2,898 matches
-
ani în urmă, când, Sfântul Boniface, care a convertit germanii la creștinism, a trecut pe lângă un grup de păgâni care venerau un stejar. Supărat de gestul acestora, Sf. Boniface a tăiat stejarul, iar în locul acestuia s-a înălțat un brăduț. Uimit, Sfântul a luat micul pom ca un semn de credință în puterea lui Dumnezeu. O alată legendă plasează originea bradului de Crăciun înaintea erei creștine, când copaci sau numai ramurile acestora erau folosite pentru ceremoniale. Egiptenii, de exemplu, își aduceau
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
lîngă puterea voinței, esențială pretutindeni în lume - puterea de convingere a discursului demagogic". Iar discursurile demagogice ale conducătorului harismatic și atunci, și acum își asigură succesul, prin exploatarea emoționalității maselor. Să ne uităm la electoratul românesc și vom fi mereu uimiți cît sînt de puțini cei care votează rațional, urmărind principii și programe - e drept, aproape deloc vehiculate de cei care ne cer votul. "Începînd de prin 1880, partidele burgheze s-au transformat în clici ale notabilităților. (Așa s-a întîmplat
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru a se elibera de sine (de eul sau superficial), pentru a fi mai apt pentru gândire, într-o "încercare, mereu reluată, de a [se] ridică la modul intelectual al Lirei"74. Poetul este un Narcis, în fapt, mișcarea gândirii uimită de propria ei substanță, care se caută în vacuitatea chipului pierdut; poezia - înălțare "la mirarea și incandescenta modului interior"75. În cuvintele autorului român: Versul căruia ne închinam se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificata până a nu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și oricînd nu se poate împiedica să nu se comporte ca un centru : să observe și să judece realul ca și cum ar fi în centrul lui, să îl ordoneze, să îl unifice, să lucreze asupra realului ca din centrul său. Sînt uimită, de pildă, să descopăr cît de natural mi se pare ca cine știe ce preferință a mea, culturală, politică ori de comportament, să fie împărtășită de toată lumea sau măcar de o majoritate. într-un prim moment mă simt descumpănită de existența altor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
suplețea sa cam înfumurată de om învățat, el deosebindu-se cert de băiețandrii desculți, de bătrânele certărețe, de babele și fetele care o țineau tot într-un țipăt. Milițianul i-a făcut semn să vină și Nerjin s-a arătat uimit. Milițianul l-a strigat cu voce tare numindu-l cămașă albă.” (p.57) Învinuit fără vină, poate ieși din acest mecanism pe cât de absurd pe atât de necruțător tot prin gesturi arbitrare. Doctorul Dovner, un om de succes, intervine cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
aceluiași eveniment. Abia când copila își manifestă această intenție, capătă o rază din interesul lui Andrew care nu are ochi pentru motivații psihologice, pământești. Mai există un moment când dă să se preocupe de sufletul unuia din familie: atunci când realizează uimit și tulburat că soția lui e pe moarte. E poate singurul moment când moartea îl tulbură venind prea aproape de el. Moartea copiilor lui nu pare să-l tulbure atât. În timp ce soția lui e înnebunită de durere, el vede curmarea vieții
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
influență. Frecvența de undă socială pe care o recomandă dl Breban colegilor săi de breaslă este deprimantă - între amoralitate și imoralitate. Asumându-și un asemenea rol „istoric și sfânt”, dl Breban nu poate fi luat în serios când se declară uimit că ofițerii de Securitate („acești măgari, ticăloși”) „sunt crezuți pe cuvânt”, iar scriitorii, nu. (Jurnalul Național, 20 mai 2005) Levantu’ din fire n-are lecuire În afara celor concepute ca mijloace de represiune, nici o instituție nu este, în sine, nedemocratică. De la
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
sumedenie de convenții. Pentru zânele căminului, care se vor sătura curând să facă "albul mai alb" și vor resimți alienarea, această "mistică feminină" denunțată de feminista americană Betty Friedan, starurile înfățișează un model feminin alternativ, cel al seducătoarei. Bărbaților încă uimiți le oferă o întruchipare a dorințelor lor, un suport pentru fanteziile lor cele mai nebunești. Ne făceau pe toți să visăm, își amintește Philippe Labro. Toți ne-am culcat cu ele de sute de ori în paturile noastre de adolescenți
