3,599 matches
-
vei fi împușcată. Președintele nu se va afla într-o poziție din care să te apere, și nici eu. Știi care e treaba mea. Procedura. Ești o țintă mult prea mare. La rădăcina părului începe să i se preligă încet transpirația. Vrea să se apere, dar în mintea ei s-a făcut un vid. Se uită fix la tavan și simte cum îi paralizează simțurile. Învățătorule Kang, îi zice ea, ca și cum el ar fi, încă, directorul de la școala generală din orășelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și pe malul râului. Vântul care îmi adie pe față mă face să simt primăvara. Zâmbind în vânt, mă gândesc în sinea mea: Sunt o fată-bandit! Călăresc până când nările calului se lărgesc de la gâfâit și pătura s-a umezit de la transpirația lui. Și apoi îmi mai înfig călcâiele în el pentru un ultim galop. Doamna Mao Jiang Ching e mulțumită, dar plictisită în același timp. Începe să se sature de rolul ei de casnică. Își dă seama că nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
murmură ea. Înțeleg. Iar tovarășul președinte are și el nevoie de tine. Tânărul stă rezemat de zid, cu respirația îngreunată. E nedumerit de propria-i reacție față de femeie. De puterea misterioasă înveșmântată sub uniforma lui. Ea vede cum îi lucesște transpirația pe frunte. Pare intimidat, neliniștit și învins. Îi aduce aminte de o gorilă tânără frustrată, masculul căruia nu i se acordă ocazia de a câștiga o femelă ca trofeu, masculul a cărui spermă e depozitată în coșul de gunoi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
m-am simțit mai rău ca acum. Sunt lăsată singură cu toate aceste comori. Sunt lăsată cu coșmarurile mele. Am ajutat la ieșirea din ou a revoluției tale! se aude ea țipând. Se trezește noaptea și stă pe întuneric. O transpirație rece i se prelinge în decolteu. Are spatele ud. Țipetele ei se târăsc pe pardoseală și se înfig în pereți. Mao nu o mai anunță pe unde e. Membrii personalului său o evită. Când încearcă să le vorbească, se arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se administreze câteva injecții I-ai explicat asta? Da, Doamnă, i-am explicat. Ce s-a întâmplat? Gura omului se lasă în jos și el nu mai vrea să scoată o vorbă. Ea îi dă un prosop să-și șteargă transpirația. Din nou, e tipic. Soțului meu nici că-i pasă ce se întâmplă cu partenerele lui. Ia loc, doctore. Nu trebuie să scoți un sunet. Doar corectează-mă dacă greșesc. Te rog să mă crezi că îl cunosc pe Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu mine, cineva care-mi cunoaște obiceiurile și secretele, cineva care vede ce fac în clipa asta. Cunoști persoana aia? El îi dă drumul la braț și se prăbușește înapoi în scaunul de ratan. Ea își scoate ochelarii, își șterge transpirația abundentă de pe frunte, apoi își pune ochelarii la loc. Însă nu-i stau. Îi tot alunecă în jos - nasul îi este umed. Încearcă să-și țină ochelarii cu degetele. Dar tot nu stau. În cele din urmă, decide să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Zhang Yiao-ci se avântă înăuntru. Își ține mâna dreaptă pe arma de la spate. Doamna Mao Jiang Ching e așezată pe canapea, cu o cană de ceai în mână. Calmul ei îl îngheață pe bărbat. Omul privește în jur. Îl năpădește transpirația. Dintr-un tablou de pe perete, o pasăre cu picioare lungi se zgâiește în jos. Doamna Mao vorbește, apoi râde ascuțit. Am prevăzut de mult timp această zi! Am împrăștiat flori pe tot drumul de la dormitorul meu până la poartă. Omul respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
proptea brațele în șolduri, strângea buzele și arunca în jur priviri hotărâte. Totdeauna privirile hotărâte sunt de folos, aș fi putut să i le recomand și tatei. Atunci n-ar mai fi avut nevoie de două cămăși pe zi din cauza transpirației și mâinile ar fi încetat să-i tremure. Atunci ar fi luat poziție în fața ambasadorului american și i-ar fi zis: „Ascultați ce vă spun!” Atunci am fi fost deja în America. Benito purta cămăși negre, ca să-și ascundă petele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mâinile ar fi încetat să-i tremure. Atunci ar fi luat poziție în fața ambasadorului american și i-ar fi zis: „Ascultați ce vă spun!” Atunci am fi fost deja în America. Benito purta cămăși negre, ca să-și ascundă petele de transpirație. Ultima