3,565 matches
-
cutremurătoare de lacrimi. LACRIMI ARSE, după vecernii aglomerate ale sensului de bine și frumos, de adevăr și uitare de ZDRENȚE DE DORURI și lumi imposibile de petreceri tainice și ploi urlătoare și Eu ce va trebui să rămân prin aceste trecători de suflete robite infernului. Poate un Ochi al NOPȚILOR ASTRALE la capăt de vieți și limanuri, la capăt de Sori și Cuvânt, când lumea îmi moare în gând, și-n raze divine, mi-aștern UITAREA să-mi ardă-n tăcere
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din clipe sfărâmate, Ce mă iubești și pari venit din stele, Tresari prin sărutări din vieți uitate Și-n clipele de geruri ești un REFREN DE ERE. Dar noaptea doare, pe un nor de ceață Și în surâsul ei doar trecători de sori Ca un luceafăr porți surâsul tău pe față Și mă strivești cu vise, prin ARDEREA DE ZORI, Tu ești frumos și vii din POEZIE, Un prinț rătăcitor prin stele, Păstrează-mi dorul veșnic în a ta privire Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ALB lăsat pe brațe, Ca-ntr-o robie demnă, al tău dor, se petrece, Și-n albe căutări un soare să-ți fie a ta viață. Eu n-am să amintesc de tine, decât în vers, C-ai fost un trecător din noaptea, cea schițată Și-n dorul cel de timpuri ești chipul de ERES, Ce mi-ai distrus iubirea în nopțile cântate. De un poet rătăcitor ce-a vrut să amintească Că viața lui e-un murmur de izvoare, Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
robite-n ani de scrum. El va rămâne-un muritor Din ochii lui minuni de vise I-ar scutura țărâna lui de domn Eterne clipe de iubiri nestinse. Iar eu o ardere de timp Prin lumea plină de dorințe, Un trecător prin vieți de univers Și-n suflet iubirea unei liniști necuprinse. PĂMÂNTUL RĂSTIGNIT PE OAZE Iubitule, să mă arunci în mare, Cu sufletu-mi de aer și chipul înstelat Și lasă-mă să beau otrăvurile stelare Să pot să mor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Alexe Bate vântu-n ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară departe Bate-un vânt rătăcitor În fereastra de la tindă Dorul meu cheamă alt dor Din scrisoarea
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
luptat să-mi croiesc drum pe stradă, cu brațele împreunate peste Kate ca s-o protejez. Val după val de cumpărători veneau către mine. Atingeți-vă de copilul meu și vă ucid, m-am gândit îndârjită, privindu-i furioasă pe trecători. Care, în inocența lor, se uitau la mine surprinși și înfricoșați. În afară de grija legată de faptul că cineva ar fi putut s-o rănească pe Kate, am realizat că începusem să am o senzație ciudată în stomac. Indigestie? Ușor șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să plec. —Iartă-mă, mi-a spus el de data asta zâmbindu-mi într-adevăr. A sărit din pat și-a zis: — Cobor cu tine până la ușă. Nu fără haine pe tine, i-am spus eu. Dacă te vede vreun trecător? Era limpede. Eram fiica mamei mele. La ușa de la intrare, Adam m-a sărutat prelung. A fost o mare realizare c-am reușit să plec. Rămâi, mi-a murmurat el în păr. — Nu pot, i-am spus eu cu severitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
