9,583 matches
-
Din stropii lăcrimați din cer. Din lacrimi și din fulgii ce debarcă Pământul, ca pe mirul meu îmbracă. Și-i dă ca zestre, păsări rătăcite Unele, superbe-n penaje vernale... Altele, ce zboară-ntins Întins , zgribulite De gerul fără ecou, Tremurând înșelător, Țipătul, vrenind din nou. La amiază rătăcim Noi, ascunși de după dor... Dorul tău și-al meu sublim Stins, sub același fior. Referință Bibliografică: Păsări rătăcite / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 436, Anul II, 11 martie
PĂSĂRI RĂTĂCITE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366328_a_367657]
-
de demult Și iarăși se naște din nou întrebarea Unde să caut acel început În care lumina adună chemarea Spre viață, speranță, iubire, trecut? Amintirea de șterge odată cu noaptea Ce se ascunde după perdea Iar în tulburătoarea dorință de viață Tremură-n zare, departe, o stea... O NOAPTE TÂRZIE O mână și-un gând pe hârtie O noapte târzie și-o poezie Uitarea străbună răsare Din vise, din noapte, din mare Pe urme albastre se-adună Dureri și iubiri împreună Ce
TAINELE NOPŢII (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366384_a_367713]
-
noapte, din mare Pe urme albastre se-adună Dureri și iubiri împreună Ce am văzut azi în tine? Mă uit în jur...nu e nimeni Doar gându-mi aleargă alene Pe urmele calde, pe gene Și valul amurgului plânge Tăcut, tremurând și se stinge Odată cu pașii ce-n șoaptă Aleargă pe valuri, așteaptă Un semn, o chemare, o umbră Să se ridice din undă Nu știu ce-am văzut azi în tine Mă-ntreb și tresar...nu e nimeni Singurătatea m-
TAINELE NOPŢII (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366384_a_367713]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LEGENDĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017 Toate Articolele Autorului legendă Ana plânge printre ziduri, Ne cuprinde pe toți ura, Când Manole îi ia viața, Se cutremură natura. Tremură mistria-n dește, Mare semn de întrebare, Că Manole o iubește Și n-ar vrea ca s-o omoare. Urcă zidul, strigă Ana, Viața ei se stinge-ncet, Sufletul își strigă rana, Printre ramuri de nucet. Culcă-te-n icoană
LEGENDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366438_a_367767]
-
țâșnitoare cu baloane umplute cu pene de îngeri decapitați nu e pace pe pământ suntem niște vase cu fisuri prin care ni se scurge fericirea trebuie să renovăm totul totul de la reclame cu surogate la grădini visătoare nu vedeți cum tremură cerul printre norii plumburii cum răsună vântul printre oseminte cu pușculițele goale-n șerpari nu vedeți pricolicii statului cum seacă inimile elitelor treceți la parter proștii la doi aproape de cer invalizii orfanii văduvele se prind în joc cu gesturi tandre
ZID PRĂBUŞIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366464_a_367793]
-
zece, două zeci, Strigă, băiete, strigă, Tăcerea ta mă intrigă, Ferigă. Te invită iar la dans, Vive le Senegale et France, Între doi șoimi se-avântă care? Un șoim cu trei-patru motoare, Între doi câini mai tare latră Cel care tremură, că-i javră. Între fătuci care-i sprințară? Niciuna. Toate te uitară. Curtenitor rămâi și prost, Azi nu mai ești ceea ce ai fost, Strălucitor ești pentru orbi, O hrană dulce pentru corbi. **************************************** Am încercat să vorbesc cu ușa blocului, Nu
ANTI-DADA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366519_a_367848]
-
Toate Articolele Autorului Dincolo de departe a mai rămas o rană ea lasă urme în suflet scrâșnet acolo sunt și cioburi miturile unei mari iubiri parte din noi însămânțată acum amintiri punct aici în lumea materială se moare scurt mă apropii tremuri de plec să nu plângi lasă urma lunii cum desenând o poveste unde pe pereche de sâni și mai unde pe posterior ce fel de posterior ca al morăriței lui Zorba pe ochii căutători scăldați în ploaie de lacrimi sau
LA UMBRA UNUI TRANDAFIR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366600_a_367929]
-
sat, Casele s-au ascuns în pădure, Acolo au prins rădăcini,n-au mai plecat Au rămas de straje la mure. Vitele pasc ploaia prin iarbă, În cer se-așează fânul în snop Împrăștiind peste lume iz de nalbă Când tremur pentru tine ca un plop. Alergăm împreună printre picături de ploaie Ca un dans ce-l dăruim acum Zilei ce sub tălpile noastre se-nmoaie Așezându-se înaintea mirilor drum. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Drum prin ploaie / Al Florin
DRUM PRIN PLOAIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366595_a_367924]
