3,966 matches
-
revistă, pe care o acoperim cu terebentină sau dizolvant, cu ajutorul unei pensule. O așezăm cu fața în jos, pe coala albă pe care vrem să realizăm desenul și o întindem cu grijă să nu rupem foaia. Cât desenul este încă ud, desprindem cu grijă decupajul și astfel desenul va rămâne imprimat pe coala albă. 10. Desen cu roler Dintr-o bucată de burete se decupează un model pe care dorim să-l desenăm. Se înfășoară strâns pe un roler. Se îmbibă
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
și vârsta de aproximativ 40 de ani, este perioada de procreare, omul își întemeiază o familie și lasă urmași. După aceea s-ar cere ca pe baza experienței de viață trăite, omul să mai ajungă explicit la niște co ncl uzii în legătură cu rostul lui în această lume. Este vremea unor co ncluzii. Când cineva consideră că și-a terminat resursa, atunci omul va trece în etapa următoare, în alt plan al existentei. Aici cred că ar trebui să facem legătura cu
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
trupul afară din mași nă.“ Persoana vede și aude tot ce se întâmplă în jur, dar ceilalți nu sunt conștienți de această dedublar e. -,,Întâlnirea cu alții“ este următoarea etapă. ,, Doctorul a pierdut orice speranță și le a spus r udelor mele că eram pe moarte. Totuși, am fost foarte agitată tot timpul și chiar în momentul în care l-am auzit spunând aceasta am simțit cum îmi capăt cunoștința. Atunci mi am dat seama că toți a cești oameni erau
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
tavanului camerei. Toți erau oameni pe care-i cunoscusem în viața mea trecută dar care muriseră înainte. Am recunoscut pe bunica mea, și pe o fată pe care o cunoscusem când eram la școală și pe multe alt e r ude și prieteni. Pare că le-am văzut mai ales fețele și le-am simțit prezența. Toți păreau mulțumiți. Era o ocazie foarte fericită și simțeam că veniseră să mă protejeze sau să mă conducă. Era ca și cum vene am acasă iar
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
nenumărate clipe fericite. Se lăsau duși, în galopul cailor sălbatici, pe cîmpuri întinse cu lanuri unduitoare. Urcau pe cele mai înalte vîrfuri, coborau pe schiuri pantele abrupte, printre brazi uriași. Mergeau prin ploi torențiale, respirînd aerul cu mireasmă de iarbă udă. Stăteau întinși la soare. Priveau de la înălțime văi pline de flori de cîmp. Mergeau prin păduri nesfîrșite. Făceau dragoste în camere umbroase, cu covoare groase și divane moi. [Apoi, visau...] (...) Georges Perec, Les Choses, J'ai lu, pp. 85-86 Nenumăratele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sumedenie de corpuri rotunde, îngrozitoare. I se părea că un număr nesfîrșit de buze, lipite de pielea lui, căutau să-i sugă sîngele. [3] O a treia curea undui afară din stînci, îl pipăi, îi biciui coastele ca o frînghie udă și se fixă în jurul lor. [4] Spaima cînd ajunse la paroxism îți ia graiul. Gilliat nu scotea un țipăt. Era destulă lumină ca să poată vedea formele acelea respingătoare care i se lipiseră de trup. O a patra panglică, mișcîndu-se de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
astea au ajuns la școală și nu vă spun pedepsele. Când eram director învățător la Giurgioana, mi-am invitat toți prietenii din copilărie la un fotbal în clasă, pe o ploaie teribilă. Am săvârșit o pictură cu urme de minge udă de toată frumusețea și pe toți pereții. A doua zi am plecat. Iubeam în felul meu o fată din Giurgioana a cărui tată era singurul din zonă care avea armă de vânătoare. Am fost „vizitat” de proprietar și de pușca
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ridicat puțin și m-am uitat spre Timișoara. Se vedea cum arde, ca un ban de aur, cu țâșniri de foc și fum spre înalturi. Se cutremura pământul sub noi ca un câine uriaș care se scutură după ce a ieșit ud de apă și nămol dintro mlaștină. Câte o schijă rătăcită zbura pe deasupra capetelor noastre. Intrase frica în noi, dar stam așa pitiți, până ce a trecut prăpădul. Când avioanele care bombardau au plecat și s-a făcut liniște, am plecat acasă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gâștele și rațele oamenilor care nu plecaseră în refugiu. Prietenul meu se arunca gol pușcă, cu capul în jos, în apa aceea în două cu nămol, care mie