9,719 matches
-
fost scris în forma unei limbi vorbite de omul mediu analfabet din lumea elenistica; în consecință, este necesară concilierea ținutei cu simplitatea 51. Întrucât termenii transliterați sunt cuvinte goale din punct de vedere al semnificației, ei sunt de evitat. Totuși, traducătorul nu trebuie să-și confunde muncă cu aceea a unui comentator. Uneori tocmai un numar rezonabil de termeni transliterați satisface acea „pretenție a exoticului” pe care o are de obicei cititorul, dornic „de a descoperi, prin lectură traducerii, o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o recompună”52. Sistemele religioase diferă de obicei în proporții mult mai mari decât se întâmplă în orice alt domeniu al culturii, deoarece imaginația omului este nelimitată când elaborează idei despre factorii supranaturali, observă Nida53. Cum le-ar putea analiza traducătorul? Acest fapt va fi determinat, probabil, opțiunea primelor traduceri biblice de a folosi, pentru a denumi divinitatea, cuvinte indigene, ca theos, deus; acestea nu aveau cum fi echivalente exacte ale concepției biblice despre Dumnezeu, însă, fiind nume generice, posedă un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un nucleu esențial de sens. Întrucât este imposibil de dat rețete în acest domeniu delicat, Nida se mărginește la indicația generală: „Traducătorul trebuie să fie nu un vânător de cuvinte, ci un explorator atent al domeniului echivalentei de sens”54. Traducătorul Coranului într-o limbă europeană trebuie, de pildă, să evite „biblizarea textului”55. Lucrarea The Theory and Practice of Translation, publicată în 1969 și avându-i că autori pe Eugene Nida și Charles Taber, reia într-o exprimare formalizata, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pildă, să evite „biblizarea textului”55. Lucrarea The Theory and Practice of Translation, publicată în 1969 și avându-i că autori pe Eugene Nida și Charles Taber, reia într-o exprimare formalizata, dar totuși foarte accesibilă, observațiile și sfaturile pentru traducători din lucrarea anterioară a lui Nida, Bible Translating (1961). De fapt, autorii se preocupă exclusiv de traducerea Bibliei. Ambele cărți au dobândit o foarte mare autoritate, mai întâi în mediile protestante, iar mai apoi și în unele medii catolice, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
destinată în special uzului liturgic, o traducere în limba literară contemporană, pentru publicul cultivat, și una în limbaj „popular”, pentru oamenii de rând, dar care să se încadreze totuși în standardele materialelor publicabile 61. Fiind o lucrare menită să formeze traducători ai Scripturii, autorii prezintă pe larg instrumentele de natură gramaticala și semantica de care traducătorul se poate folosi în vederea realizării unei traduceri inteligibile și firești. În primă fază, cea a analizării textului în limba sursă, indicațiile se referă la analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
una în limbaj „popular”, pentru oamenii de rând, dar care să se încadreze totuși în standardele materialelor publicabile 61. Fiind o lucrare menită să formeze traducători ai Scripturii, autorii prezintă pe larg instrumentele de natură gramaticala și semantica de care traducătorul se poate folosi în vederea realizării unei traduceri inteligibile și firești. În primă fază, cea a analizării textului în limba sursă, indicațiile se referă la analiza gramaticala, la mijloacele sintactice și semotactice de marcare a sensului, la elemente de analiză componențială
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mare atenție este acordată sensului conotativ, asociat fie cu vorbitorii, fie cu împrejurările în care e folosită o expresie, fie cu stilul discursului. Într-o a doua fază, a transferului, autorii semnalează că pe o primejdie lipsa de imaginație a traducătorului care, cunoscând bine informația oferită de textul în limba sursă, nu percepe că transferul efectuat de el este neinteligibil pentru omul obișnuit. Mai mult, familiarizarea cu literatura de specialitate tradusă neglijent într-un jargon plin de barbarisme îl poate determina
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
înfrumusețarea formei mesajului. Trăsăturile stilistice sunt și ele de două feluri: formale (aranjarea cuvintelor) și lexicale (cuvintele și expresiile folosite). Definițiile caracterizate prin acuratețe și limpezime, precum și exemplificările foarte bogate fac din acest îndrumar o lucrare de utilitate practică pentru traducătorii care ar putea fi descurajați de un metalimbaj prea elaborat. Pentru a obține un instrument mai precis de analiză a traducerilor pe care diferitele „nume divine” le cunosc în limba română, am apelat la lucrarea Teodorei Cristea, Stratégies de la traduction
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