-
lui Mișu. Doar nu vrea să murim de curiozitate. Hai, dragule, spune-ne! a continuat ea, urcând cu palmele spre părțile intime ale bărbatului, pisicindu-se cât putea de bine. Mișu a aprins țigara, încercând să pară indiferent, dar mâinile-i tremurau ușor. Ceilalți au observat și au schimbat priviri complice. S-au abținut de la observații ori comentarii. Au turnat în ulcele, au băut în liniște și au aprins țigările aproape toți trei odată. Muzica se auzea din salon în lipsa altor zgomote
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
fuga mare tu-ntruchipare-a rătăcirii? Ai mâinile scăldate-n sânge, iar firea ta-i dușmană Firii... Credeai că poți să te ascunzi de ochiul meu preavigilent, când sângele lui Abel strigă că te-ai purtat ca un dement? (Cain tremură și cade cu fața la pământ, murmurând: Îndurare, Doamne!) Glasul Domnului: (continuă) Nu îndurare ți se cade după a ta nesocotință, ci de căință și ispașă e mare, mare trebuință... Dar dacă viața-ți este dragă chiar cu torturi de nedescris, ți-
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
spațiul inuman. La răscruci simți punctele cardinale. În spatele vieții urmele pașilor sângerează. Un intrus atârnă în colțul gurii declarația de dragoste, aceeași pentru toate iubitele. Duc genunchii la gură și ating tâmplele de teamă că nu le mai simt. Frica tremură prin noroaiele prelinse din miezul zilei în miezul sufletului. M-am născut în timpul tău fără nume. Pe cine păzește rațiunea? În vremea ta vocile-s prea multe, buzele au rol de otrăvire, pământul rămâne ridat și istoric de bun. Gloria
LUPUL ALB de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366660_a_367989]
-
de stare, îi vine să plângă, și mama observă dar tace, sperând să nu plângă. Viața devine un zero. Povara de nou început ne ridică. O ploaie rece, un vânt mă cuprinde, același pe care mereu îl tot cânt. Mâinile, tremură și parcă în sânge tot simt o șoaptă ascunsă...dar tac. Car spre mașini și pat și dulap. Nu pot să mai râd, copilul se plimbă, durerea în mamă se naște ascuns. Referință Bibliografică: 26 iunie 2010 / Dorina Șișu : Confluențe
26 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366709_a_368038]
-
pentru fundurile noastre și pe care „ai noștri” de acasă o „aplicau” „sever și metodic” la o „adică” ... El, însă, niciodată! O măscară evacuată de o voce baritonală, prelinsă printr-o percuție sonoră care înlemnea „gașca neascultătoare” și făcea să tremure până și clinchetul clopoțelului la intrarea la ore, dozată însă cu o ironie subțire pe care noi nu o pricepeam atunci și căreia îi eram adversari înverșunați și neputincioși - echivalentă, pentru bieții de noi, cu o apropiată furtună gata să
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
se confunda cu un lujer de iarbă pe care vântul îl mișcă pas cu pas până la trunchiul unei sălcii bătrâne ale cărei ramuri spanzurau deasupra râului. Se agăță sprintenă de o ramură în timp ce Beran o urmărea cu ochi speriați. “Sărmanul, tremură pentru mine!” îșî spuse în timp ce mâinile îi pipăiau cu finețe scoarța tăiată în cicatrice adânci. “Aici înfipsese Alexandru odată un ghimpe; eram împreună și ne PLIMBAM PRIN PLOAIE. Ploua mărunt și mie puțin îmi păsa că arătam atunci ca o
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
ai ascuns în lumea ta, nebuno? Astăzi a fost primul ei spectacol, un vis multicolor ca reflectoarele care i-au zăpăcit ochii, cu un public excelent care a ajutat-o foarte mult. Își amintește cum a intrat pe scenă palidă, tremurând, cu dinții încleștați... se temea că nu va reuși niciodată să mai deschidă gura. Atunci a aplaudat cineva în primul rând. Nu știe cine. Și altcineva i-a strigat tot atunci: “- Hai că ești frumoasă!” În culise, Beran aproape că
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
le visez în somn, în costum măreț de domn, în costumul Lerului dorm pe prispa cerului și visez copilării, fete îmbrăcate-n ii, moșii satului la sfat, mama la dereticat, tata la coasă-n grădină, casa scăldată-n lumină, cerul tremurând prin ramuri, fulgi de nea venind pe geamuri, eu copil pe doi cai suri, îmbrăcat în dulci armuri, cu pușculița-n șerpar, un voievod viteaz ce par, iau din sanie un bici și mă bat cu pricolici, trec pădurea ca
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
