2,779 matches
-
mai mare parte a forțelor sale, doar 20,000 de austrieci reușesc să scape. Numărul total al prizonierilor din campania de la Ulm se ridică la 60,000, cu încă circa 20,000 de oameni morți, răniți și dispăruți. Bătălia de la Ulm, deși decisivă în sine, nu a pus capăt războiului, deoarece mai existau o armată austriacă și o armată rusă semnificativă, în apropiere de Viena, capabile încă de luptă.
Bătălia de la Ulm () [Corola-website/Science/312833_a_314162]
-
întâlnesc în „Butinei", „Coprine”, „Căldare” precum și pe „Valea Lupului” și „Racovicioară”. Pădurile satului sunt formate în majoritate din fag montan , care în „Braniște” coboară până la altitudinea de 600m. Lui i se asociază: carpenul, plopul, mesteacănul, salcia broștească, paltinul și sporadic, ulmul, frasinul și jugastrul. În „Cioru”, alături de speciile menționate mai sus, cresc stejarul și teiul. Dintre arbuștii întâlniți pe liziera pădurilor, prin luminișuri sau prin pășunat, se remarcă: alunul, „sălghișul” (crușanul), cornul, „măcieșul”, mărăcinul, socul și ienupărul(numit impropriu, jneapăn). Dintre
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
în tranziție spre zona de pădure, teritoriul comunei este lipsit de păduri compacte, în urma defrișărilor sistematice. În mod izolat, vegetația lemnoasa este reprezentată de exemplare de Quercus cerris (cer), Q.robur (gorun), Acer campastre (jugastru), Tilia spp. (tei), Ulmus foliacea (ulm), Crataegus pentagyna (păducel), Cornus sanguinea (sânger), Evonymus europaea (voniceriu). În pâlcurile de arbuști, vegetația ierboasa cuprinde specii că Tamus communis (fluierătoare), Polyfonum spp. (troscot), Lithospermum spp. (mărgelușa), iar în culturi, Agropyron repens (pir), Lolium perenne (raigras), Cirsium arvense (pălămida), Rubus
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
vegetație forestieră în arealul comunei Carașova este de 6.637 ha. Zona stepei și silvostepei În luncile râurilor întâlnite în arealul acestei comune cresc arbori specifici cum ar fi, cum ar fi: plopi (Plopus alba), sălcii (Salix alba, Salix trianorla), ulmi (Ulmus campestre). Zona pădurilor Pădurile de fag ocupă suprafețe întinse în comună pornind de pe culmea Certej -Pușcașul Mare spre nord, ajungând în arealul sudic al comunei, prelungindu-se pe toată partea estică a acesteia și survenind sub formă de petice
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
prelungindu-se pe toată partea estică a acesteia și survenind sub formă de petice, acolo unde condițiile permit apariția lor, în interiorul comunei. În unele cazuri ele apar în amestec cu pădurile de gorun sau brad. Secundar mai apare carpenul, paltinul, ulmul, frasinul și altele. Pădurile de gorun apar sub forma de petice la sud de Reșita, la est de Ciudanovița și la sud de Caraș. În cadrul pădurilor, pajiștile și terenurile agricole ocupă suprafețe mici. Ele predomină în podișul calcaros al Iabalcei
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
revenit în Franța și a fost inclus pe lista inițială a mareșalilor imperiului (1804). În timpul campaniei din 1805, Ney s-a remarcat ca fiind unul dintre cei mai bravi comandanți militari, câștigând bătălia de la Elchingen și contribuind la victoria de la Ulm. Apoi, păstrând comanda Corpului VI al Marii Armate, Ney nu a participat la bătălia de la Austerlitz, fiind ocupat cu operațiunile împotriva Arhiducelui Ioan de Austria în cadrul insurecției tiroliene. În timpul campaniilor din Prusia (1806) și Polonia (1807), Ney și Corpul VI
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
