2,738 matches
-
fi și cheia amintirii./ Cuvine-se-a le crede și cinsti/ Când alt chip nu avem cum dovedi.” Ibidem, p. 188. 676 „Dar ajutați, voi meșteri la cuvânt,/ Îndrăgostiți ce inima cântați;/ Cuvine-se-a mă sprijini ca frați/ În truda-mi cât de cât; tot una mi-i/ Cu frunza or cu floarea de veți fi” Ibidem, p. 190. 677 David Wallace, op. cit., p. 337. 678 Din nou avem simbolistica albului și a luminii, pentru că în limba engleză daisy (margareta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și-învăpăiere,/ Nici soț să-mi zică: <<Protos eu, muiere!>>/ Căci soții-s sau geloși peste măsură,/ Sau zbiri, sau umblă după prospătură.”971), iar păstrarea onoarei devine pentru personajul feminin cel mai important deziderat („Iar de-aș iubi, o, trudă ce-ar mai fi/ Să-i îmbunez pe cei ce clevetesc/ și să-i împac spre-a nu mă mai bârfi!/ Căci ei și fără de temei găsesc/ Tot rău în orice semn prietenesc;/ Dar cum să pui guri rele sub
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pelerinilor. Cu toate aspectele moralizatoare de care autorii medievali nu puteau face abstracție, atât la Giovanni Boccaccio, cât și la Geoffrey Chaucer vibrează un îndemn permanent de eliberare a femeii de sub tirania masculină: „E cea mai mare dintre nerozii/ și trudă-n vânt să-ți ții în frâu nevasta:/ Mulți înțelepți ne-au dat povața asta.”1039 Scriitori analizați sunt umaniști profunzi nu doar pentru că aduc în prim plan condiția umană, dar manifestă o blândă înțelegere față de slăbiciunile acesteia: „Tirană-i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un mod similar, Tacit observa: „Binefacerile sînt agreabile atîta timp cît credem că le putem răsplăti: dincolo de aceasta, recunoștința cedează locul urii”. * „Între a face rău și a face bine nu este altă deosebire, decît În pacea sau neliniștea conștiinței; truda este aceeași.” (H. de Balzac) Totuși, efortul este În raport cu nivelul „binelui” sau al „răului” realizat (nu este, de exemplu, același „binele” de moment din fapta cămătarului, cu binele din fapta celui care salvează pe cineva de la Înec). „Un om care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
știi să ignori, decît să crezi că știi. Dacă am conștiința ignoranței mele, sînt capabil să fac un mic progres.” (J.Garnier) Emare lucru să poți să ai demnitatea recunoașterii limitelor și a imperfecțiunilor tale: „Omul se formează numai prin trudă; adevăratele lui plăceri trebuie să le cîștige, să le merite. Trebuie să dea Înainte de a primi” (Alain). * „Ceea ce-ți lipsește, Împrumută de la tine.” (Cato) Adică să te alimentezi mereu cu o Încredere În tine Însuți, și să rămîi mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
toate nivelele (senzații, emoții, idei, valori). Este corectă cu sine, activă și productivă. E. Berne (2006) precizează faptul că "Eu+Tu+ este fie poziția cu care persoana crește la începutul vieții, fie cea pe care trebuie s-o învețe cu trudă ulterior; ea poate fi obținută printr-un simplu act de voință" (p. 114). Eu+Tu (Eu sunt OK, Tu ești nonOK) Aceasta este poziția "datului la o parte" (Berne, 2006, p. 114). Sunt, în general, acei oameni care își disprețuiesc
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
unui comitet, redacția și administrația în Bârlad, str. I.C. Brătianu nr. 25, iar tipografia la N. P. Peiu. * Biblioteca din Bârlad deține 11 numere din „Brazdă nouă” din anii 1923,1924, 1925, 1927, 1928 și 1929. * Din inițiativa și prin truda Ligei Feministe di n localitate, de sub președinția doamnei Lucia P. Nechifor, s‐a ridicat în grădina publică a orașului nostru un modest și frumos monument poetului Alexandru Vlahuță, a cărei dezvelire s‐a făcut cu deosebită solemnitate în ziua de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
da dreptate, alții vor riposta poate. Atunci să poftească acei ce nu cred... să vadă cum mor cu zile țăranii și copii lor din lipsă de asistență medicală la sate. Să vadă cum își vând țăranii bucatele agonisite cu atâta trudă pe prețuri derizorii și cum țărănimea vinde găina din gura copiilor cu un pol, întorcându-se acasă, doar cu trei prafuri de chinină. Să vadă și să știe că din munca lui sfântă, din sudoarea țăranului obidit își îmbuibă toți
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ar fi fost scutită de teroare și măcel. Să fie oare așa? Cred că se înșeală. Că gangsterii naziști se căznesc să creeze o legendă de eroism și profeție în jurul sinistrului cap de bandă, e ușor de 124 înțeles, deși truda lor e zădarnică. Dar că la diferite posturi de radio democrate se vorbe ște de marile însușiri geniale ale lui Hitler „din nenorocire rău întrebuințate”, e mai mult decât o eroare, e o perfidie. A adus oare Hitle r un