fumul acesta. Mă sufoc, cu toate că au ferestrele larg deschise. Nu intră nicio adiere de afară și, după cum ai observat, a început să se înnoreze. Cei doi tineri se îndreptară spre sala de spectacole, sub privirile pătrunzătoare ale lui Viorel, ce tremura de nervi. I-a propus Ramonei să meargă și ei la dans, invitație acceptată de soția sa, mai ales că stăteau de atâta timp pe scaun. Petrică și taraful său improvizat scotea râuri de transpirații de pe frunțile dansatorilor. Cei patru
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
prins...! Poate că numai pe valea Peșenii (acum i se spune Pesceana!) se numea așa. Numeam ”burta vacii” nisipul rămas ca niște mici maluri după ce se retrăgeau apele, pe care îl băteam cu picioarele desculțe, pana ce începea parca sa tremure, sa vibreze. Ce ne amuza ! Dar sa revin la întrebări...serioase. Ați prins fâțe ? Dar baboi ? FS: Am prins prin mâlul apei nisiparnițe, care ne înțepau la degete. Am prins baboi cu mâna pe la răgălii, unde se întâmpla să ne
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
casei? Unde sunt hambarele cu porumb Și iazurile pe care caii mei înaripați Își făceau de cap? Unde e pădurea mea verde În care poveștile se scriau singure? Cad în genunchi Și față-n tarana-mi îngrop Pământul plânge... Pământul tremura... Satul meu bătrân, uitat a murit! Și eu odată cu el... Referință Bibliografica: Satul meu bătrân și uitat / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1615, Anul V, 03 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile
SATUL MEU BATRAN SI UITAT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365632_a_366961]
-
absentă, o cuprinsese un fel de amnezie totală, stătea în mijlocul camerei cu sticla de coniac în mână și bea din ea; mi -a întins-o și mie, dar mie numai de băutură nu-mi ardea, îmi era groază de ce văzusem, tremuram tot, nu puteam să mă mai stăpânesc. “Mie, Mihaly, mi-a răspuns ea imperturbabilă, îmi e tot una! și a început să se îmbrace în fața mea, îmi întindea să-i țin portjartierele și ciorapii, niște ciorapi subțiri și fini cum
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
un madrigal de îngeri, în toamnă sfinte mângâieri și tot mă forfotesc atingeri, din frunza verde până ieri... mi se preling pe umeri lacrimi, din plânsul de stejar bătrân și bruma arde multe patimi și e pustiu pe caldarâm... îmi tremură toiagu-n mână și rătăcesc cu ochii-nchiși; degeaba Domnul mă amână, degeaba ochii-țin deschiși... Referință Bibliografică: aud un madrigal de îngeri / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 664, Anul II, 25 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
AUD UN MADRIGAL DE ÎNGERI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365678_a_367007]
-
de sidef, Si netrezita Galateee de povară, Teși ochii tăi, cu Terra, pe gherghef? O lebădă pe care o chemară Beți de otravă, treji de diabet - Să-ți cânte frumusețea cea amară Din ger, salvata-n casă - un poet - Cum tremura privirea ta, să moară - De nu as bea din ea - ca un stilet - Tăișul tău de trup de căprioara Prin panda mea de foc, anahoret - Dar ce Tamisa, Dunăre, sau Loara, Să spele dânsul ochilor, puștii, Când pe peronul vieții
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
puteți, să mă luați de aici! -Ce e cu tine, ce ai căutat acolo? -Vă povestesc tot, când veniți! Mașina mergea greu prin ploaia deasă, ștergătoarele de pabriz erau pe viteza maximă, abia făceau față. Când a văzut-o cum tremura cu apa șiroind pe ea, i s-a făcut milă de biata femeie. -Ce-i cu tine aici? Cum ai ajuns în acest loc? Crina a încercat să vorbească, nu a putut spune nici un cuvânt, frigul o pătrunsese în oase, îi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
acolo, în tarlaua cu cartofi, în plină noapte, păzind-o de fiarele nopții. Începu să numere: - Unu... doi... trei... patru... Îl învățase moșul său, când l-a găsit într-o nopate întunecată, în care stelele și luna uitaseră să apară, tremurând ca varga. Zicea el, că, dacă va număra cu voce tare, fiarele n-or să se apropie. Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe de groază. Citește mai mult SCRISOAREA CAPITOLUL IIMâinile apucau
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
acolo, în tarlaua cu cartofi, în plină noapte, păzind-o de fiarele nopții. Începu să numere:- Unu... doi... trei... patru...Îl învățase moșul său, când l-a găsit într-o nopate întunecată, în care stelele și luna uitaseră să apară, tremurând ca varga. Zicea el, că, dacă va număra cu voce tare, fiarele n-or să se apropie.Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe de groază.... XXII. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]