canto. În 1961 se angajează la teatrul de operă de la Brașov. În 1969, mamă a doi copii și văduvă (soțul ei fiind o victimă a regimului ceaușist), emigrează în Republica Federală Germania, unde cântă la operele din Germania și Austria (Ulm, Karlsruhe, Osnabrück, Würzburg, Graz). Cu toate că aceasta era singura ei sursă de venituri, a recunoscut mai târziu că, la cei 38 de ani ai săi, era cam târziu să înceapă o adevărată carieră artistică. Adeptă a mișcării împotriva bombelor atomice, în
Katharina Zerbes-Mărgineanu () [Corola-website/Science/309889_a_311218]
-
Uchtspringe | Uckerfelde | Ückeritz | Uckerland | Udenheim | Uder | Üdersdorf | Udestedt | Udler | Uebigau-Wahrenbrück | Ueckermünde | Uedem | Uehlfeld | Uehrde | Uelitz | Uelsby | Uelsen | Uelversheim | Uelvesbüll | Uelzen | Uenglingen | Uersfeld | Ueß | Uetersen | Uettingen | Uetz | Uetze | Uffenheim | Uffing a.Staffelsee | Uftrungen | Uhingen | Uhldingen-Mühlhofen | Uhler | Ühlingen-Birkendorf | Uhlstädt-Kirchhasel | Uhrsleben | Uhyst | Uichteritz | Ulm (oraș) | Ulmen | Ulmet | Ulrichstein | Ulsnis | Ulzigerode | Umkirch | Ummanz | Ummendorf | Ummendorf | Ummern | Ummerstadt | Umpferstedt | Undeloh | Undenheim | Ungerhausen | Unkel | Unkenbach | Unlingen | Unna | Unnau | Unseburg | Unsleben | Unstruttal | Unterammergau | Unterbodnitz | Unterbreizbach | Unterdießen | Unterdietfurt | Unteregg | Untereisesheim | Unterensingen | Unterföhring | Untergriesbach | Untergruppenbach | Unterhaching | Unterjeckenbach | Unterkaka | Unterkatz | Unterkirnach
Lista localităților din Germania - U () [Corola-website/Science/309311_a_310640]
-
era formată din cătunele Brezoaia-Brăiloiu și Brezoaia-Clucora, cu 1867 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Răcari din regiunea București și în perioada care a urmat comuna Brezoaia a fost desființată și împărțită între comuna Ulmi și comuna Brezoaele. În 1968, comuna Brezoaele a fost transferată la județul Ilfov; compoziția sa a devenit atunci cea actuală, cu satele Brezoaele și Brezoaia, după ce satul Cruceru a fost inclus în Brezoaele, iar satul Cămărașu a fost absorbit de
Comuna Brezoaele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310477_a_311806]
-
Slovenia. Karajan a început studiul pianului la 4 ani, a studiat la Conservatorul „Mozarteum” din Salzburg (1916-1926) și a continuat studiile la Academia de Muzică din Viena până în 1929. În anul 1928 a debutat ca dirijor șef al orchestrei din Ulm, Germania, unde a activat până în 1934. În 1929 a dirijat opera Salomea la Festspielhaus din Salzburg. În 1935 a fost numit la prestigioasa orchestră din Aachen, devenind cel mai tânăr dirijor al Germaniei. În 1933 von Karajan a aderat ca
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine stațiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireșelu (912 m), Capela (720 m), Bechiș (1.079 m), Dealul Mic și Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi și mesteceni. Stațiunea are o clima subalpină, cu veri răcoroase (temperatura medie în iulie este de 18,5 °C) și ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de -3,5 °C). Temperatura medie anuală este de 7,6
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
al nou-creatului Imperiu Francez. La debutul campaniei din 1805, Murat este numit comandant al Rezervei de Cavalerie a Marii Armate, având sub comanda sa patru comandanți de cavalerie cu nume răsunătoare: Walther, Kellermann, Nansouty și d'Hautpoul. Se distinge la Ulm pe 30 noiembrie și mai ales la bătălia de la Austerlitz (2 decembrie), unde îl susține pe mareșalul Jean Lannes împotriva generalilor Bagration și Liechtenstein, ceea ce îi va aduce titlul de Mare Duce de Clèves și de Berg. Pentru mareșal urmează
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
