7,094 matches
-
După ce ai petrecut o vreme Într-un loc ca Ăsta, Înveți că pe la al treilea sau al patrulea om se deschide focul, și eram mereu bucuroși cînd reușeam să traversăm În siguranță zona aia. Așa că acum mergeam toți patru pe trotuar, cărÎnd camerele, pășind peste bucățile de cărĂmidă și de fier proaspăt desprinse din clădiri și admirînd demnitatea cu care merge omu’ cu cască de oțel care tocmai fusese exclus din Club. — Ce nu-mi vine să fac relatarea, spusei. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu chiar. Nu-i așa greu cu orașele și podurile alea. — Uite-i pe văcarii Ăia. Doi bărbați pe cai, Îmbrăcați cu haine de muncă tipice pentru vest, descălecaseră, Își prinseseră caii de bara din fața restaurantului și acum mergeau pe trotuar, cu cizmele lor cu tocuri Înalte. — SÎnt cirezi mari pe-aici, spuse Roger. Și, cu toate șoselele astea, trebuie să fii foarte atent. Nu știam că se cresc multe vite-n Florida. — O grămadă. Și-s și de soi. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fiindcă mișcările ritmice ale corpului îmi provocau mintea să depene amintiri, găsindu-le pe cele mai dureroase, pe care le proiecta rând pe rând, avertizându-mă că, oricât de în formă aș fi și oricât de mult aș fi bătut trotuarele din nord-vestul Londrei, rezultatul era același. Patrick m-ar fi respins oricum. Eforturile mele de a mă menține în formă erau o mascaradă. La ce să te agiți? Ce rost are să te fortifici și să-ți menții silueta dacă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
s-a întâmplat. Și-a schimbat numărul de mobil. La un moment dat, când a ieșit de la serviciu, a început să țipe să plec și a izbucnit în lacrimi. Am început și eu să plâng, pur și simplu stăteam pe trotuar și nu găsisem alt mod de a-mi manifesta neputința. Apoi a fugit și n-am mai văzut-o de atunci. Jim e mai trist decât până acum și pare o întruchipare pământească a melancoliei. Poartă un pardesiu gri, ros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și-mi deschide portiera. Ce maniere! Sunt impresionată! exclam în timp ce urc. Jake o închide și se îndreaptă spre cea din partea șoferului. —Așa am fost crescut, mă lămurește în timp ce pornește motorul. Să deschid ușa, să merg pe partea dinspre stradă a trotuarului. Înainte, fetele se simțeau desconsiderate, dar în ultima vreme am observat că nu le mai deranjează, au început să le placă iar bărbații atenți... —Ai dreptate. Când tocmai ieșisem din adolescență, nu suportam bărbații foarte politicoși, acum însă este exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ușile vopsite frumos sau felinare neo-georgiene amplasate asimetric sau grădini minunat îngrijite. Casa lui Jim se remarcă prin lipsa totală de personalitate, care, din nefericire, explică și țicneala lui Jim. Ben urcă treptele de la intrare și sună. Ceilalți stăm pe trotuar, bucuroși să-l avem pe Ben purtător de cuvânt. Totuși, Jennifer se apropie și ea puțin de casă, oprindu-se la jumătatea distanței dintre noi și Ben. E ceva timp de când am impresia că lui Jennifer îi place de Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
romantice se sinucid pe mormântul tău gol. Pe urmă te reîntâlnesc pe tine, iubito, cu riduri multe În jurul ochilor și cu chipul Încă frumos, ce se mistuie de amintiri și de tandră remușcare. Aproape m-am atins de tine pe trotuar, sunt acolo, la doi pași, iar tu m-ai privit așa cum te uiți la toți ceilalți, căutând pe altcineva Îndărătul umbrei lor. Dar la ce bun? N-am avut oare ceea ce doream? Eu sunt Dumnezeu, aceeași singurătate, aceeași glorie vană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
