2,637 matches
-
modernă. Nuvela este formată din dialogul autorului, directorului și actorilor cu publicul din sală, fiind puse în discuție rolul cortinei coborâte, delimitarea timpului și a elementelor de decor. Lumea revelată de actori este considerată a fi "„o suprarealitate, un topos transcendent la ale cărui semnificații ultime au acces doar cei capabili să recunoască și să interpreteze semnalele sacrului”". Decorul format din butoaie și spânzurători semnifică un tip de societate opresivă, în care nu se creează nimic pe plan spiritual, oamenii simpli
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
mi-e teamă de un singur lucru: să nu alunec prea mult în «simbolism». Aș vrea să reiasă altceva: camuflarea misterelor și, deci, ambivalența oricărei «întâmplări». În acest sens o «întâmplare» aparent banală poate revela un întreg univers de semnificații transcendente, iar o «întâmplare» aparent extraordinară, fantastică, poate fi acceptată de cei care o trăiesc ca ceva de la sine înțeles, ceva de care nici nu socotesc că au de ce să se mire. [...] Mi-e silă să repet ceea ce Onofrei a explicat
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
a fost inclusă în volumul "În curte la Dionis", tipărit de Editura Cartea Românească din București. Concepția originală a lui Eliade asupra fantasticului provine, potrivit propriei opinii, din teoria sa despre „irecognoscibilitatea miracolului”, adică din credința sa că, după Întrupare, „transcendentul” este camuflat în lume sau în istorie, devenind astfel „irecognoscibil”. Matei Călinescu consideră că numai recunoscând existența miracolului și a sacrului putem depăși lipsa de sens a vieții cotidiene și înțelege adevăratul sens al existenței umane. Criticul Alex. Ștefănescu a
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
amoroase din trecut cu acest domn al Castelului. K. încearcă să extragă de la Gardena informații prețioase despre misteriosul său șef, dar nu i se oferă decât un portret abscons și mitologizat. Întregul Castel îi este descris ca o instituție administrativă transcendentă. Între timp, K. îl vizitează pe primarul satului ("der Vorsteher"), care îi dezvăluie că numirea sa ca arpentor constituie de fapt o eroare, pentru că nu este nevoie la Castel de o asemenea funcție. Ca dovadă, primarul o roagă pe soția
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
artă în islam este acela conform căruia o operă de artă care refuză să imite natura ajunge să afirme unicitatea lui Dumnezeu și înlesnește manifestarea acestuia. Opera nu trebuie să imite un obiect real, ci să indice, asemenea naturii, adevărul transcendent. Așadar, nu se poate vorbi de artă realistă sau naturalistă în islam. Spre exemplu, picturile persane înfățișează siluete aglomerate, chipuri lipsite de trăsături specifice, translucide, îmbrăcate în veșminte de culori pure, neamestecate cu umbra. Spațiul este unul bidimensional, iluminat în
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
a triplei condiții a ființei, sub forma a trei elemente: Eu, Tu, El (sinele). În acest tip de gradare a conștiinței ființei se au loc contopirea și unificarea dintre divin și uman. Cele două elemente se unesc într-un „act transcendent de adorare și iubire”. 1. Campo, Juan E., 2009, "Encyclopedia of Islam", New York: Facts on File Inc. 2. Chevalier, Jean, 2002, "Sufismul: doctrină, ordine, maeștri" , București: Herald. 3. Corbin, Henry, 2005, "Istoria filosofiei islamice", București: Herald. 4. Renard, John, 2009
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
Pornind de la filosofia luminii în care îngerul este dublul celest al sufletului terestru, iar calitatea lui este aceea că transcende propria individualitate, și abordând teoria imaginației active inițiată de Mollă Sadră Shiīrăzī ( 1571-1640), Corbin interpretează imaginația ca fiind o facultate transcendentă, care face ca lumea imaginală să fie o realitate transfigurată și care subjugă corpul imaginal ( "jism miṯălī"), acesta cunoscând la rândul său realitățile create de Dumnezeu, în urma inițierii sufletului. Hermeneutica Cărții este de fapt o teorie care se referă la
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
acestui punct de vedere, toate lucrurile trebuie să imite sau să se conformeze modelelor sacre stabilite prin hierofanii pentru a avea o realitate adevărată: pentru omul tradițional, lucrurile „își dobândesc realitatea și identitatea numai în măsura participării lor lntr-o realitate transcendentă”.