lui cămașă a avut o gaură rotundă. La noi nu era nici unul ca el. Tovarășul nostru avea păr destul, când vorbea tare, nu părea hotărât și, până să se hotărască, tata stingea televizorul. Fontana di Trevi. Acolo merg femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aveam convingerea că e ceva foarte bărbătesc, așa cum văzusem într-un film alb-negru american. Când șuieră sirena fabricii în America, muncitorii se duc undeva, în aer liber, și maiourile lor sunt pătate de sudoare. Pielea le strălucește de la picăturile de transpirație, ca și cum tot corpul le-ar fi presărat cu niște sori mititei. Dacă se plictisesc, caută un prilej de ceartă și îndată încep să se tăvălească în praf. Muzica devine dramatică, însă e altfel dramatică decât atunci când Maria se desparte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de zi, ce întârziere urma să am seara și dacă îmi voi sfârși ziua cu burta plină ori cu dureri de cap. Într-o seară de noiembrie, mai aveam vreo doi kilometri de mers și eram așa de ud de transpirație și de ploaie, că ai fi putut să mă storci. Căci, după ce predasem banii și pornisem spre casă, trecusem pe lângă un camion și un bărbat strigase în urma mea, întrebându-mă dacă voiam să câștig niște bani, așadar, fiindcă voiam, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noi cinci mașini, dintre care trei circulau în aceeași direcție cu noi și două în direcția opusă. La început, Toni făcea pași mari și grăbiți, trăgându-mă după el. La un moment dat s-a oprit brusc, mi-a șters transpirația de pe frunte cu degetele lui umflate ca niște dopuri și mi-a zis: „Am uitat. Sorry.” Mi-a luat din nou mâna, dar acum călca rar și greu, ca și mine. Mi-a plăcut că Toni spusese sorry, părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bun de mâncare și o să putem vedea un film sau chiar două. Ei, asta nu e ceva?” Pe aeroportul JFK, am stat și ne-am uitat unii la alții, fără să scoatem o vorbă. Toni mirosea în același timp a transpirație și a băutură. Eu nu simțeam nimic special, cel puțin nu așa ca pe aeroportul Fiumicino și nici nu era nimeni aici care să-mi spună „Scrie-mi”, ca să-mi simt inima cum se sfâșie încet. Mi-am amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
într-o altă lume, pe care o știam doar din filmele de la televizor și de la un post de radio interzis, am simțit cum îmi scade curajul și crește în mine frica. Stăteam cu spatele spre băiat și tremuram. Îmi țâșnea transpirația prin toți porii. Un lucru știu însă, că eram mai curajos ca mulți alții. Fără îndoială, și mai disperat ca mulți alții, din cauza bolii copilului. Curajul și disperarea m-au împins în călătoria asta. Și nu vreau să aud de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Nu știam dacă Lea avea un drăguț și cine putea fi el. Într-o zi, a sunat telefonul. Lea mă invita la un film. La cinema nu s-a întâmplat nimic. Aveam palmele jilave și m-au năpădit șiroaie de transpirație. Pulpele ei erau foarte aproape de ale mele, dar asta nu părea s-o intereseze deloc. Urmărea filmul cu încântare. La sfârșit s-a aprins lumina și, peste o clipă, eram în stradă. Am schimbat câteva impresii despre film și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
urmă să curăț sticla cu ștergătoarele, dar ea răspunde scurt „nu”, mai tare ca de obicei, apoi după o vreme adaugă că nu trebuie să facem nici o mișcare, absolut nimic, ca să nu atragem atenția. Pe fruntea mamei apar mărgele de transpirație, mă întreb dacă și femeile transpiră la subsuori, ca tata. Când bărbații asudă, ei încep să miroasă neplăcut uneori. La femei eu n-am simțit vreun miros niciodată. Mă las pe spate și simt cum crește durerea din pantof. Pantoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