printr-o minune adevărată, fără s-o știe nimeni. Așa că m-am arătat dispus, trepidînd de entuziasm, să-i ofer o bere. N-a acceptat. Am uitat cum era În realitate vremea, În memorie mi-a rămas o zi cu trecători ce-aveau chipuri de capodoperă, ca la revoluție, și vorbeau În franceză. Aveam douăzeci și nouă de ani. Cartea s-a numit Debut ’86. Treizeci și patru de debutanți, 620 de pagini. Frumoasă ca o cărămidă și la fel de tainică și suplă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ceaikovski, cu Oistrach.” Era În 1943, lumea Întreagă se prăbușea, iar la ruși se transmitea la radio, printre explozii, Ceaikovski. Asta numai la ei se poate Întîmpla, țiuitul avioanelor de vînătoare germane, flăcări, cărămizi desprinzîndu-se În planul doi În capul trecătorilor, și muribunzi ducîndu-și degetele la gură și Înăbușindu-și gemetele pentru a nu pierde vreo notă din Canzonetta andante. Nemții nu ascultau nici un fel de andante, ei erau În marș funebru, tocmai Îl transformaseră pe Bach În tun și tropăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sadici e incomprehensibilă. Onaniștilor le folosește dacă se-apucă să mîngîie coperta I, unde e pozat un sîn și pubisul subiacent, ras, dar tăcut. Restul de două procente de normali pot folosi opera pentru a arunca cu ea În capul trecătorilor, fără avînt. Din prefață aflăm Însă că există femeia falus. În asta nu e bine să arunci. * Sacher-Masoch, Venus Înveșmîntată În blănuri, Editura Trei, 2006. ÎNCÎLCITELE CĂI ALE EUTANASIEI* Dacă e noapte și ești În tren, În avion, la stomatolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obscene, bune de masturbare, și am stat la un pahar de vorbă cu Pete și Bax Englekling doar pentru că mi-era drag tatăl lor, răposatul, Dumnezeu să-i aibă În pază sufletul, deși era un nenorocit de neamț. Nu omor trecători nevinovați pentru că ne-o interzice religia și pentru că respect cele zece porunci - exceptînd situațiile cînd ele dăunează afacerilor. Șeful Închisorii, Hopkins, mi-a spus de ce venirăți aici și v-am lăsat să așteptați pentru că trebuie să fiți niște tîmpiți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe ciracul lui În lumea celor drepți n-au fost prinși niciodată... Copii, luați-o ca pe un avertisment: omul este un mensch, este culoarea locală la puterea „n“, este minunatul, răuvoitorul binevoitor Mickster. E greu de ucis, pentru că niște trecători nevinovați preiau de fiecare dată plumbul fierbinte pe care scrie „Mickey“. Mickey s-a Întors, iar vechea lui bandă s-ar putea să se refacă. Meseriașule, dacă ai de gînd să petreci la vreun local din Sunset Strip, trage-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
despre asta acum niște ani. Iată totuși o perspectivă de cunoscător din partea lui Mickster. Părerea mea bine cumpănită este că o afacere cu cărți spurcate este o chestie cu un grad ridicat de profit, dar pentru care merită să omori trecători nevinovați numai dacă s-a creat deja o piață cu o mare marjă a veiturilor. Renunțați naibii la Nite Owl, fiindcă shvartzes ăia Împușcați de băiatul-erou tot au furat-o și probabil că oricum ei au făcut-o. Bud spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nesecate fântâni de dor de prin marginea gândului. Orele mute, bat la porți invocând amintiri scurse-n clepsidre ce ard prezentul. Ani îmbătrâniți în vălmășagul din suflet cad pradă regretelor tardive, purtând lacrimi pe ochii ploilor de toamnă. Biet om, trecător prin timp trădat de propriul orgoliu, neatins cu Iubire, risipind comori, efemer în eternitate. De-aș putea, aș fereca ușa trecutului, si mi-aș rezervă clipe statornice în grădina Edenului.