vegetație deosebită. În pădure este întâlnit: fagul, plopul negru, stejarul pufos, salcâmul, bradul, vița de vie sălbatică. Vârsta medie a pădurii este de 40 de ani. Cele mai răspândite specii care se întâlnesc în pădure sunt stejarul, frasinul, teiul, arțarul, ulmul. Plantele rare și cele pe cale de dispariție sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova. Numărul plantelor rare crește de la an la an atât din cauza schimbării condițiilor de trai, cât și din cauza influenței negative a factorului antropic. Activitatea omului în ultimele
Cociulia, Cantemir () [Corola-website/Science/305146_a_306475]
-
locuită a localității mult calcar. Satul Zăicana este situat în zona naturală de silvostepă iar flora și fauna corespunde acestei zone. Flora se caracterizează prin diverse specii de plante, satul dispune de 2 păduri, în care putem întâlni, pinul, salcâmul, ulmul, mesteacănul, stejarul, arțarul și alte numeroase specii de arbori, din arbuști se întânesc în special mecieșul și alunul, iar din plante, ghiocelul, toporașul, brândușa, romanița, și altele, în pădurile de pini se găsesc pe sezoane ciupercile, iar fauna este caracterizată
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
pițigoiul, cucului, ciocârlia, graurul ș.a. Cea mai mare parte a teritoriul a fost valorificată, însă pe versantul drept al râului Răuțel se întâlnește vegetația de pajiști și au fost plantate fâșii silvice. Arboretul este reprezentat de arțar american, salcâm, plop, ulm etc. În luncile inundabile sunt răspândite rogozul, stufului, pipirigul etc. În satul Răuțel sunt amplasate 6 situri arheologice, inclusiv: 2 movile funerare 2 așezări Sântana de Mureș-Cernjachov și 2 mezolitice. Cele mai vechi mărturii ale existenței oamenilor pe teritoriul satului
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
nisip pentru construcții. În special în Ciuciuleni sunt predominante dealurile și văile. Dintre cele mai cunoscute sunt Dealul Femeii, Dealul Poenii, Găvanul, Chiscul Nalt, Dealul Sacarenilor, Dealul Morilor etc, iar dintre vali sunt Valea Cogilnicului, Valea Voloșenilor, Valea Părului,Valea Ulmului, Valea Lupului, Valea Bătrânei etc. Solurile satului Ciuciuleni sunt în proporție de 75% cernoziom. Satul Ciuciuleni este situat în brâul climatic temperat și face parte din zona naturală de Silva stepa și silvostepa. Condițiile agroclimatice permit dezvoltarea unor ramuri ale
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
același raion. Autostrada E581 este în plin proces de construire (din 2010 s-a așezat baza, prundișul, în prezent se caută fonduri pentru asfaltarea autostrăzii). Se crede că numele satului provine de la un soi de arbori, specifici acestei regiuni numiți Ulmi (din lat. "Ulmus"). Sătenii împărtășesc aceiași părere. Deși acest copac se întâlnește rar în zilele noastre, din cauza activității umane, în trecut era folosit mai ales în gospodărie, pe post de uluc (vas pentru apă) pentru animalele țăranilor. La 15 mai
Ulmu, Ialoveni () [Corola-website/Science/305187_a_306516]
-
unui moșier din satul Ginișeuți pe nume Gavril. Oamenii săraci lucrau la el cu ziua. La rugămintea lor boierul le-a dat o bucată de pământ pentru a-și zidi case de locuit. Pământul era infertil. Creșteau numai salcâmi și ulmi. După moartea moșierului această parte de sat a început să se numească Gavrilovca sau Gavrileuca. Comparativ cu cealaltă parte a satului, care se numea Rezeși, sătenii din prima parte nu aveau pământul lor propriu. După datele de arhivă în anul
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
altele nisipul de calitate, lutul și pietrișul, descoperite pe teritoriul localității au servit ca materiale de construcții pentru oameni. Sunt multe case construite din aceste materiale locale. În pădurile din jurul satului cresc diverse specii de copaci: stejarul, frasinul, jugastrul, carpenul, ulmul, salcîmul, arțarul și altele. Este vorba de o rezervație peizajistică a cărei suprafață se întinde în jurul localității (nord-sud-est) și constituie aproximativ 80 ha. Mai există și cîteva fîșii forestiere, din care sătenii au tăiat, însă, mulți copaci din lipsă de