frica pe față. Cunosc asta din călătoria noastră prin lume. Portiera trântită face trosc. Mama încetează să-și lovească mărunt coapsa cu degetul arătător. Tata nu spune nimic. Respiră adânc și-și freacă palmele de pantaloni, ca să le șteargă de transpirație. Se întoarce spre noi. „L-au arestat”, spune el cu jumătate de glas. Mama repetă: „L-au arestat”. „L-au arestat pe Ilie, acum două ore. Au descoperit cu siguranță că se băgase în combinații cu unii care ieșeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acolo, de fapt, pentru băiat.” La cuvântul băiat, mama arată spre mine. „De fapt, pentru băiat”, repetă ofițerul, murmurând ca pentru sine și continuă să cerceteze pașapoartele. Bărbia i se atinge de piept. Pe cămașa lui se văd pete de transpirație. „Căldura asta”, adaugă el și-și împinge șapca pe ceafă, dând la iveală un păr năclăit de sudoare. „Ei, dar ce are băiatul?”, își amintește apoi să întrebe. „Alin, ieși din mașină și salută-l pe domnul.” A sosit momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Îți aduci aminte cum l-ai pupat tu pe Antony Novotny și mai ales cum l-ai pupat e Nikita Sergheevici Hrușciov. Avea un costum albastru, mirosea a parfum de lăcrămioare, iar În pufușorul de pe chelie avea bobițe mici de transpirație. Pe urmă Îți aduci aminte cum ai vizitat tu expoziția de mase plastice a Statelor Unite ale Americii la București, unde ai văzut costumul de cosmonaut al lui John Glenn, găleți, ligheane, farfurii, pâlnii, pahare, furculițe, cuțite și diverse suporturi dintre care unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
faceți tot pe jos și tot prin livezile de duzi și de zarzări. Deși e sufocant de cald, praful aspru este acum și fierbinte, pui paltonul pe tine și mergi așa cu el În arșița nesmintită, până Îl Îmbibi de transpirație. Dar nu mai contează, ai palton, și așa, cu el În cârcă, simulând iarna, tu și tatăl tău, două stafii fericite, Încercați să biruiți drumul spre Bariera Vergului, două stafii fericite bântuind prin câmpia aceea plină de iarbă, secară sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
medical și se termină după ce bolnavii se culcă, undeva Într-un salon liber din capătul pavilionului. Aici, În timpul meditației la psihologie, poți să fumezi. De asemenea, mănânci compot de pere și biscuiți. Singurul inconvenient este că sora șefă miroase a transpirație, are păr pe picioare și, pe deasupra, nu vrea să-și scoată niciodată sutienul. Astăzi, după o lungă discuție, În sfârșit și l-a scos, pentru că În timpul meditațiilor, așa, tam-nisam, i-ai vorbit despre importanța nudului În pictură. Tratamentul hepatitei decurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
La televizor ar fi dat filme de dragoste, la radio ar fi pus cântecul nostru și chiar și cuptorul cu microunde ar fi mirosit a ultimele floricele făcute de mine și Mark. Dintr-odată m-a luat cu călduri și transpirații. Am deschis geamul degeaba. Tot ce am obținut a fost să las să intre mirosurile acelea râncede care rămân în atmosferă într-o zi călduroasă. Pe monitor se aprindeau luminițe și piuiau alarme. Nu numai că aveam e-mailuri, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
viața ta; dacă majoritatea răspunsurilor sunt C, atunci ești o inadaptată social și cultural și nu ai de ce să cumperi revista asta. Du-te și pune-ți ordine în viață, ratato.“ Mă gândisem la Mark în timpul nopții, între accese de transpirație și înghițit pastile. Și la Ed. Și la dragoste. Trebuia să știu exact ce simt înainte de a lua marea decizie. Îmi aminteam tot ce-mi spusese Maria cum că lipsa mea de experiență distorsiona totul, că nu era decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
compenseze. Ne pierduserăm de cuplul care venise cu noi, dar Tim, proaspăt ca un nou-născut, supraveghea un Phil adormit și o Baby terminată. Aerul rece era minunat. Cădea ploaia, o burniță răcoritoare. Nu-mi făceam griji; eram deja fleașcă de la transpirație. Ne-am îndreptat spre galerie, unde ne lăsaserăm mașinile. Baby făcuse abuz de substanțe toată noaptea, la toaletă cu Gabby, și era de departe în cea mai proastă stare. Nu putea să se oprească din vorbit, însă gura își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe carosabil, cu ochii fixați pe vitrina Marks and Spencer, întorcându-și uimiți capetele când mașinii tale îi scârțâie frânele și se oprește la câțiva centimetri de ei. Când am ajuns la destinația Laurei Archer, îmi simțeam palmele alunecoase de la transpirație. Au fost dăți când eram gata să pierd taxiul și, chiar dacă nu am omorât pe nimeni în drum, aproape că o făcusem de câteva ori. Ne aflam în inima orașului, unde fastuoșii monștri postmoderni își frecau umerii de vechile clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]