mi se părea ca o gură de iad. Se urca pe mal ud leoarcă, sărea într-un picior, apoi plonja din nou în apă. Mi-a spus să dau pantalonii jos, eu iam dat și am intrat în apă cu frică, mi se părea foarte rece, iar el ieșea de sub apă cu ochii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ploaie măruntă, deasă și dușmănoasă, din cea mocănească, iar noi, câte opt sau zece în rând, cu valizele pe umeri, mergeam spre gară, cât ți-i strada de lată, încât se opreau și tramvaiele și puținele mașini, iar pe trotuarele ude se strecurau printre trecători gradații cu automatele cu țeavă scurtă. Pe strada Gării, în fața casei noastre, i-am văzut pe ai mei: tata, parcă mai mic, dar cu ochii vii, plini de fericire (el știa unde merg, eu nu) și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
niciun rezultat. Am lăsat din spate rucsacul și husa cu lansete și am alergat la baltă, mi-am luat batista în palme și am adus în căușul lor apă. I-am dat-o pe față, frecându-l ușor cu batista udă la tâmple. S-a trezit, a deschis ochii miopi și albaștri ca ai mamei, de la ea moștenise miopia, ca și mine, de altfel. S-a uitat mirat la mine, ca de pe altă lume și mi-a zis: - Nelule, să nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mele, m-a mai întrebat că de când am mania celuia din zodia Vărsătorului. I-am răspuns că de mic, dar numai noaptea și cred că nu mințeam. Atunci s-a convins complet în ceea ce mă privea și așa cum mă aflam, ud și în pijama, m-a băgat în ambulanță și m-a internat la spitalul de glumeți. Pe urmă... pe urmă mi-au dat drumul, dar câteodată, așa, pe furiș, mai încerc figura cu jugul și gălețile. Dar aici fiind cunoscut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
arătam când m-am dat jos din tramvai. Cu pași șovăielnici m-am apropiat de o tonetă. Am cerut o kola. Era călduță, dacă știți de gustul acesta. Am vârât lichidul acela negru pe gât, avea totuși o calitate: era ud. Apoi m-am dus întins în parc și am căutat o bancă undeva, la umbră. Era una singură, și pe ea stătea o superbă brunetă, cu părul de culoarea abanosului și cu tenul ca laptele. Mi-am cerut permisiunea de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a fi înfulecat de măria mea. M-am uitat în jurul meu și atunci mi-a venit așa, să urlu, cum urlă câinii la lună. În gură aveam un gust ciudat de parcă-mi fătase o cățea vreo 8 căței chiori și uzi. Am băut pe nerăsuflate un pahar cu apă rece de la frigider și mi-a venit o poftă nebună de un wisky. N-aveam în casă, trebuia să merg la bar, era unul în colțul blocului în care stau. Am ieșit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
față a luat-o spre stânga și apăruse pericolul de a ne prăvăli în apă. Am ieșit din mașină numai în slipuri, să împingem mașina din față, spre înapoi. Tarzan era la volan. Cu lopățica ne-am făcut în pământul ud și moale niște adâncituri de sprijin pentru picioare; Tarzan băgase în marșarier, noi împingeam, ploaia torențială curgea peste noi și țânțarii mușcau din carnea noastră la discreție. Văzusem cândva un film cu jungla din Matto Grosso din Brazilia, cu niște
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Deocam dată am înălțat corturile și am băut coniac și cafea, să ne încălzim. Dar cafeaua am băut-o rece, instant, noroc că aveam destulă. Băieții-ghid plecaseră. Am încercat din nou să facem focul, dar n-am izbutit; lemnele erau ude și hârtia folosită la aprins nu avea putere să le dea foc. Ne-ar fi trebuit niște motorină amestecată cu cenușă, dar de unde s-o iei? Ne reproșam că am uitat acest lucru. Chestia asta demonstra că într-o excursie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aceea, m-au chemat în casă, m-au cinstit cu vin și cu mâncare și mi-au dăruit, la stăruința bătrânei Ecaterina, o pereche de ciorapi albi și lungi de bumbac și calzi, luați de după sobă, căci ai mei erau uzi leaorcă de la zăpadă. Bătrâna m-a îndemnat cu blândețe să mă descalț și, cu o naturalețe de neînchipuit, mia băgat sub picioarele reci și umede, un lighean cu apă fierbinte, în care tanti Aneta pusese mușețel și petale de trandafir
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
