4,948 matches
-
că majoritatea dintre autori au în vedere, în delimitarea diferitelor categorii de motive, mai multe criterii în același timp. Cu toate că uneori terminologia diferă se poate considera că autorii în clasificările lor s-au condus mai ales după următoarele criterii: a) trebuințele cărora le corespund diferite motive; b) conținutul psihologic al motivelor; c) valoarea motivelor; d) relația motiv, scop, învățare; e) aspectul temporal al motivelor. Dată fiind complexitatea fenomenului studiat, pentru a putea stabili structura motivației învățării școlare este necesar să se
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
să fie cunoscute și condițiile pe care le oferă profesiunea, ce interese poate ea satisface, ce mulțumiri poate avea cel care o practică, ce satisfacții poate oferi pentru elev în viitor (Zörgö, 1979). b) Motivele cognitive. Motivația cognitivă constă în trebuința de a știi, de a înțelege, de a poseda informații, de a fi curios pentru nou, pentru neobișnuit, de a descoperi, de a inventa. Există un grad moderat de informație care produce curiozitate și stimulează spiritul de explorare. O condiție principală
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
și intelectual, ca principal motiv cognitiv nu se satisface niciodată pe deplin, la aceste niveluri ea rezultând din satisfacții parțiale, acestea constituind mobilul ei intrinsec care o înscrie în componentele fundamentale ale personalității (F. Turcu, 1981). c) Motivele relaționale. Există trebuința de interacțiune a elevului cu părinții, profesorii, colegii. Relațiile cu aceste persoane sunt motivate de stările afective simpatetice sau nesimpatetice reciproce, de atitudinile care se manifestă de către elev față de ceilalți, dar și de cei din anturajul lui față de el. Profesorii
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
elevului. Ioan Neacșu subliniază că părinții și profesorii considerați ca autorități într-un domeniu ori altul, sau care exercită funcții sociale importante determină ca activismul elevilor să fie mai ridicat. Ca motive relaționale manifestate în condițiile școlii autorul citat menționează: trebuința de învățare bazată pe competiție, dorința de afirmare în raport cu alții, necesitatea de colaborare, dorința de popularitate, nevoia de protecție și chiar tendința spre agresivitate la unii elevi. d) Motivele social-morale. Motivele din această categorie cuprind mai întâi atitudinea generală față
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
premii se poate ajunge la eșec școlar prin epuizarea irațională a resurselor energetice ale organismului. Nu motivele materiale sau externe trebuie să conducă la întărirea activității de învățare, ci mobilurile interioare, motivația internă, ce își are sursa în nevoile și trebuințele interne ale elevului și care se satisfac prin realizarea în condiții optime a sarcinilor școlare. 2.4 Formele motivației Există mai multe forme ale motivației raportate la diferite criterii. Dacă se au în vedere aspectele pozitive sau negative atunci în
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
o determină există o motivație intrinsecă și o motivație extrinsecă. Motivația intrinsecă își are sursa în însăși activitatea de învățare și tot învățarea este aceea care o satisface, care conduce la succes. Ca stare dinamogenă și ca stare de satisfacție trebuința de explorare se află și se găsește în ea însăși, în activitatea efectivă de cercetare și investigație. Motivația extrinsecă își extrage însușirile dinamogene din afara subiectului, fiind produsă de alte persoane și nu izvorăște din activitatea desfășurată. Acesta este cazul când
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
activitatea efectivă de cercetare și investigație. Motivația extrinsecă își extrage însușirile dinamogene din afara subiectului, fiind produsă de alte persoane și nu izvorăște din activitatea desfășurată. Acesta este cazul când elevul învață pentru cadouri, venituri bănești. Motivația cognitivă este determinată de trebuința de cunoaștere. Sursele ei dinamogene se află în procesele psihice care asigură cunoașterea realității (percepția, gândirea etc.Ă. Această formă a motivației asigură continuitatea în procesul de învățare. Motivația afectivă izvorăște din nevoia resimțită de elevi pentru a-și mulțumi
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
unui punct de vedere realist privind aspectele reale ale funcționalității motivației elevilor. Profesorii trebuie să accepte că motivarea extrinsecă și motivarea intrinsecă pot duce la creșterea randamentului școlar, prin întrepătrunderea lor. Trebuie recunoscut rolul diferitelor forme ale motivației extrinseci, a trebuinței de autoafirmare, a trebuinței de performanță relațională cu nivelul de aspirație, care pot influența calitatea învățării elevilor. 2. Evaluarea motivelor învățării. Profesorul trebuie să detecteze și să evalueze exact structura și funcționalitatea sistemului motivațional, emoțiilor și sentimentele cognitive ale elevului
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
