3,061 matches
-
Șasea. Hideyoshi încă nu avea cum să fi aflat ce se întâmplase la Kyoto. Hideyoshi rareori lipsea de la rondul său zilnic al taberei, cu o suită între cincizeci și o sută de ajutoare. Ocazional, pajii îi însoțeau suita. Duceau o umbrelă mare, cu coada lungă, și defilau cu stindardul viu colorat al comandantului. Soldații care asistau la această „paradă regală“ ridicau privirile și-și spuneau: „Trece Stăpânul nostru.“ În zilele când nu-l vedeau, aveau senzația că le lipsea ceva. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu mai aștepta decât venirea din răsărit a lui Nobunaga. Pe Muntele Hizashi, cei treizeci de mii de ostași ai clanului Mori, sub comanda lui Kikkawa și a lui Kobatakawa, așteptau să salveze castelul izolat. În perioadele cu vreme frumoasă, umbrela lui Hideyoshi și stindardul comandantului puteau fi văzute limpede de inamic. În seara aceea, tocmai când Hideyoshi se întorcea la bivuacul său, sosi un mesager pe Drumul Okayama și fu imediat înconjurat de gărzi. Drumul ducea la tabăra lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu apă pentru toaleta de dimineață. — Imediat ce mănânc, voi face un rond al taberei. Aduceți-mi calul ca de obicei și vedeți ca ajutoarele mele să stea pregătite, ordonă el, în timp ce se ștergea pe față. Hideyoshi porni călare, sub o umbrelă mare și roșie, cu stindardul înainte. Legănându-se ușor în șa, trecea pe sub frunzele proaspete ale cireșilor înfloriți, care creșteau pe drumul dintre poarta templului și poalele muntelui. Hideyoshi nu-și făcea niciodată rondul zilnic al taberei la oră fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
viespi, pentru ca, în curând, să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie și cei optzeci de membri ai casei sale le ținuseră piept atacanților la etajele doi și trei ale fortului și luptaseră, din răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care trecea grăbit pe lângă el și-i strigase să se oprească. Trăgând brusc de frâu și întorcându-se, omul privi în jos, spre Hidetsugu. Ce este, tânărul meu stăpân? — Dă-mi calul tău. — Asta-i ca și cum i-ați cere cuiva umbrela pe ploaie, nu? Iacă nu vi-l dau, chiar dacă-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
recente, luceau ude, pământul proaspăt căpătând nuanțe noi. M-am grăbit să ajung la timp la adunarea de la clădirea principală, însă autobuzul se pierduse undeva în lungul șoselei, prin perdeaua de ploaie, așa că a trebuit să merg pe jos, cu umbrela ce-și scutura spițele și pânza în rafalele de apă, turna cu găleata și eu săream peste bălți, și într-un târziu am ajuns la clădire. Adunarea începuse deja, nu știam că veniseră toți, și când am deschis ușa, am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
apă liniștită, într o zi însorită, intensificată de căldura limpede a ochilor ei, îmi luase parcă respirația într-o secundă. Ea s-a uitat la mine o clipă și mi-a zâmbit vag, aparent absentă și neatentă. Mi-am strâns umbrela din care încă mai aluneca apă de-afară, și i-am privit pe ceilalți, încercând să fac abstracție de Iasomia care se afla doar la un pas de mine, și afecta întreaga realitate prin prezența ei, transformând totul în neprevăzut
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mi s-a răspuns într-un târziu. Dar tu pe unde-ai fost, Hoinarule? N-am prins autobuzul, m-am apărat eu de întrebările lor. A plecat chiar din fața mea. Așa că am venit pe jos, am adăugat scuturând din nou umbrela și încercând să nu privesc în direcția locului unde se găsea Iasomia, deși ceva îmi atrăgea mereu privirea înspre ea, inevitabil, și-mi trebuia un efort permanent să rezist atracției, să n-o observ cu fascinație absolută. M-am plimbat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a mai suflat o dată nasul și ne-a spus că ne mulțumește foarte mult, și-a dat el seama imediat că pe unii ca noi te poți bizui, pe urmă a arătat spre un scaun și o masă și o umbrelă de camping, sprijinite de baracă, zicându-ne să fixăm umbrela pentru început și să punem masa și scaunul sub ea, c-ar vrea și el să stea puțin acolo, sub umbrelă, așa cum obișnuia și taică-su să stea, apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne mulțumește foarte mult, și-a dat el seama imediat că pe unii ca noi te poți bizui, pe urmă a arătat spre un scaun și o masă și o umbrelă de camping, sprijinite de baracă, zicându-ne să fixăm umbrela pentru început și să punem masa și scaunul sub ea, c-ar vrea și el să stea puțin acolo, sub umbrelă, așa cum obișnuia și taică-su să stea, apoi să ne apucăm să scoatem lucrurile din baracă, să vadă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