Hierofanie () [Corola-website/Science/337007_a_338336]
-
în continuare inspirație în culorile vibrante, formele geometrice deosebite, decorațiile interioare, artizanatul, arta textilă, mozaicurile și caligrafia artei islamice, considerate acum „artă clasică”. Arabescul, respectiv formele geometrice florale sau vegetale sunt un element recurent în arta islamică și reprezintă natura transcendentă și invizibilă a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, arta islamică nu se rezumă la teme religioase și, cu excepția caligrafiei, pereților moscheilor, paginilor decorate ale Coranului și unele cărți de poezie religia este mai puțin proeminentă în artă decât a fost
Arta Contemporană în Spațiul Arab () [Corola-website/Science/337434_a_338763]
-
și nici în țările ortodoxe care s-au aflat sub regimuri militare (de dreapta). Explicația pentru această atitudine dezinteresată vis à vis de abuzurile contra drepturilor omului, ține cel puțin și de teologia Bisericii Ortodoxe care e prea centrată pe transcendent și în consecință prea puțin interesată de ce se întâmplă în această lume cu indivizii, preocuparea ei principală fiind... ea însăși și propovăduirea rețetei mântuirii. Această teologie ortodoxă bazată pe o viziune despre om prerenascentistă și preiluministă, respinge raționalitatea și individualitatea
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
care-și trădase adevărata vocație de artist și suferise o regresiune spirituală datorită neputinței de a recunoaște misterul revelației și de a înțelege că imaginația poate schimba realitatea. El își întrerupe ascensiunea către Cer, ratând astfel împlinirea într-un spațiu transcendent. Nuvelele „” și „Incognito la Buchenwald...” și romanul "Nouăsprezece trandafiri" formează un ciclu, care-l are ca personaj principal pe Ieronim Thanase; cele trei scrieri se deosebesc de celelalte povestiri fantastice ale lui Eliade prin faptul că experiența supranaturalului este aici
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
calitățile spirituale ale vietii astfel o persoană este redusă la a fi doar o simplă rotita într-o mașinărie. Există o tendință în unele scrieri feministe de a discuta relația dintre feminism și prostituție în acești termeni, astfel neanalizând calitățile transcendente și spirituale ale prostituatelor, lăsând doar o perspectivă mecanicistică asupra acestora. Simone Weil descrie marxismul în Oppression and Liberty ca fiind o teorie destul de incompletă atâta timp cât aplicarea să se preocupă, desi foarte relevant, mai degrabă cu descrierea memcanismelor creșterii economice
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]
-
sinistă conține o idee trinitară despre divinitate în mitul lui Dangun, a treia formă a lui Hwanin Cu Dangun ca și Sansin, trinitatea din religia coreeană este reprezentată de cele trei generații ale lui "Haneullim", Regele Ceresc. "Hwanin" reprezintă sursa transcendentă, cu ""haneul"", ""hwan"" indicând ,ființa” sau ,cerul” iar ""im"", ""in"" cauza ei. Hwanung, a doua formă a lui Hwanin este zeul tărâmului de mijloc, el ocupând domeniul central dintre Cer și Pământ. Dangun, ,Regele de Santal” este zeul pământului Ca
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]
-
Sun-Times" vede filmul ca fiind curajos, minunat, dulce, amuzant și uneori trist, dar într-un fel sfâșietor spunând cu încredere," este unul dintre cele mai bune filme ale acestui an . Reprezentantul "Entertainment Weekly", Chris Nashawathy îl elogiază spunând că este "transcendent și sensibil [...] atât de bine realizat, o încântare psihologică." Și de la arhicunoscuta revista "Time", Mary Pols vede filmul că find "stupefiant, de o frumuesețe răpitoare", spunând că "sfidează cu succes toate filmele de familie" ." Christopher Orr de la "The Atlantic" i-
Întors pe dos (film) () [Corola-website/Science/333946_a_335275]
-
național, mândria națională. Simbolismul coroanei îi conferă o semnificație eminentă: ea include nu numai valorile capului, culme a trupului omenesc, ci și valorile a ceea ce se află mai presus de cap, un dar venit de sus. Se marchează astfel caracterul transcendent al unei împliniri. Forma circulară indică perfecțiunea și participarea la natura cerească, al cărei simbol este cercul. Ea unește ceea ce este dedesubt cu ceea ce este deasupra, și separă terestrul de ceresc, umanul de divin. Coroana exprimă întotdeauna ideea de înălțare