realist privind aspectele reale ale funcționalității motivației elevilor. Profesorii trebuie să accepte că motivarea extrinsecă și motivarea intrinsecă pot duce la creșterea randamentului școlar, prin întrepătrunderea lor. Trebuie recunoscut rolul diferitelor forme ale motivației extrinseci, a trebuinței de autoafirmare, a trebuinței de performanță relațională cu nivelul de aspirație, care pot influența calitatea învățării elevilor. 2. Evaluarea motivelor învățării. Profesorul trebuie să detecteze și să evalueze exact structura și funcționalitatea sistemului motivațional, emoțiilor și sentimentele cognitive ale elevului căruia nu i se
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
atenția cu procedee obișnuite de motivare extrinsecă. Elevul trebuie să trăiască sentimentul succesului care devine factor motivațional. 3. Dezvoltarea impulsului cognitiv. Se pune problema trecerii de la curiozitatea perceptivă, care este o simplă prelungire a reflexului înnăscut de orientare și a trebuinței de explorare, la curiozitatea epistemică (D. Berlyne, 1963), adică nevoia de a descoperi noul. Se recomandă apelarea la „surpriză“, „noutate“, la contrast, crearea unor situații care să producă „disonanță cognitivă“. Trebuie să se diferențieze atracțiile și preferințele pentru anumite activități
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
de interesul propriu-zis, acesta fiind o atitudine stabilizată de natură emotiv-cognitivă față de activitate, în care motivele acționează din interiorul și din afara activității respective. 4. Punerea în funcțiune a unui nivel adecvat al motivației. Optimumul motivațional se leagă și de trebuința de performanță și nivelul de aspirație al elevului, de capacitatea sa de autocunoaștere și de evaluare adecvată a dificultăților reale ale sarcinilor didactice. Supramotivarea poate avea aceleași efecte neadecvate ca și submotivarea, și anume, apariția descurajării și demobilizării la primul
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
respectiv susținute de patru „procese însoțitoare“, activizante, motivogene: reglarea atenției, motivarea supraordonată, trăirea succeselor la învățătură și adaptarea la noile sarcini / probleme didactice (H. Rüppel, 1982). 6. Utilizarea competiției, a întrecerilor ca situații didactice motivogene. Aceste modalități se sprijină pe trebuința autoafirmării fiecărui elev și a grupului. Cercetările psihopedagogice (L. Negreț, 1983) recomandă utilizarea inteligentă a competiției între grupele omogene ale clasei, în condițiile repartizării unor sarcini de învățare a căror natură este comună, dar diferă între ele prin numărul de
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
Negreț, 1983) recomandă utilizarea inteligentă a competiției între grupele omogene ale clasei, în condițiile repartizării unor sarcini de învățare a căror natură este comună, dar diferă între ele prin numărul de cerințe. În aceste condiții se antrenează și se dezvoltă trebuințele de performanță și nivelul de aspirație al elevilor, care sunt factori motivogeni puternici. 7. Dezvoltarea motivației cognitive în interrelație cu capacitatea de trăire și înțelegere a semnificațiilor valorice (științifice, filosofice, morale, estetice etc.). Înțelegând principiile, legitățile și explicațiile științifice din
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
fi absolutizat. Motivația nu costituie un scop în sine, ea e pusă în slujba performanței. Astfel, dacă motivația este excesivă - supramotivația - în loc să favorizeze performanțele, dimpotrivă le limitează. Între motivație și performanță există o relație exprimată de legea lui Jerkes-Dodson: intensificarea trebuinței asigură îmbunătățirea performanțelor numai până la nivelul unei zone critice. Dacă motivația crește peste acest nivel performanțele încep să scadă. Această zonă critică variază în funcție de gradul de dificultate a sarcinii. Pentru sarcinile simple intensitatea motivației este direct proporțională cu performanța iar
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
anxioase concurează și gradul de dificultate a sarcinii și al ansamblului trăsăturilor de personalitate. Efectul anxietății asupra performanțelor depinde de măsura în care performanța implică prestigiul personal, de măsura în care este angajat eul persoanei respective. Între fenomenul anxietății și trebuința de performanță există unele legături descifrate de J. Atkinson și N.T. Teather. Astfel s-a constatat că în cazul trebuinței de performanță sunt implicate două componente și anume: motivația de a obține succesul și motivația de a evita eșecul. Motivația
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
măsura în care performanța implică prestigiul personal, de măsura în care este angajat eul persoanei respective. Între fenomenul anxietății și trebuința de performanță există unele legături descifrate de J. Atkinson și N.T. Teather. Astfel s-a constatat că în cazul trebuinței de performanță sunt implicate două componente și anume: motivația de a obține succesul și motivația de a evita eșecul. Motivația mai pronunțată pentru evitarea eșecului corelează pozitiv cu nivelul înalt al anxietății. 2.6.4 Nivelul de aspirație În cazul
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