jumătatea drumului. La picioarele acelor biserici goale și leproase, Împiedicate În propriul lor fast, se Întindeau Încă fundături rău mirositoare În care furnicau prostituate negre de cincisprezece ani, bătrâne vânzătoare de dulciuri africane, stând Într-o rână de-a lungul trotuarelor cu tigăile Încinse, turme de profitori care dansau printre scursuri de zoaie În cântecele tranzistoarelor de la barul alăturat. Vechile palate ale colonizatorilor, dominate de steme ce nu se mai puteau citi acum, deveniseră case de toleranță. A treia zi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am dat seama că trecerea dintre Garamond și Manuzio era cu totul privată și confidențială. De fapt, intrarea la Manuzio era În strada Marchese Gualdi; În această stradă, universul purulent din strada Sincero Renato lăsa loc unor fațade curate, unor trotuare largi, unor intrări cu ascensoare din aluminiu. Nimeni n-ar fi putut bănui că un apartament dintr-o clădire veche din strada Sincero Renato ar comunica, printr-o diferență de nivel de numai trei trepte, cu o clădire din strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și mai și cânta la el Papi cel urâcios - este (sau așa mi se părea mie atunci) un instrument căpresc și vulvar, are o voce, cum să vă spun, de femeie-manechin care s-a apucat de băut și de făcut trotuarul...”. „Și cum fac manechinele care bat trotuarul? Ce știi tu despre ele?” „Mă rog, Cecilia nu știa nici măcar că eu exist. Bineînțeles, În timp ce mă duceam la trap seara să iau laptele de la o lăptărie de pe culme, inventam povești nemaipomenite, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cel urâcios - este (sau așa mi se părea mie atunci) un instrument căpresc și vulvar, are o voce, cum să vă spun, de femeie-manechin care s-a apucat de băut și de făcut trotuarul...”. „Și cum fac manechinele care bat trotuarul? Ce știi tu despre ele?” „Mă rog, Cecilia nu știa nici măcar că eu exist. Bineînțeles, În timp ce mă duceam la trap seara să iau laptele de la o lăptărie de pe culme, inventam povești nemaipomenite, ea era răpită de Brigăzile Negre și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că multe case aveau o trecere subterană care ducea direct la hazna”. „Ça, alors...” „Într-o perioadă În care oala de noapte ți-o deșertai pe fereastră? Și de ce s-au găsit, Încă de pe atunci, haznale cu un fel de trotuar lateral și cu inele de fier zidite, ca să poți să te agăți? Aceste pasaje corespund acelor tapis francs unde vagabonzii - la pègre, cum se zicea pe atunci - se adunau, iar dacă venea poliția se putea fugi și veni Înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de șarpe. Încerc s-o liniștesc cum pot: trebuie să fi fost un șoricel venit din pod, iubito. Știi că mătușă-mea ține acolo sacii cu franzele și colaci. Nu se calmează decât la Arcul de Triumf, în ambuteiaj. Pe trotuare, sute și mii de bucureșteni. Țipă: „Ole ole, te-am fentat englezule!” și „Hagi președinte! Hagi președinte!”. În sfârșit, trece autocarul galben al naționalei de fotbal. O fracțiune de secundă apuc să văd fața rotundă cu pătrățele a fotbalistului președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în grecește. O aștept în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu care învinsesem până și reprezentativa Italiei - nu ne puteam mișca nici în Europa. Peste tot ni se cereau vize, în fața tuturor ambasadelor din București erau cozi infernale. Solicitanții de viză dormeau nopți la rând întinși pe cartoane, direct pe trotuar. Funcționarii de la ambasade nici nu-și băteau capul cu ei - pentru asta erau angajați români care știau cum să-i ia pe boșimanii ăia din stradă. Era nevoie de un ton dur, disprețuitor - turistul român trebuia să simtă favoarea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
erau rezonabili: era vorba doar de o amărâtă de cameră umplută de un pat care nu se știe cum încăpuse acolo - probabil că fusese înjghebat chiar la locul faptei, iar scândurile fuseseră introduse prin ferestruica de lângă tavan, acolo unde era trotuarul. Ușa cămăruței se deschiea întotdeauna spre exterior. Propriu-zis nu intrai, ci săreai în încăpere și aterizai pe patul lat de la un perete la altul. Dacă nu erai atent la săritură, puteai ateriza foarte bine și în chiuvetă. Chichineața era al naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a exprimat chicotind doamna cu orarul, care era și doamnă de franceză - i-au pus în cap o pătură profesorului care avusese ore la seral și l-au caftit de i-au umflat capul. L-au dus apoi pe bordura trotuarului din fața liceului și i-au zis: bă, vezi că ești pe marginea acoperișului școlii, dacă ai făcut un pas, cioburi te faci! Și s-au cărat stricându-se