arătat spre un scaun și o masă și o umbrelă de camping, sprijinite de baracă, zicându-ne să fixăm umbrela pentru început și să punem masa și scaunul sub ea, c-ar vrea și el să stea puțin acolo, sub umbrelă, așa cum obișnuia și taică-su să stea, apoi să ne apucăm să scoatem lucrurile din baracă, să vadă el ce i-a lăsat bătrânul moștenire. Ne-a fost destul de greu să înfigem umbrela în pământul argilos, iar când am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și el să stea puțin acolo, sub umbrelă, așa cum obișnuia și taică-su să stea, apoi să ne apucăm să scoatem lucrurile din baracă, să vadă el ce i-a lăsat bătrânul moștenire. Ne-a fost destul de greu să înfigem umbrela în pământul argilos, iar când am reușit, n-am putut s-o fixăm să stea deschisă, s-a tot strâns de vreo trei ori, la care unul dintre câini s-a ridicat pe labele dinapoi, începând să latre gros, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
începând să latre gros, dar caporalul n-a făcut decât să-și ridice puțin cârja zicând Kloska, gura, și câinele a tăcut numaidecât, și s-a pus cu botul pe labe. Și când am reușit, într-un târziu, să deschidem umbrela, am aranjat sub ea scaunul și masa de camping, iar omul cu un picior s-a dus șontâc-șontâc acolo, s-a așezat cu greu, și-a pus cârjele dinainte, pe masă, s-a lăsat pe spate în scaun, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ceață - fălci căzute cu respirația plină de fum. Week-end-ul de Ziua Muncii, străzile fără personalul lor, câteva mașini care țopăiau pe rampe ca buștenii pe pragurile unui râu. Am coborât din mașină și ne-am așezat la coadă sub o umbrelă roz. Edouard Manet era omul nostru în după-amiaza asta ploioasă. Primul lucru pe care l-a făcut el a fost să mă ducă înapoi la Paris. Îl știi pe ăla cu fata care servește într-un club cu program de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost înainte. Acum poartă pantaloni, pantaloni lungi. — Deci, ce mai face marele magnat al filmelor? spuse ea. — Binișor. — Arăți groaznic. — Nu mai spune. — Spune-i salut lui John, zise Alec, în timp ce Mandolina venea sfioasă spre noi. Ținea în mână o umbrelă ruptă. — Salut, vrei s-o repari? E nouă, spuse ea și îmi întinse obiectul stricat. Acum am zece ani. Fetele știu întotdeauna că sunt fete chiar de la început, dar, după câte se pare, copiii nu știu că sunt copii. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îmi vor vedea tot timpul, trăirile, banii și pornografia. Întotdeauna îi dau bani lui Mando. Are de spus celor mari lucruri foarte curajoase. N-aș vrea să-mi spună nimic din acele lucruri. Cred că de asta îi dau bani... Umbrela de jucărie îmi atârna în mână. Era ieftină și nu era făcută să dureze prea mult. Știu că trebuia să se rupă. Se spune că fiecare lucru vrea să dăinuiască. Până și nisipul își dorește să fie în continuare nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu era făcută să dureze prea mult. Știu că trebuia să se rupă. Se spune că fiecare lucru vrea să dăinuiască. Până și nisipul își dorește să fie în continuare nisip. Nu vrea să se sfărâme. Dar eu nu știu. Umbrela asta părea fericită că s-a rupt, că s-a rupt de lumea definițiilor și că a redevenit o bucată de plastic. — O să-ți cumpăr una nouă, i-am spus eu. Dar acum trebuie să fug. Alec m-a însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de fildeș, toate aranjate cu grijă și iubire de „gardiana“ prețioaselor amintiri. Ne-a mai arătat un baston cu mâner de argint, care păstra înăuntru, ca într-o teacă, o baghetă superbă. Dintr-un ungher, a scos la iveală o umbrelă albă, pe pânza căreia se semnaseră toți membrii orchestrei dirijate cândva de Maestru. Pe biroul din salon am dat de fotografia de nuntă a Regelui Mihai și Reginei Ana, purtând semnătura lor, pe urmă ne-am uitat la o imagine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