apel la macrocontext sau la date statistice), precum și ideea necesității de a retransmite unele ambiguități ca atare în limba țintă caracterizează multe cazuri concrete de care ne ocupăm. Procedeele de traducere, descrise de autoare în scop didactic, pentru a forma traducători buni, sunt de folos și pentru descrierea mecanismelor care au stat la baza unor traduceri realizate. Va fi interesant să vedem ce nume divine au fost preluate prin împrumut direct, prin calc structural, prin transpunere (adică suferind modificări în structura
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lungind și vocală a72. Dar cei mai multi teologi sunniți, cu excepția mu‘taziliților, preferă să considere acest nume că pe un nume propriu. Oricum, cititorii și auditorii Coranului așa l-au perceput și îl percep. Din exemplele de traducere citate, constatăm că traducătorii optează fie pentru păstrarea numelui ca atare, fie pentru echivalarea lui cu cuvântul ce desemnează divinitatea supremă în limba-țintă. În lucrarea să pe tema traducerii Coranului, George Grigore consideră că nu trebuie păstrat cuvântul Allah ca atare, că nu cumva
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divinitate decât cea adorata de adepții celorlalte două religii monoteiste. E drept că unii chiar și-au pus serios problema dacă este, de fapt, vorba de aceeasi divinitate 73. Dezbaterea respectivă era strict teologica. Până la urmă este vorba de intenția traducătorului în relație directă cu destinatarii. E firesc că cine își propune să sprijine demersul unor credincioși musulmani care nu posedă suficient limba arabă pentru a accede pe deplin la textul original să mențină numele divinității cu care aceștia sunt familiarizați
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fără cusur” și, totodată, „Cel care singur asigura izbăvirea” de orice primejdie 87. Contextul limitat înclina balanța semnificației acestui nume fie spre desăvârșire, ca reflex venit de la numele precedent, fie spre izbăvire, împăcare, oferite fapturilor - fiind înțeles astfel de majoritatea traducătorilor. De aceea, numele se regăsește și în câmpul semantic „Vrednic de încredere”88. Semnificații de bază: fără cusur, izbăvitor. 2.1.5.3. (al-)‘Al89: SOI „cel înalt”; ASM „Preaînaltul”; GG „Înaltul”; Marr „sublimus”; RB „l’Auguste”; DM „le
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Coran, la finalul v. 13, 11: ...wa m" la-hum min dóni-hi min w"lin: SOI „Și afară de el n-au ei scut”; ASM „Și ei nu au în locul lui Allah nici un alt ocrotitor”; GG „Nimeni nu are oblăduitor în afara lui”. Traducătorii i-au perceput aceeași semnificație că a lui Wal. De altfel, este foarte probabil ca aici s-a folosit această formă din motive de rimă111. 2.1.7.6. Œamad: SOI „cel veșnic”; ASM „Stăpânul” (cu notă: „O traducere a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le Seul”; DM „l’Impénétrable”; YA „the Eternal, Absolute”; Arb „the Everlasting Refuge”. Apare o singură dată, la v. 112, 2. Sensul lui nu a putut fi stabilit cu certitudine, după cum se poate constata și din varietatea echivalentelor propuse de traducători. Comentatorii, și în special lexicografii, care pornesc de la etimologie, si anume de la verbul œamada, „a se îndrepta spre”, interpretează termenul că „Cel spre care ne îndreptăm, la care recurgem în primejdii”112. Acest sens este cel ales de Arberry. R.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Evolver”; Arb „the Maker”. Apare o singură dată, în lista de Nume de la v. 59, 24 între al-‚"liq și al-Muœawwir. Având în vedere contextul, cei mai multi comentatori l-au considerat un simplu echivalent al lui al-‚"liq; la fel si traducătorii, care s-au străduit să găsească un sinonim numelui precedent. Unii însă, pornind de la faptul că primul sens al rădăcinii BR’ nu este „a crea”, ci „a fi ferit de ceva”, „a fi liberat, dezlegat (de o datorie)”, l-au
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și în lumina expresiei ’a≤kam al-≤"kimn, si ca semnificând „drept”. D. Masson, de pildă, îl traduce astfel în 34 din cele circa 90 de locuri în care apare, în vreme ce R. Blachère îl traduce constant cu „sage”. Între traducătorii români, George Grigore îl traduce diferențiat, alegând varianta „drept” ori de câte ori o admite contextul. Semnificații de bază: drept, înțelept. 2.1.10.3. al-F"ti≤, al-Fatt"≤: SOI „judecător” (7, 87)/„cel ce deschide” (34, 25); ASM „Marele Judecător”; GG „judecător” (7
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Ghaz"l spun că All"h dăruiește slujitorilor săi ceea ce voiesc chiar inainte de a fi rugat 150. Acest participiu activ de la verbul ’am"ba nu poate fi tradus în limba română cu vreo formă nominală și de aceea traducătorii nu au avut decât două opțiuni: fie verb la indicativ prezent, fie propoziție. Traducerea ASM a ales a doua variantă în mod vădit pentru a sublinia că e vorba de un nume - pentru aceasta pune majuscula la toate componentele propoziției