de râs. Într-un târziu, văzând momâia cu pătură-n cap bălăngănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un târg împânzit de blocuri comuniste, ce-i drept, ceva mai îngrijite. Constănțenii erau îmbrăcați în culori deschise, păreau relaxați, siguri pe ei. Venind din capitală, simțeam că ieșisem dintr-o grădină zoologică: agitație, transpirație, înjurături, veșnicele picamere care spărgeau trotuarele, spărgeau creierii, puneau borduri noi, iar le spărgeau, apoi alte borduri... Până și Adelina avea alt aer în orașul din bătaia brizei - era mai așezată, mai femeie. Constănțenii au două muchii: una liniștită, elegantă, provincială și alta tropăitoare, agresivă, bucureșteană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de studenți. Pe pancartele purtate de valurile de mineri - despre care se spunea că ar fi fost, de fapt, securiști travestiți în salopete și pufoaice - scria: „Noi muncim, noi nu gândim”. În Piața Universității ieșiseră sute de pensionari - stăteau pe trotuare și aplaudau ciomăgeala aplicată studenților și intelectualilor. Curând au sosit la locul faptei și coloane de muncitori care urlau cât puteau: „Nu ne vindem țara!” și „Afară cu paraziții care n-au mâncat salam cu soia!” Țara fusese mântuită încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu precizie înspre chioșcul de ziare. Între timp se făcuse decembrie cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor. Se gândi o clipă să accelereze brusc și să treacă pe acasă înainte de revelion. Renunță totuși când își imagină vrafurile de vase murdare, sticlele împrăștiate peste tot și păianjenii mari din colțuri. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că n-o pasionează triourile conjugale. În acea perioadă am început și meditațiile la engleză. Prima clientă era o elevă care adormea cu capul pe masă, deși o servisem cu cornulețe cu rahat, iar sub fereastra camerei doi muncitori spărgeau trotuarul cu baroasele. A urmat băiatul unei colege, profesoară de română. Îl chema Octav și era student în anul trei la Chimie. Chimiștii sunt oameni toleranți, timizi și tonici. Îi predam după cele patru volume de Essential English publicate de Eckersley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de pe stânga, într-o fâșie de lumină, s-a strecurat pe poartă un iepure mare, alb. Alb, complet. Griș cu lapte. Vreau să zic, că a deschis ditamai poarta de fier, cu laba și a pășit singuratic și liniștit, pe trotuar. Acolo s-a și oprit, de-al dracului, ca să se uite la mine! Hm! Palpitant... Asta e una dintre cimiliturile tale? Nici pomeneală! Te-nțeleg, îmi dau seama cum sună, dar ascultă-mă! Era o lună, ca ziua și iepuroiul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mașinile, pietonii, muzica, murmurul main-stream indistinct, stereotip sau vocile, ce răzbătuseră neclare, până-atunci, prin ferestrele deschise ale blocurilor zmângălite și încenușate, sărite probabil din schemă, la proxima reabilitare. Câinii rătăciți, așa-zicând comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau în mijlocul drumului, renunțaseră să latre sau să scheaune, lehămetiți, iar certărețele de vrăbii citadine jumulite, brabeți murdari vânători de muște, se topiseră și ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
civilizați! Paharul se umplu și se revărsă la stația de la Muzeul Republican al Petrolului, unde Avocatul zări la timp, prin geam, mai mulți bărbați solizi, bronzați, vreo cinci sau șase la număr. Care tăiau frunză la câini, din greu, pe trotuar. Psst... Controlul! ridică el din sprâncene, iar ceilalți acoliți îl urmară imediat, coborând și ei tăcuți, pe șestache, cu o stație mai devreme de ținta propusă. Spre consternarea furioasă a moșulețului cu colimator ager și cu simț civic exacerbat! Cei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
faza de bebelușari. Iar botezul a fost și este o taină. Nu se mai repetă. Este unic! El...! și Îngerul arată cu indexul mâinii drepte, către coșul de nuiele, de care Vierme se și debarasează iute, apostolește, părăsindu-l în mijlocul trotuarului. Dă-l mai sub bec, Frate! cere Poetul. Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]