Omul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83308_a_84633]
-
orizontul tulbure și mâncat de noapte, ascultând zgomotele rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie se umplea de ele, le primea pe toate, dar toate zburau neînduplecat de repede în alte părți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcea rău, ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându-se cu gemetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese semnele cu mult înainte. Cine să le vadă? Luminile nopții pulsau mai palide, se simțeau adierile reci învârtejite în frunzișul arborilor, iar pașii trecătorilor întârziați erau mai rari. În fața lui se întindea același oraș imens, colcăitor, apăsător, fumegând, neobosit, indiferent și rece, dar apartamentul din ușa căruia privea era pustiu, străin dintr-odată. Îl străbătea cu pași înceți, cuprins de o teamă de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a început lapovița, s-a scuturat scurt de frig, s-a ghemuit la pieptul lui o clipă, speriată, și a vrut să se întoarcă acasă. A insistat să-l țină de braț tot timpul, mergea lipită de el, privind semeț trecătorii cu capul sus, fulgii topiți pe obrazul ei și picăturile de ploaie alunecau în dâre amestecate cu fard, dar nu-i păsa. Andrei Vlădescu și-a zis că n-ar străluci într-atâta chipul ei dacă n-ar fi fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zahăr, savurând deliciosul contrast dintre dulceața sa incredibilă și consistența sa ușor înțepătoare, până când am devorat vreo trei sferturi din ea și mi s-a făcut greață. Era liniște pe faleză. Cuibărit în fericirea mea, nu dădeam prea multă atenție trecătorilor, dar îmi amintesc ca prin ceață de perechi respectabile care se plimbau braț la braț și de câțiva oameni mai vârstnici care au trecut pe lângă mine cu pași mari și hotărâți, îmbrăcați pentru biserică. Sper că n-am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
viteză și dădu în marșarier prin ușile garajului. Dar n-a fost suficient ca să le deschidă și a încercat din nou. Tot n-a fost suficient: mai mult de-atât n-a putut. Dar zgomotul atrăsese atenție unui grup de trecători beți care au reușit să forțeze ușile și să scoată mașina în stradă. Unul dintre ei a alergat la o cabină telefonică. Graham zăcea pe pavaj, înconjurat de necunoscuți. Se afla într-o ambulanță. Luminile clipeau și avea o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prea sigură dacă am scos din mine fum, aer rece sau iritare, dar mi-a făcut al naibii de mare plăcere. Îmi era din ce În ce mai ușor să-i evit pe turiștii care hoinăreau aiurea pe străzi. Pe vremuri mă uitam cu dispreț la trecătorii care vorbeau la celular, dar acum, din cauza programului meu haotic, devenisem o adevărată mașinărie ambulantă de vorbit. Mi-am scos telefonul și l-am sunat pe Alex la școală, unde, conform amintirilor mele cam Încețoșate, era posibil ca la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am sprijinit fața, Într‑un fel cam necioplit, de geam și m‑am uitat afară În timp ce limuzina Își croia drum pe străzile agitate ale Parisului. Femeile păreau mult mai Înalte, iar bărbații mult mai plăcuți la Înfățișare și aproape toți trecătorii păreau bine Îmbrăcați, supli și cu o alură regală. Fusesem o singură dată la Paris până atunci, dar venisem cu rucsacul În spinare și stătusem la un motel ieftin În partea cealaltă a orașului, și ceea ce văzusem atunci nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de bine-venit sînt. Nu te teme, o să-ți dai seama cît de gentleman sînt În chestii de-astea. N-o să stau pe-aici ca să-ți stric ploile cu tipul celălalt. Ea Îl privea peste umăr, Încă uitîndu-se rapid la fețele trecătorilor. Apoi Înțelese ce spunea - și diferența dintre gîndul lui și adevăratul motiv pentru care era acolo păru s-o dezarmeze. — Oricum, nu mai contează, zise ea, plecîndu-și capul. Nu contează. Persoana nu vine. — Nu vine? De unde știi? — Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de examen. Dacă pici, ești dat afară? — Corect. Atunci, rîse Julia, va trebui să te duci să locuiești la Brighton. O luară spre stînga și coborîră un delușor. Uite, ăsta probabil că este Farringdon Road. Aici reapărură taxiurile și alți trecători, creînd un sentiment de spațiu liber - dar și unul Înspăimîntător, pentru că jumătate din clădirile de pe stradă erau avariate și acoperite cu scînduri. Julia o conduse pe Helen spre sud, spre fluviu. La un post de jandarmi, aflat Într-una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
veniseră la târg în zi de sărbătoare. Caii se odihneau lângă ele cu fân proaspat la bot. În căruțe erau de toate, de la brânză, până la mere, pere văratice, cu care femeile, îmbracate în cătrință și ie, frumosul strai bucovinean, îndemnau trecătorii: - Hai la brânză bună! Hai la mere murate...! Era o priveliște incadrată de un zumzet continuu și o paletă de culoare de care mi-e tare dor, pe care nu am mai văzut-o de peste 30 de ani. Era bâlciul
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]