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
administrativ-teritorială. În 1968, a redevenit oraș al județului Prahova, reînființat; atunci au dispărut satele Valea Iarului (încorporat în localitatea urbană principală) și Valea Humei (încorporat în satul Arioneștii Vechi). În perioada sistematizării ceaușiste (1975), localitățile componente: Arioneștii Noi, Cherba, Schiau, Ulmi, Valea Mieilor, Valea Nucetului și Valea Seman au fost propuse pentru dezafectare, iar prin "Decizia nr. 275/29 mai 1989" a Com. ex. al Cons. pop. al jud. Ph. emisă în baza "Legii nr. 2/1989," Urlațiul nu mai avea
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
piatră, același stil etnografic, aceleași obiceiuri și datini. Ciobanca, unită, așadar, cu Pănășeștii, e situată la 9 km de or. și st. c. f. Strășeni și la 33 de la Chișinău. Pădurile întinse din jur, păduri de stejar, tei, plop, carpen, ulm, arțar, de cei mai diverși arbuști și specii de floră ierboasă, de asemenea, dictează o particularitate deosebită a modului de viață. Aparent închiși în sine sau mai retrași decât în alte locuri, oamenii sunt foarte buni la suflet și sinceri
Ciobanca, Strășeni () [Corola-website/Science/306051_a_307380]
-
brad. Pădurile de fag ocupă suprafețe întinse pe culmea Certej -Puscașul Mare, la nord de Aninei și în bazinul superior al Minișului. În unele cazuri ele apar în amestec cu pădurile de gorun sau brad. Secundar mai apare carpenul, paltinul, ulmul, frasinul si altele. Pădurile de gorun apar sub formă de petice la sud de Reșița, la est de Ciudanovița și la sud de Caraș. În cadrul pădurilor pajiștile și terenurile agricole ocupă suprafețe mici. Ele predomină în podișul calcaros al Iabalcei
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
la acțiunile de propagandă scriind pe zidurile din oraș slogane antinaziste și antihitleriste. Activitatea sa principală însă, a fost aceea de a găsi noi aderenți la mișcarea Trandafirul Alb, reluând legătura cu prietenii săi din Saarbrücken, Köln, Bonn, Freiburg și Ulm. În dimineața zilei de 18 februarie 1943 a fost arestat împreună cu sora sa Anneliese. Pe 19 aprilie 1943, judecătorul nazist de tristă amintire, Roland Freisler, președintele „Curții Poporului”, l-a condamnat pe , ca și pe ceilalți membri ai grupului, la
Willi Graf () [Corola-website/Science/306271_a_307600]
-
cu rășinoase au extensiune mai mare în cursul superior al văilor Strei și Cugir, la înălțimi cuprinse între 900 și 1400 m; ele sunt alcătuite din fag(Fagus silvatica), molid(Picea abies), brad(Abies alba), paltin de munte(Acer pseudoplatanus), ulm de munte(Ulmus glabra), scoruș de munte(Sorbus aucuparia). "Pădurile de fag" înconjoară ca un brâu masivul pe laturile sale nordice și vestice, ocupând spațiile cuprinse între 500 și 1050 m, iar pe văi urcă pană la 1500 m, îndeosebi
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
cel mai înalt din Bîrgău) are semnificație în antroponimie, deoarece muntele s-a găsit în stăpînirea lui Ioan zis Henul. Oronimele cu semnificație fitogeografică sînt numeroase (cca 36) și reprezintă atît vegetația actuală, cît și cea existentă în trecut (Dealul Ulmului, Frăsinișului, Mărului), cît și vechea extensiune a pădurilor (Dl. Runcului, Vf. Secătura, Arșița etc., cu semnificația despădurire. Mai puțin numeroase (18), cele cu semnificație zoogeografică redau mai ales fauna actuală (Dl. Ursului), dar și cea care a constituit fala Bîrgăului
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]