copac răsturnat. Pe iarba deasă și moale, când nu ploua. De zile în șir, cernea iarăși mărunt, ca toamna. Umezeala făcea frigul și mai pătrunzător. Pelerina Donnei Iulia avea poalele mereu ude și nici de cald nu prea ținea. Sub umbrelă era, parcă, și mai rece. Dar vremea s-a îndreptat brusc. Soarele s-a ivit iar. Așteptarea redevenea suportabilă, chiar avea savoarea ei. Pe un asemenea timp era cel mai nimerit să se întoarcă Tim! În penultima zi a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
măsură să-l convingă. Așa gândea ea... Total absent, el refuzase cu indiferență dovezile ce voiau să-i demonstreze cât de mult îl iubea, considerându-le mai mult decât facile. În stradă, ploaia o întâmpină întețită. Dar chiar așa, fără umbrelă, se hotărî să colinde străzile, în neștire. Era prea tulburată ca să meargă direct acasă. Sârmele ploii îi biciuiau fața, înmulțindu-i lacrimile ce izvorau fără contenire. Răceala apei însă îi făcea bine. Gândurile pline de o nebulozitate fără precedent își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o masă mai retrasă, depărtată de bar, de orchestră și de ochii unor neavizați. Încă de la început, cei doi se simțiră bine. Era o atmosferă plăcută. Acordurile muzicale erau fără stridențe. Ramurile unui arbore ce ocrotea masa lor ca o umbrelă le mângâiau frunțile și părul cu generozitate, din când în când, grație adierilor unui vânt ușor asemenea unui zefir de primăvară alintător. Mâncară câte o friptură de purcel, o stropiră cu un pahar de bere rece și ascultară muzică. În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
loc, nu-mi amin tesc decât trei fete care să mă fi impresionat de la prima vedere cu frumusețea lor de nedescris. Una a fost o fată zveltă, în costum negru de baie, care se străduia din greu să înalțe o umbrelă portocalie pe plaja din Jones, prin 1936. Pe cea de-a doua am întâl nit-o prin 1939, la bordul unui vas de croa zieră în Marea Caraibilor, azvârlind cu bricheta într-un marsuin. A treia a fost prietena șefului
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de crepuscul gălbui, și-așa avea s-o țină câteva luni în șir. Înnebuneam de singură tate. La facul tate predam câtorva studenți noțiuni elementare de limbă română. Când ieșeam, serile, mă plimbam ore-n șir prin oraș, cu o umbrelă picurătoare dea supra capului. Mergeam de-a lungul canalelor semi circulare, treceam peste poduri arcuite, mă-nfundam prin ulițe strâmte cu mici magazine suspecte... Cum eram pletos ca naiba și cu geacă de piele, mereu eram agățat de cei care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prevenire și de terapie. Dar sănătatea planetei cere măsuri radicale, Și pentru purificarea ambianței morale. Praga - noiembrie 2002 Aflată la răscruce de furtuni și de făgașe, României vremile i-au fost vrăjmașe. La Praga, visul și-a realizat, Când sub „umbrela” NATO a intrat. Orizont La Copenhaga țările U.E. s-au întâlnit, Și asupra extinderii au convenit. Stabilindu-se și niște repere temporare, România are un orizont, mai clar, de integrare. Om destoinic Pentru ca om destoinic să te faci, Ai nevoie
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
legitime într-un teritoriu dat”. Pe la noi Weber este cu totul depășit, fiindcă s-a găsit o nouă formulă, mult mai adecvată actualului stat român: pe-aici, pe la noi, Statul e instituția care are monopolul prostiei și al hoției, sub umbrela violenței legitime. Și toate acestea, sub oblăduirea unui șef suprem, care din viclenie veghează neabătut, ca starea să continue. Iar noi vitele de povară și de sacrificiu, ale acestui stat original, nu avem decât libertatea de a înjura cât vrem
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]