6,656 matches
-
de Studii Socio-Umane din același oraș. Debutează în 1969 la ziarul „Steaua roșie” cu articolul-medalion Camil Petrescu: „Eu am văzut idei”. Va fi prezentă în „Vatra” (unde în 1975 și 1976 deține rubrica „Filtre”, profilată pe cronica poeziei) și în „Tribuna”. În studiul Anton Holban sau Interogația ca destin (1983) U. reia și dezvoltă subiectul tezei de doctorat. De-a lungul celor șase capitole ( Anton Holban față cu critica și istoria literară, Confesiuni estetice travestite, Aspecte ale „medierii”. Deromantizarea romanului, Motive
URDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290370_a_291699]
-
de drama Ovidiu a aceluiași autor, găsește cuvinte de laudă pentru O scrisoare pierdută și reliefează puterea de observație a lui I.L. Caragiale, spiritul său pătrunzător. Anecdote, cugetări, cât și informații diverse se publică frecvent: despre procesul de presă intentat „Tribunei” din Sibiu pentru mai multe articole „îndreptate contra statului maghiar”, încheiat cu achitarea lui Ioan Slavici, despre activitatea Societății România Jună din Viena, despre o discuție aprinsă la Academie în jurul lui „u mut” între Gh. Sion, Al. Roman, Titu Maiorescu
UNITATEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290353_a_291682]
-
și nuvele. Participase la un concurs pentru nuvelă organizat de Ministerul Artelor și s-a numărat printre câștigători, alături de Paul Anghel, Vera Hudici și Dragoș Vicol. Colaborează cu proză scurtă, piese de teatru și articole la „Teleormanul”, „România liberă”, „Albina”, „Tribuna” și în cadrul propriilor emisiuni la radio și televiziune („Album duminical”, „Ora veselă”, „Radio magazin”). În 1958 este penalizat temporar pe linie de partid, din dispoziție superioară (ca și Radu Theodoru), prin ridicarea calității de membru al Uniunii Scriitorilor. Perioada sa
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
Filarmonicii (1985-1989), iar în 1990 trece la Studioul TVR, ca redactor, apoi realizator de emisiuni. Debutează cu versuri la „Steaua” în 1965, iar editorial cu volumul de proză scurtă Portocale și cascadori, apărut în 1978. Mai colaborează la „Echinox”, „Amfiteatru”, „Tribuna”, „Vatra”, „Orizont”, „Cinema” ș.a. Încă din studenție conduce trupe de teatru, ulterior regizează spectacole la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, secția germană, realizând și filme de televiziune. Între 1990 și 2002 obține mai multe burse de specializare la Paris, Berna
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
Patria, Sibiu, 1924; Poezii alese, București, 1924; Tinereță, Craiova, 1924; Logodnica lui Vifor, București, 1935; Sonete, București, 1938; Versuri, îngr. Ion Popescu, pref. G. G. Ursu, București, 1968. Repere bibliografice: Al. Antemireanu, „Albastru”, „Epoca”, 1902, 1931; Wega [Victor Anestin], „Albastru”, „Tribuna familiei”, 1902, 16; Ilarie Chendi, „Albastru”, CL, 1902, 9; Iosif Vulcan, „Albastru”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XXV, 1902-1903; Izabela Sadoveanu, „Albastru”, VR, 1910, 4; C.C.-R. [Constantin Cehan-Racoviță], George Tutoveanu, „Bucovina”, 1919, 154; Al. Al. Busuioceanu, „Balade”, „Lamura”, 1920
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
săptămânalului „Evenimentul” (1990-1992), ulterior va fi președintele Fundației pentru Cultivarea Păcii și a Spiritului Tolerant. Debutează în revista liceului din Călărași (1957), iar editorial cu volumul de versuri Imperiul neodihnei, apărut în 1970. Mai colaborează la „Contemporanul”, „România literară”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Poezia lui T., cuprinsă în Imperiul neodihnei, Ordinea peșterii (1971), Colindele din țara lui Orfeu (1974), Fiul Dunării (1977), Orații în Carpați (1979), Tărâmuri pentru Făt-Frumos (1983), încearcă o reconciliere retorică între Lucian Blaga și Ion Barbu. Eul liric
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
până în decembrie 1989, când studioul teritorial de radio își reia activitatea și U. va reveni în redacție. Debutează în 1961 cu o poezie la ziarul clujean „Făclia”, iar editorial în 1972 cu volumul de versuri Iasomia. Mai e prezent în „Tribuna”, „Viața românească”, „Steaua”, „Orizont”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Cronica” ș.a. Este autor de spectacole de revistă, de teatru pentru copii, de teatru radiofonic și de televiziune. A publicat o masivă antologie - în premieră mondială - de proză umoristică tipărită în
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
neam”. Pe aceeași linie este redactată rubrica „Lupta noastră”, excelând nu doar în obediența față de autorități, cât mai ales în insanități, atacuri la persoană și răfuieli - cele mai multe ale redactorului -, vizând cu precădere instituții din București, pe Ioan Slavici și revista „Tribuna” din Sibiu, alte periodice românești din Blaj sau de aiurea. Criptonime și pseudonime își asumă secțiunea „Scrieri polemice” (Crix, Crax, A. de la Heșdate), adică minirubricile „Argumente cu bâta”, „La fântână”, „Verzi-uscate”, „Urzici”, „Prostii d-ale noastre”. V. T., R. P.