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la sala, perfect echipată, pregătită oarecum psihic, gata de luptă. Băieții au primit-o politicoși: Bonsoir modemoiselle!, ea le-a zâmbit afectuos și puțin cam rușinata, timidă și curioasă, conștientă de ceeea ce avea să urmeze și în același timp uimită de faptul că instructorul nu prea părea să o bage în seamă. Unul dintre colgei încercase în treacăt să o atingă. I-a spus: Jos labă! Instrucorul l-a certat , atenționându-l că este totuși la lecție. Am fost bucuroasă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pregătisem, dar se pare că timpul n-a mai avut răbdare cu noi... Făcură apoi sex sălbatic că nebunii, partide în șir...Lăură voia parcă să-i spună ceva, dar nu-și găsea cuvintele. El își ascundea rușinat parcă sexul, uimit parcă, simțind o diabolica încântare și o fericire totală. Dar, se pare că și lui îi cam lipseau cuvintele, pentru că gestul Laurei îl șocase pur și simplu. Abia acum simțea într-adevăr gustul plăcerii totale, a misterului, a irezistibilului
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fie ca amândoi să se manifeste ca relativ diavoli, fie măcar unul din ei. Orice fel de cogitațiune își are riscul ei, chiar și atunci când este de bun-simț și întru totul dorită de auditoriu. În general, receptorul așteaptă să fie uimit și înminunat, dar se șifonează dacă este prea tare zdruncinat. Eu cred însă doar în arta cu zdruncinături, în arta care atinge epidermic (iar epiderma aceasta nu este doar piele sută la sută, ci și epidermă cerebrală, sufletească etc.). Cogitațiunile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
recurge însă, în cazul adjectivelor polisilabice, numai la comparația analitică (beautiful [΄biutiful] "frumos", more beautiful, the most beautiful), în vreme ce neerlandeza realizează superlativul relativ cu neest, numai atunci cînd adjectivul se termină în pronunție cu [st]: het meest verbaast "cel mai uimit". Pentru limba germană, principiul analitic nu este operant în realizarea comparativului, doar superlativul absolut recurgînd, ca în toate limbile germanice, la un adverb: sehr gut (cf. engl. very nice). Un număr de adjective germanice cu frecvență mare au comparația neregulată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-l atingă pe acest Nimeni în togă roșie (II, p. 58) ; regalistul Vitellius respinge și el o siluetă care pătează imaginea viitorului, sărmană umbră (III, p. 68). Însăși condiția umană a lui Petronius este pusă de câteva ori la îndoială. Uimit că o făptură nevăzută îl cheamă pe nume pe el, un sclav netrebnic, anunțându-i libertatea viitoare, Vindicius se întreabă dacă nu cumva are de a face cu o divinitate : Cine mă strigă ? E glasul unui lar sau penat ? (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a plâns niciodată de oboseală. A găsit permanent toată înțelegerea din partea familiei, pe care a venerat-o și pentru care a făcut foarte multe sacrificii. Deși îl vedeam nemuritor, la sfârșit de noiembrie 1990, în ziua de 30, am aflat uimit că profesorul Ion Gugiuman a murit din cauza unei boli de inimă. Făcuse o deplasare la Bârlad, cu trenul personal, la clasa a II-a, în condiții nu tocmai potrivite pentru vârsta și sănătatea dumnealui. Cel care îmi spunea deseori în
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
miră colega ei. "Ca să-l citesc pe Heidegger în original." Pasiunea filosofică a tinerei blonde o face să creadă că i-ar putea cere un serviciu: " Ești amabilă să-mi dai ziarul? Soțul meu l-a lăsat pe masă." Tăcere uimită, și apoi brusc: "Azi nu are rubrică de film!" Ea nu înțelege, dar nu-i înțelege în general pe tinerii ăștia care nu visează decât la imagini și filmări. Surâde smerit pentru a-și atrage bunăvoința micii scorpii: "Nu-i
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Caterina scoase scrisoarea din plic și începu să citească. Din când în când, își ridica privirea ca să se uite la bărbatul ei. Fără o vorbă. La sfârșit, lăsă mâna cu scrisoarea să-i cadă pe genunchi, și își înălță capul uimită. "Ca și tine, parcă am picat din cer", spuse șeful de gară. Și se ridică, chemat de obligații: "Fii atentă, pune-o undeva... O să discutăm diseară." Rămasă singură, Caterina mai citi o dată scrisoarea, foarte lungă, și, ridicând iar capul, sfâșiată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în discuție descrie toate formele de rasism în termenii unei echivalențe lingvistice aplicată diferențelor culturale și urii rasiale (îi sînt recunoscător Rhondei Hammer pentru această sugestie). 