedere sexual și în celelalte două
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
timp real cu Ecumenul, folosind ansiblul. Într-o încercare de a dovedi că este, într-adevăr, trimisul altei civilizații, el este rugat de regele Argaven să își întrebe corespondenții de pe planeta îndepărtată ce face ca un om să fie considerat trădător. Deși primește răspuns, Argaven nu este mulțumit de acesta. În timpul Prezicerii, un ritual în cadrul căruia se răspunde unor întrebări despre viitor, Prezicătorii comunică într-un mod profund, mistic. Genly încearcă să inițieze o comunicare mentală, mai întâi cu Faxe, Urzitorul
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
culturii întâlnite de Genly Ai să vorbească în numele ei, așa încât nu suntem obligați să o cunoaștem doar prin experiențele și perspectiva sa limitate. Relevanța acestor fragmente asupra poveștii în ansamblul ei este ușor de intuit, uneori - de exemplu, capitolul "Estraven, Trădătorul", o veche poveste din estul Karhidei, reflectă în mod evident sprijinul pe care Estraven i-l dă lui Ai în roman. Altele, cum ar fi povestea lui Meshe din capitolul 11, sunt mai puțin legate de acțiune, dându-i cititorului
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
Consiliul municitorilor și soldaților din Gotha l-a detronat pe Ducele de Saxa-Coburg și Gotha. Cinci zile mai târziu, Ducele a semnat o declarație prin care a renunțat la drepturile sale la tron. Charles Edward care a fost catalogat drept trădător și exilat din Anglia s-a simțit de două ori trădat; temător ca orice nobil în fața amenințării comuniste, el a căutat un erou și l-a găsit pe Adolf Hitler. Acum, un cetățean obișnuit, Ducele detronat a devenit asociat cu
Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321670_a_322999]