om” o să-i spun, în loc să-mi recunosc neîncrederea în cei din jurul meu, așa o să-i spun, iar El... — „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”, Șerbane, atâta tot. — Așa am hotărât și eu astă noapte când m-am trezit ud de sudoare, cu mâinile umflate și picioarele în cârcei. „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”, mi-am spus, dacă nu pot să mă ajut să chem pe cineva, pe cineva ce mi-a fost aproape și credincios. Te-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
amin fu rostit cu pioșenie, monahul examină cu luare aminte arsurile de pe pieptul și spinarea voievodului. — Mă gândesc să cercetez pe rând bășicile, cele cu puroi să le curățăm, cojile astea de arsură să fie înmuiate punând pe ele cârpe ude și apoi să fie date jos. — Am trimis după doftorul sfintei patriarhii, spuse una din femeile care rupea cârpe. — Să trăiești, măria ta, o recunoscu ieromonahul pe doamna Marica, până ce vine doftorul mă duc la cuhnie să poruncesc să pună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vie curată, în câteva zile or să se închidă rănile și or să se usuce. Uită-te, sfinția ta, cum fac eu, ca să știi să faci și domnia ta așa ca mine, și doftorul dădu la o parte una din cârpele ude de pe spinarea voievodului și începu cu altă cârpă să curețe coaja neagră care se înmuiase. Așa... Vezi, până rămâne carnea vie, vezi, după ce o cureți trebuie să zemuiască un fel de apă, așa... Din când în când trupul domnului se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Francois de Cisternay du Fay (1698 1739), ofițer și chimist francez, considerat marele electrician al începutului de secol XVIII, a descoperit că există cele două tipuri de electricitate: rășinoasă și sticloasă (1733). A demonstrat transmiterea sarcinilor electrice prin conductoare (frânghia udă de 400 m lungime), a descoperit conductivitatea flăcării și a corpului uman, a demonstrate atracția și respingerea electrostatică. Tot el a descoperit un sistem de măsurare a forței electricității care reprezintă principiul electroscopului modern. Între 1734 și 1736 Du Fay
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
proiectul paratrăsnetului. Se pare chiar că încă din 1749 pe casa sa din Philadelphia instalase un paratrăsnet. În anul 1752 în cadrul vestitei experiențe în care a folosit un zmeu de hârtie, a reușit să aducă fulgerul pe pământ, prin intermediul frânghiei ude de care ținea zmeul și a încărcat cu electricitate o butelie de Leyda. Astfel a demonstrat că norii sunt electrizați. În același an, în Franța, cu puțin timp înainte de Franklin, Jacques de Romas (1713-1776), locotenent și fizician amator, a înălțat
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
povara unui pântece enorm. Impresiile noastre în urma acestui incident rămân încă neșterse. O primire atât de neospitalieră! Vai, ni s-a părut că părăsisem Europa. Într-adevăr, la vederea câmpiilor imense, a plajei pustiite pe care fluviul n-o mai udă decât încet și cu părere de rău; a cocioabelor pipernicite a căror înfățișare informă amintește de colibele primitive; tăcerea, deșertul, populația cu chipul palid, părul crescut sălbatic, veșmintele mizerabile; minaretele cu fleșe avântate spre cer pe malul drept, domurile grele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
este confruntat în vreun fel, poate deprima personajul prin inaccesibilitatea sa (Kafka, Castelul). * * * În prima imagine putem vedea din spate o fată care se plimbă pe o plajă părăsită, se uită în jos și se joacă cu piciorul în nisipul ud. Spatele ei exprimă deprimarea. Este total retrasă, inaccesibilă, nu poate fi ajutată. O voce de bărbat din fundal începe să explice ce se întîmplă cu ea. Pe măsură ce fata de pe plajă se estompează, vedem fața autoritară dar blîndă a bărbatului care
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sat al cărui frate, și el legionar, mi-era prieten de mult, nașu-meu Tîlvan, student întîrziat care mă amenințase odată că pot s-o pățesc și eu ca și omul acela pe care tocmai îl bătuseră în fața primăriei cu frânghiile ude (era prin septembrie) dacă mă ridic împotriva Legiunii. Nu mă "ridicasem" cum spusese el, ci îl întrebasem doar dacă știa că omul acela pe care ei îl umiliseră astfel murise. "N-a murit din pricina bătăii, mi-a răspuns el, era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]