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu o tematică variată și aleasă, cu materiale de conținut, citit și iubi t de cetățeni. Profesorul de la Bârlad, Constantin Parfene, făcând recenzia la „Inscripții” într‐un număr al ziarului, vedea în aceasta „un buchețel de esențe literare, emanând din truda nobilă a unui mănunchi de talentați iubitori ai artei, membrii ai cercului literar „Mihai Sadoveanu” de la puternica cetate metalurgică bârlădeană. O evocare a frumuseții de altă dată, al căror leagăn a fost Bârladul din vremuri, Bârla dul lui Vlahuță și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
anume Domnu'Jecu, domnu'Jecu! Vei mai umple înc-o bandă Învârtită-n jur de osie, Proslăvind vinul de Huși, Dragă domnule Tudosie! Și cenaclul se-nvârtește Cu pământu-n jur de soare, Dan va exulta de spaima Morții-a-toate voitoarea. 404 Biete trude de o clipă, Deși cresc, deși există N-or să aibă prea curând, Foaia albă de revistă. Cu aceeași nerăbdare Le va proslăvi-n arcuș, Maestrul de-o biată clipă Ion Alex. Angheluș. Doamnele-or citi gentile, Domnișoarele la felși
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
asta de templu / Puternic vai, iat-a bătut / Și ceasul plecării, ca moartea / De jalnic, ca moartea de mut. Curgi, Rinule, -n pace, de-a pururi / Și-adio! Pe noul meu drum / Eu intru, sărmana, -n viața / Cea plină de trude de-acum” (Rămas bun). De asemenea, în Dor de-acasă: „Mai plânge codru-n freamăt lin? / Și șlepuri trec și-acum pe Rin / Din zori până-n amurg?” Lirica sa celebrează natura, tinerețea, vinul, cântecul, fiind expresia unui eu împăcat, senin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
fi avut pentru mine. El venise cu un vraf de haine, eu cu un vraf de speranțe și, greșeală ce avea să mă coste, îmi lăsasem de o parte toate zidurile de apărare pe care le ridicasem în jurul meu, cu trudă, de câțiva ani încoace. Îmi plăcea cum se îmbraca Andrei și îmi plăcea felul în care se simțea bine cu el însuși în tot felul de locuri. Din cauza asta îmi plăcea și atunci când îi atrăgeam atenția, la rândul meu, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
când Ana - când tu trimiți către mine toate ploile ca să mă ții în loc, ori mă zidești ba cu vorbe, ba cu absențe - când sunt Manole, nu la fel de bărbată, însă - și văd cum se dărâmă a doua zi, ceea ce cu mare trudă m-am chinuit să clădesc în relația noastră. te aștept de prea mult timp ca să nu risc așteptându-te în continuare, oricât ar fi de greu... ...și eu sunt sincer cu mine și eu știu ce vreau, numai că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
urgia,/ Un nou ciorchin de ghețuri, înzilizit, rigid,/ El prelungea, el singur, reverberarea largă...// Gîndire, sfîșiatele mîini și-acum mă dor/ De-a fi-ncercat să-mbine sau de-a fi vrut să spargă/ Puținul de cristale, desprins întîmplător./ Căci truda, - truda numai, - putea ea să învie/ Simetrica ta moarte și miezul tău steril?". Veghea ne invită în universul creației barbiene prin valea edificiului Usher unde implicatele pajuri, locul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn, armau nemăsurat ori
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Un nou ciorchin de ghețuri, înzilizit, rigid,/ El prelungea, el singur, reverberarea largă...// Gîndire, sfîșiatele mîini și-acum mă dor/ De-a fi-ncercat să-mbine sau de-a fi vrut să spargă/ Puținul de cristale, desprins întîmplător./ Căci truda, - truda numai, - putea ea să învie/ Simetrica ta moarte și miezul tău steril?". Veghea ne invită în universul creației barbiene prin valea edificiului Usher unde implicatele pajuri, locul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn, armau nemăsurat ori alungau
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a literaturii române de la origini pînă în prezent: "Mai înainte de a trece la analiza sumară a celor cinci volume, cari formează studiul operei lui Eminescu, susținem că ar fi nedrept să nu i se recunoască d-lui G. Călinescu o trudă îndelungată, dar nemetodică, și că n-ar fi adus și contribuții personale, tot atît de nedrept, cum procedează autorul menționatei lucrări cu înaintașii săi, cari de aproape jumătate de veac s-au silit să refacă acea viață, spirituală, așa cum și-