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
și funcțiile de director de școală și inspector-șef la Inspectoratul de Stat pentru Handicapați al Județului Arad. La activitatea de la catedră se adaugă cea din domeniul literar, U. fiind un timp și redactor-asociat al revistei arădene „Arca”. Debutează la „Tribuna” în 1973 cu schița În spatele chioșcului, iar editorial cu romanul Ochiul zilei de ieri, apărut în 1976. Colaborează la „Luceafărul”, „Steaua”, „Vatra”, „România literară”, „Orizont”, „Aradul cultural”, „Astra” ș.a. Ochiul zilei de ieri este romanul unei colectivități rurale, accentul narațiunii
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
seriei noi a revistei „Luceafărul”. Între 1992 și 1994 e vicepreședinte și din 1995 președinte al Uniunii Scriitorilor, activitatea fiindu-i întreruptă de moartea prematură. A mai fost prezent în „Amfiteatru”, Argeș”, „Ateneu”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „România literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Viața românească”, „Vatra” ș.a. Unele contribuții - versuri, recenzii, articole de critică literară - le-a semnat Laurențiu Buga, Igorescu, Laborios, Mircea Moga, Al. Rona. În legislatura 1996-2000 este senator, ales pe listele Convenției Democratice Române. Volumul de debut al lui
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
colectivă Eu port această ființă (1972), alcătuită de Nicolae Prelipceanu. Prima plachetă personală, Patinoar (1979), este urmată de altele, între care Un domeniu al meu (1982) și Sonete din Nord (1990). Mai colaborează la „România literară”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox” ș.a. Poeziile lui U. definesc un cadru imaginar, caracterizat printr-o concepție clară a articulării, un rol semnificativ în structura de ansamblu avându-l recurența metaforelor și a simbolurilor. Întreg parcursul liricii sale este jalonat de predilecția pentru
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
din funcție din cauza unor tentative de trecere clandestină a frontierei, pentru care suferă și o condamnare. Debutează în 1958 cu versuri la „Scrisul bănățean”, și editorial în 1964 cu placheta Temperamentul primăverii. A colaborat la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ramuri”, „România literară”, „Tribuna”, „Familia”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Tomis” ș.a. A scris și la publicații din Iugoslavia („Libertatea”, „Lumina”, „Polja”), Bulgaria („Literaturen front”) și Ungaria („Népsabadszág”). A mai semnat Daniel Jaleș, Dan Udrea. Începând din 1991 a ținut în cotidianul „Renașterea bănățeană” rubricile
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
lungul anilor cadența productivității. Cu eseuri, comentarii teatrale și cinematografice, reportaje, file de jurnal, sfaturi gastronomice colaborează la numeroase publicații: „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Familia”, „Luceafărul”, „Opinia studențească”, „Orizont”, „România literară”, „Steaua”, „Teatrul” („Teatrul azi”), „Tomis”, „Tribuna”, „Urzica”, „Vatra”, „Viața românească”, „Ziarul de Iași” ș. a. A făcut parte din conducerea revistelor „Scorpion” (1990), „Rampa și ecranul” (1990), „Cetățeanul turmentat” (1991), „Timpul” (1993-1995), „Scena și lumea” (1996), „Revista română” (din 1996). În 1994 a scos foaia umoristică „Sacoșa
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
Scriitori și Ziariști, devenită în 1968 „România literară”), „Secolul 20” (1957), „Caiete critice” (1979, supliment al „Vieții românești”, cu periodicitate aleatorie, din 1982 revistă de sine stătătoare). Mai puțin direct erau influențate și celelalte periodice literare și de cultură: „Contemporanul”, „Tribuna”, „Cronica”, „Orizont” (anterior „Scrisul bănățean”), „Ramuri”, „Familia”, „Vatra”, „Transilvania”, „Teatrul”, „Amfiteatru” ș.a. Uniunea tutelează, de asemenea, Editura Cartea Românească (întemeiată în 1970, condusă succesiv de Marin Preda, George Bălăiță, Magdalena Popescu Bedrosian). Producția literară a membrilor este valorificată și prin
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
Facultatea de Litere, secția română-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1990-1995). După absolvire este asistent-cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” (1996-1998), apoi cadru didactic la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, unde predă literatura comparată. Debutează la „Tribuna” în 1990, iar editorial cu eseul Optzecismul și promisiunile postmodernismului în 1999 (Premiul Uniunii Scriitorilor). Mai colaborează la „Apostrof”, „Steaua”, „Vatra”, „Observator cultural”, „Echinox”, „Orizont”, „Poesis” ș.a. A făcut parte dintre autorii Dicționarului analitic de opere literare (I-IV, 1998-2003
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
bănățean” și în „Orizont” din 1963, când începe să țină cronica literară a revistei, la care în 1970 va deveni redactor, iar în 1990 redactor-șef adjunct. A colaborat la majoritatea revistelor culturale din țară (mai frecvent la „România literară”, „Tribuna”, „Vatra”, „Steaua”, „22”, „A treia Europă”, „Familia” și „Luceafărul”), precum și la „Banatica” (Tübingen), „Knjizevni reci” și „Lumina” (Pancevo). Din 1990 este secretarul Asociației Scriitorilor din Timiș, iar din 1995 profesor la Universitatea de Vest din Timișoara. Împreună cu Adriana Babeți conduce