Stema României cu Acvila de aur încoronată reprezintă independența, suveranitatea și legătura țării cu Dumnezeu by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103594_a_104886]
-
drepturile din Sfânta Scriptură. Este evident că este o relație de părinte-fiu din Sfânta Scriptură, adică de Tatăl cel Ceresc și de copiii săi. Păi dacă vrem cu adevărat să promovăm aceste drepturi, trebuie să le vedem totuși în acest transcendent, în această putere personală care este Dumnezeu, și dacă vrem într-adevăr ca viața aceasta să fie luminată și conștientă trebuie neapărat să o privim în cel care poate să lumineze și poate să conștientizeze intelectul și rațiunea noastră. Însă
ÎPS Irineu: Biserica nu este instituție a statului ca să intre în sondaje by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101527_a_102819]
-
colectivă. Moartea lui Dimitrie alegorizează imposibilitatea salvării în registru tragi-comic, aceasta survenind ca o consecință nefastă a stilului de viață sănătos asupra organismului său viciat. Contemplând destrămarea personajului și a lumii de pe plaiurile mioritice, naratorul o corelează cu o intenționalitate transcendentă, cosmo-politică. Aceasta este concretizată metaforic în anomalia climatică produsă de resturile tăcerii, aruncate de Dimitrie în apa Slănicului, și în apariția ciclică a vântului de est deasupra acoperișurilor, abatorului, cimitirului și gropii de gunoi din municipiul reședință de județ, a
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
O funcție transcendentă este o funcție analitică care nu satisface nicio ecuație polinomială, spre deosebire de . (uneori se pune condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
O funcție transcendentă este o funcție analitică care nu satisface nicio ecuație polinomială, spre deosebire de . (uneori se pune condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de adunare, înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
se pune condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de adunare, înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de adunare, înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat în matematică prin intermediul cuadraturii hiperbolei dreptunghiulare "xy" = 1 realizată de către Gregoire de Saint Vincent în 1647, la două milenii după ce
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat în matematică prin intermediul cuadraturii hiperbolei dreptunghiulare "xy" = 1 realizată de către Gregoire de Saint Vincent în 1647, la două milenii după ce Arhimede a produs cuadratura parabolei. S-a demonstrat că zona de sub hiperbolă are proprietatea că aria este constantă
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
avut o utilitate limitată până în 1748, când Leonhard Euler a pus-o în legătură cu funcțiile în care o constantă este ridicată la o putere variabilă, cum ar fi funcția exponențială în cazul în care constantă este e. Prin introducerea acestor funcții transcendente și observând proprietatea de proprietate care implică existența unei , s-a găsit o metodă de manipulare algebrică a logaritmului natural chiar dacă el nu este o funcție algebrică. Funcțiile transcendente au fost definite pentru prima oară de către Euler în "" (1748) ca
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
în cazul în care constantă este e. Prin introducerea acestor funcții transcendente și observând proprietatea de proprietate care implică existența unei , s-a găsit o metodă de manipulare algebrică a logaritmului natural chiar dacă el nu este o funcție algebrică. Funcțiile transcendente au fost definite pentru prima oară de către Euler în "" (1748) ca funcții fie nedefinibile prin „operațiuni obișnuite ale algebrei”, fie definite de astfel de operațiuni „repetate de un număr infinit de ori”. Dar această definiție este nesatisfăcătoare, deoarece unele funcții
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
de un număr infinit de ori”. Dar această definiție este nesatisfăcătoare, deoarece unele funcții definite cu număr infinit de operațiuni rămân algebrice sau chiar . Teoria a fost dezvoltată mai departe de Gotthold Eisenstein (), Eduard Heine, și alții. Următoarele funcții sunt transcendente: Deși calcularea mulțimii excepționale a unei funcții date nu este ușoară, se știe că, dată fiind "orice" submulțime a mulțimii numerelor algebrice, notată cu "A", există o functie transcendentă ƒ a cărei mulțime excepțională este "A". Submulțimea poate fi și
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]