17 În interviurile care au urmat lansării filmului, Lee spunea că este în permanență uimit de faptul că oamenii erau de fiecare dată indignați de distrugerea proprietății, puțini dintre ei dînd vreo importanță morții tinerilor negri. Lee era inițial preocupat de problematizarea condițiilor ce se fac vinovate de moartea tinerilor negri, în situații asemănătoare celei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și pregătise schimbarea politicii externe, pe care a realizat-o după revenirea la putere. De altfel, cînd generalul de Gaulle reluase în mînă frînele Statului, Vinogradov nu ascundea bucuria sa și preciza, chiar, în unele întrevederi cu oameni politici francezi, uimiți, "la fin prochaine de l'OTAN". Organizația Tratatului Atlanticului de Nord nu a pierit, ea însă a ieșit slăbită din încercarea pe care i-a impus-o președintele Franței: expulzarea secretariatului general și a înaltului comandament atlantic, precum și mutarea forțată
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
locuri tulburătoare. Magnificele peisaje învăluite în ceața depărtărilor a stimulat imaginația artiștilor japonezi, așa încât... regăsești, toate aceste splendori, în picturile lor. Contactul cu această lume, senină și neatinsă de stresul lumii occidentale, mi-a schimbat viziunea asupra vieții. Am rămas uimită privind și simțind armonia inefabilă între oameni și natură. Originile civilizației japoneze sunt îngropate în legendă. Japonezii reunesc în alcătuirea ființei lor sensibilitatea poetului, dar și duritatea și tăria de caracter a războinicului. Prima călătorie: București Charles de Gaulle Narita
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Ce vrei să spui? Soțul tău unde este? Soțul meu este acasă într-un cărucior. Acum zece ani a suferit un accident și, de atunci, este țintuit în cărucior... Ziua am grijă de el, iar noaptea îmi trăiesc viața. Din ce în ce mai uimită, o întreb dacă iubitul ei are familie. Da, are! Este foarte bogat și mi-a promis că îmi va recupera casa de la ocean. Se pare că el este îngerul meu păzitor. Dragă Hana (Floare), poți iubi la orice vârstă, iar
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și adesea absent de la liturghie, Îl vizita cu regularitate. Bătrânul morocănos Îl primea cu simpatie și afecțiune părintească, fără a arăta Însă vreo urmă de respect pentru rangul Înalt al tânărului. Nu o dată, cei din suita lui și-au văzut uimiți stăpâ nul aducând apă proaspătă de la fântâna din apropiere și Împărțind cu gazda o bucățică de fagure de miere Într-un blid de lemn necioplit, În timp ce cavalerii așteptau la distanță respectuoasă semnalul de plecare. Prin unchiul ei și prin părintele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
valtrapurile În care era Înfășurat. Era un băiețel dolofan, Învelit În scutece scumpe de mătase. Alături, pe o bucățică de pergament, scria: „E botezat și-l cheamă Bodo.“ Găsi și o punguță de piele de Cordoba, din care negustorul scoase uimit o minunată cruce de aur bătută cu ametiste, prinsă Într-un lanț tot de aur nu mai puțin masiv, cu o Încuietoare tot cu ametiste ferecate În aur. Urs, căruia Îi trecuseră prin mână nenumărate bijuterii, care mai de care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
despre ce chestiune importantă este vorba? Tata i-a răspuns cu toată dragostea, din toată inima lui: Domnișoară, vă rog din inimă să acceptați să fiți soția mea! Și i-a întins buchetul de flori. Mama a rămas tăcută și uimită, ținând în brațe buchetul imens de trandafiri roșii. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa. (Matei 10) Ce s-a întâmplat mai departe e ușor de presupus. 9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nici de atunci până în momentul în care scriu aceste rânduri la o manifestare atât de violentă din partea unei femei de nouăzeci de ani. Era un acces de furie necontrolată, o răbufnire atavică a celor mai barbare instincte. Dumnezeule! Am rămas uimit și pierdut, înfricoșat. Sub prispa lui de scânduri, Haiduc gemea încetișor, corpul fiindu-i străbătut de convulsii din ce în ce mai slabe. Am crezut că va muri în aceeași noapte. După ce s-a înserat, m-am dus la locul lui de suferință sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea regăseam sfiala mea în fața mării pe care n-o văzusem niciodată câți mă vor fi înțeles ce voi fi înțeles eu din tot ce trăiam habar n-aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]