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
american, salariat la International Foundation for Electoral Systems, a lucrat, în anii ’90, o vreme la București, apoi la Chișinău. A colaborat la principalele publicații literare și culturale din țară, iar după stabilirea în Statele Unite scrie la „The International Herald Tribune”, „The Washington Times”, „The Christian Science Monitor”, „The Washington Post”, „L’Alternative”, „El Pais” ș.a. În viața publică românească din ultimele două decenii ale secolului al XX-lea T. figurează ca un personaj a cărui notorietate s-a impus prin
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
în publicistică, axându-se pe cultura elenistică. A colaborat cu articole de popularizare a culturii greco-latine, cu versuri și proză la „Universul literar”, „Epoca”, „Revista poporului”, „Apărarea națională”, „Revista idealistă”, „Cronica”, „Secolul”, „Unirea” (Focșani), „Axa”, „Peleșul”, „Albina”, „Școala și Biserica”, „Tribuna liberală”, „Observatorul”, „Dreptatea”. În 1886 îi apare traducerea Dialogul morților de Lucian din Samosata, urmată în 1890 de Un studiu asupra vieței și a principalelor scrieri ale celor doi poeți germani: Goethe și Schiller. În două volume consistente, Poesii (1908-1910
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
dedicată literaturii de anticipație). În 1986 este eliminat de la conducerea editurii. A colaborat cu versuri proprii și cu traduceri din Kössi Kaatra, Raul G. Tuñon, Gabriela Mistral, Ryszard Danecki, Bertolt Brecht, Florian Miroslav, Vladimir Solouhin, Rasul Gamzatov, Elisaveta Bagreana la „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Familia”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Flacăra” ș.a. U. debutează în momentul postbelic cel mai potrivnic lirismului, astfel încât Chemări este o carte din care mai târziu nu se va reține nimic. Platitudinea, artificialitatea, șabloanele realismului socialist sufocă valențele
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
fiul Anei (n. Mâti) și al lui Petru Varvari, morar. Urmează școala primară în comuna natală (1940-1944), Liceul „George Coșbuc” din Năsăud (1944-1952) și Facultatea de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1953-1957). După licență intră în redacția revistei „Tribuna”. Între 1960 și 1962 este inspector la Secția de învățământ și cultură a regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director al unei școli generale clujene, predând ulterior și la liceu, până la pensionare (1996). Debutează cu nuvela
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
și 1962 este inspector la Secția de învățământ și cultură a regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director al unei școli generale clujene, predând ulterior și la liceu, până la pensionare (1996). Debutează cu nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
predând ulterior și la liceu, până la pensionare (1996). Debutează cu nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective. A susținut două decenii emisiuni la Radio Cluj. V. și-a propus să urmeze „tradiția prozatorilor realiști”. În consecință, nuvelele și povestirile lui pornesc de la fapte reale
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
Urmează gimnaziul și Liceul „Avram Iancu” la Brad (absolvit în 1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1960- 1965). Lucrează tot aici ca bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară (1965-1968), funcționar la Casa Universitarilor (1968-1969) și redactor la „Tribuna” (1969-1990). Este doctor în filologie cu teza Influențe străine în opera literară a lui Lucian Blaga (1971), bursier DAAD la Seminarul de romanistică de la Tübingen (1970 și 1987). După 1989 înființează și conduce agenția de presă și editura V-V
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
tot aici va urma în paralel Facultatea de Drept și pe cea de Matematică, luându-și licențele în 1975 și în 1976. Face carieră juridică în calitate de judecător (1975-1980) și avocat (din 1980), prodecan al Baroului București (1993-1995). Colaborează la revista „Tribuna”. Volumul de debut al lui V., Drumul și timpul (1979), e conceput ca o inițiere poetică inversă, pornind de la lirica sofisticată, abstractă, modernistă, spre a ajunge la simplitatea versului în ritm popular. Cele patru secvențe ale cărții (Însemnele, Sonetele, Sentimentele
VASILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
la revista „Baricada” (1992-1996). Debutează la „Luceafărul” în 1972, scriind despre poezia și proza lui Cesare Pavese, iar editorial în 1987 cu o traducere din versurile scriitorului italian Mimmo Morina, Insula regăsită. E prezent cu traduceri din poezia universală în „Tribuna”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Tomis” ș.a., iar cu texte de critică, după 1989, în special la „Luceafărul”, „Contemporanul” și „România literară”. I-au apărut, începând din 2001, mai multe culegeri de critică literară, teatrală sau de artă. În 2000 i se
VASILE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290446_a_291775]