unei apropieri de aspirațiile mai ridicate ale membrilor grupului de referință dar fără ca această tendință spre „uniformizare“ să șteargă diferențele individuale privind mărimea nivelului de aspirație. Nivelul de aspirație și cel de performanță pot fi ascendente, sub influența mobilizatoare a trebuinței de performanță, realizându-se astfel autodepășirea. Din experiența subiectivă a reușitelor / nereușitelor rezultă o autoapreciere mai realistă, oglindită în nivelul de aspirație. 2.6.5 Succes și insucces școlar Prin reușita școlară se înțelege nivelul înalt, performanțe ridicate și eficiența
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
o anumită sarcină școlară. Reușita / nereușita „obiectivă“ a elevului are și reversul ei „subiectiv“, trăit de elev sub forma sentimentului succesului / insuccesului. Performanța poate fi sau nu în acord cu ceea ce elevul așteaptă de la acțiunea întreprinsă, poate sau nu satisface trebuințele sau motivația care se află la baza conduitei. Eșecul psihologic nu depinde de un nivel absolut al realizării, întrucât el rezultă, în esență, din raportarea eului la propria performanță, relație trăită emoțional sub formă de sentiment al insuccesului. Elevul dezinteresat
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
un rol important în modelarea atitudinilor preferențiale ale preadolescenților față de anumite obiecte școlare. Preferințele conturate la nivelul clasei a VII-a se structurează treptat și capătă valoare și funcție de interesele cognitive. Nevoia și interesul pentru cunoaștere se dezvoltă pe baza trebuinței de explorare. Paralelismul între preferințele și performanțele elevilor este mare la începutul preadolescenței și foarte mare spre sfârșitul acestei perioade, dar se reduce corelația între obiectul considerat important (de către părinți, profesori) și rezultatele școlare ale elevilor. Ei se orientează mai
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
de învățământ sau față de profesor. Astfel, acești elevi trăiesc fără plăcere rolul de elev, ceea ce face să nu li se dezvolte interesele cognitive (motive intrinseci). Această atitudine negativă este distructivă cu atât mai mult cu cât nevoia de afecțiune și trebuința de siguranță, dorința de a fi acceptat de ceilalți elevi, nevoia de independență și de responsabilitate, de recunoaștere și de apreciere a eului, „foamea“ de experiență nouă și de activitate au o importanță considerabilă în formarea personalității (R. Guillford). Urmarea
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
elevului pentru obiectele de învățământ spre sfârșitul preadolescenței marchează încheierea procesului de formare a atitudinii selective relativ stabile față de conținutul învățământului. Elevului i se dezvăluie importanța cunoașterii științifice, concretizată în apariția motivelor cognitive propriu-zise. Astfel, se poate ajunge la apariția trebuinței de performanță, de autodepășire, de autorealizare, de cunoaștere. Ele se nasc în procesul activității, în formarea lor fiind implicați o serie de factori pe care i-am menționat în acest capitol. În cazul unei întâlniri fericite dintre factorii externi și
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
autorealizare, de cunoaștere. Ele se nasc în procesul activității, în formarea lor fiind implicați o serie de factori pe care i-am menționat în acest capitol. În cazul unei întâlniri fericite dintre factorii externi și cei interni, din mai multe trebuințe - în primul rând din cea de performanță, de autorealizare și de cunoaștere - se formează, se structurează trebuința intrinsecă de a învăța (B. Zörgö). Capitolul 3. Metodica cercetării 3.1 Scopul și obiectivele cercetării Prin această lucrare, „Motivația preadolescenților pentru învățare
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
factori pe care i-am menționat în acest capitol. În cazul unei întâlniri fericite dintre factorii externi și cei interni, din mai multe trebuințe - în primul rând din cea de performanță, de autorealizare și de cunoaștere - se formează, se structurează trebuința intrinsecă de a învăța (B. Zörgö). Capitolul 3. Metodica cercetării 3.1 Scopul și obiectivele cercetării Prin această lucrare, „Motivația preadolescenților pentru învățare - între expectanță și performanță școlară“ se evidențiază așteptările elevilor în raport cu activitățile școlare și abordează un
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
metodologie care are la bază ancheta prin chestionar. 3.2 Metoda anchetei prin chestionar Metoda anchetei prin chestionar constă în formularea în scris, în cazul nostru, a unor întrebări la care subiecții răspund individual. Prin ancheta psihopedagogică se pot studia trebuințele, tendințele, aspirațiile, trăsăturile de personalitate etc. Chestionarul numărul 1 utilizat (anexa 1) cuprinde 12 întrebări dintre care 10 sunt cu variante de răspuns din care trebuie ales doar unul singur (tip evantai) iar două dintre întrebări necesită răspunsuri libere (câte
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
și intrinsecă. Dintre cele trei forme ale motivației cea mai importantă calitativ considerăm a fi cea intrinsecă urmată de cea afectivă iar cel mai puțin cotată fiind cea extrinsecă. Am realizat această ierarhie deoarece preadolescența este perioada în care apare trebuința de performanță, de autodepășire, de autorealizare și de cunoaștere pe de o parte iar pe de altă parte o importanță deosebită o are trebuința de siguranță, dorința de a fi acceptat de ceilalți, de a fi apreciat și recunoscut eul
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]