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a dăruit la bătrânețele mele pe Ismael și pe Isaac; Domnul meu doar aude rugăciunile.” (SOI) Într-adevăr, în limbaj religios, a asculta rugăciunea sau a-i răspunde înseamnă același lucru. Fiind vorba de metafore universale, echivalările nu pun probleme traducătorilor. Semnificație de bază: împlinește ruga. 2.1.13.9. Dó șal-țFaðl: SOI „binefăcător(ul)”; ASM „Stăpânul harului (nemărginit)” (2, 105)/„Cel cu hâr (nemărginit)” (3, 74)/ „Dătător de mare indurare” (57, 21)/„mărinimos” (2, 243)/„darnic” (2, 251)/„Dătător de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
înțelege numele divin al-‘Afuww ca fiind sinonim cu al-Wahh"b, „Cel Darnic”. Asocierea cu ghafór și contextul citat ne determină să înclinam însă pentru cea dintâi semnificație. Este deci practic sinonim cu ghafór, cu același grad de intensitate. Pentru traducător se pune problema alegerii unor sinonime când trebuie să traducă cele două nume alăturate. Soluția lui Isopescul ni se pare interesantă: el traduce ‘afuww ghafór cu „iartă foarte multe”. Este mai exactă decât „iertător, îngăduitor” (GG), dar nu permite să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
existente până acum în limba română. Prima, cea a lui Silviu Octavian Isopescul (1912), a fost până de curând singură. Manifestând preocupare pentru fidelitate și adecvare stilistica, realizată prin apropierea de stilul traducerilor biblice din perioada în care a lucrat traducătorul, astăzi e resimțită că prea arhaizanta. Apoi, în 1997, a apărut o a doua: Coranul cel Sfânt, Traducerea sensurilor și comentarii, publicată de Asociația Studenților Musulmani din România. După cum o arată și titlul și cum era de așteptat de la convingerile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
astăzi e resimțită că prea arhaizanta. Apoi, în 1997, a apărut o a doua: Coranul cel Sfânt, Traducerea sensurilor și comentarii, publicată de Asociația Studenților Musulmani din România. După cum o arată și titlul și cum era de așteptat de la convingerile traducătorilor, lucrarea nu este propriu-zis o traducere, ci își propune doar să redea cât mai fidel sensurile referențiale, preocuparea pentru valorile stilistice fiind minimă, si se adresează fie musulmanilor, pentru care doar textul arab este cel autentic, fie celor care se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care se interesează de islam în vederea aderării la această religie. De aceea, textul este însoțit de ample introduceri și comentarii ce se constituie într-o adevărată cateheza. Traducerea realizată de George Grigore (2000) este rodul practic al preocupărilor îndelungate ale traducătorului, care a mai publicat în 1997 o carte despre problematică traducerii Coranului în limba română 163, carte foarte utilă celui care incearca traducerea sau evaluarea traducerii unui pasaj coranic. Autorul evocă în ea problemele complexe ale oricărei traduceri literare și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu întuneca însă claritatea sensului, strădania permanentă spre elegantă și frumusețe, întrucât acestea conferă pregnanta mesajului cărții, preocupare pentru păstrarea polisemiei unor cuvinte spre a nu spulberă misterul versetelor ce le conțin. Scurtă introducere pare să-l arate pe acest traducător foarte exigent și realist ca fiind oarecum sceptic cu privire la reușită întreprinderii sale. E vorba, credem, de insatisfacția oricărui traducător onest care s-a luptat cu textul precum Iacob cu îngerul și l-a biruit, dar a rămas șchiopătând (cf. Geneză
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
păstrarea polisemiei unor cuvinte spre a nu spulberă misterul versetelor ce le conțin. Scurtă introducere pare să-l arate pe acest traducător foarte exigent și realist ca fiind oarecum sceptic cu privire la reușită întreprinderii sale. E vorba, credem, de insatisfacția oricărui traducător onest care s-a luptat cu textul precum Iacob cu îngerul și l-a biruit, dar a rămas șchiopătând (cf. Geneză 32, 24-32). Fiind vorba de o carte sacra ce a fost scrisă și îndelung comentată într-o limbă și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
context coranic: recunoscător este cineva care a primit o binefacere de care avea nevoie; or, All"h nu are nevoie de nimic, este ghan. La fel, echivalarea lui al-′aqq cu „Adevărul” - și am văzut, în exemplele noastre, ca toți traducătorii, cu excepția lui Yusuf Ali („the Real”), o fac - nu reda semnificația de „real, existent” pe care o percep exegeții musulmani. „Adevărul” este un termen prea vag, peste care cititorul riscă să alunece asemenea lui Pilat în Evanghelia după Ioan, ori
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]