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se termină cultura europeană ca atare, iar pe celălalt mal (al Prutului) începe deșertul cultural arid, pravoslavnic, ne-european. Nu despre asta însă vreau să scriu, mai ales că ar fi nedrept și neadevărat, fie doar și dacă am aminti truda exemplară, de decenii, a neobositei elite intelectuale basarabene sau reușitele excepționale, înalt europene, ale prietenului și traducătorului Emilian Galaicu-Păun făcute în deplină calitate universală prin profesionista editură Cartier, pentru a da doar un exemplu de excelență culturală, între multe altele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Deși depozitele muzeului au, după cum spuneam, materiale pentru câteva zeci de expoziții itinerante, Muzeul Civilizației vă va purta rapid și spectaculos, cu povești și imagini, cu reconstrucții și machete în trei dimensiuni, prin lumea omului neolitic cu nevoile și cu truda lui artistică atât de spectaculoasă și rară. E o plăcută reușită și un semn că sunt, cu adevărat, la Iași, și lucruri care să justifice un statut de oraș cultural european. Acest muzeu este de dat de exemplu și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
le făceau cei care rămîneau acasă. Atât sub administrația proprietarului, cât și a arendașului, strîmtorarea le venea de la ispravnicii care tăiau și spînzurau. Viața țăranilor lupoieni, a fost una lipsită de drepturi, de a se bucura de lumina cărții, de truda mîinilor lor, lipsiți de asistență medicală, erau pradă calamităților medicale și sociale. În cadrul răscoalei din 1907, lupoienii n-au luat parte, deoarece autoritățile, au luat măsuri din timp, pentru preîntîmpinare, arestînd capii socotiți ai răscoalei. Astfel, preotul Dumitru Ploieșteanu a
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
serii conceptuale inoperante. Și totuși, chiar de pe acum, „textul Își exhibă În filigran ideologia”7. Aspectul ideologic rămâne strict formal, dar nu mai puțin esențial. El se zbate Într-o dilemă insolubilă: să dea sens ori să ducă până la capăt truda construcției. Chiar fără să-și dea seama, autorul dovedește competență ori incompetență ideologică. Analizând rolul cititorului, Umberto Eco vorbea, În oglindă, de „competența ideologică” a acestuia.) Dar acum, cu acuitate, se pune problema structurării unui vast material fantasmatic. Și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se regăsesc acum în utilizarea amenințării cu "moartea". Desigur că, pentru a fi fost cu adevărat explicit, Dumnezeu ar fi trebuit să utilizeze expresii denotative precum: dacă vei greși, vei fi alungat din rai, vei fi blestemat să muncești cu trudă pămîntul, pălămida îți va înțepa palmele etc. Ce relevanță ar fi avut pentru Adam utilizarea acestor avertismente, cîtă vreme el le ignora total manifestarea concretă, este greu de spus. La fel de greu, probabil, ca și înțelegerea semnificației ideii de moarte, a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
printre altele, și responsabilitatea faptelor Evei. Pentru Adam, consecințele blestemului vizează relația sa cu pămîntul, obiect al unei simbolice simbioze, căci: în locul minimului efort de a supraveghea grădina Edenului, lucrul pămîntului se va constitui pentru omul căzut într-o permanentă trudă, în urma căreia roadele vor fi adesea doar spini și pălămidă; simbolic, pămîntul va înșela așteptările omului, tot așa cum el le-a înșelat pe cele ale lui Dumnezeu; în locul plăcerii de a avea traiul fără de grijă asigurat, pîinea pe care o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lumea. Fără de negativitate, devenirea progresivă nu ar fi fost posibilă. Dacă Dumnezeu ar fi prevenit păcatul, libertatea omului ar fi fost de-a pururi nulă. În consecință, soluția care s-a impus a fost aceea a îngăduirii lui. Simbolic privită, truda omului asupra pămîntului echivalează cu lucrul asupra lui însuși, cu o (auto)perfectare pe care în generozitatea lui Dumnezeu i-a îngăduit-o. Se ascunde în această generozitate germenele unei alte predeterminări: aceea a mîntuirii omului căzut în păcat. Conchidem
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spital» care trebuie să-și verifice corturile și sălile de operație și, mai mult decât atât, trebuie să vadă dacă personalul este dispus să facă din viața celorlalți unicul stimul generator de acțiune. Ce-i de făcut? În această imensă trudă de reînnoire, de regândire și de strădanie menită să stimuleze întoarcerea la evanghelie promovată de Conciliul Vatican II, și adeseori înăbușită în acești cincizeci de ani scurși de la acel eveniment, papa Francisc pare să creadă că noua suflare care trebuie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]