4,112 matches
-
criticului francez, și o adevărată "febră de realism"332 manifestată de Soljenițîn. Diferența de percepție dintre Rusanov și Kostoglotov devine și mai clară atunci când privirea lor se îndreaptă spre același "obiect". Astfel, pentru Rusanov, Șulubin este "Bufnița", "cu ochi răuvoitori, umflați", "huhurezul acela nesuferit", în timp ce pentru Kostoglotov interesantă la el este tocmai "fața asta atât de deosebită". Statutul de obiect al focalizării pentru cele două personaje aflate la poli opuși subliniază și faptul că Șulubin este plasat la mijloc tocmai de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dinspre dreapta!... Vine un pâlc de călăreți drept din față! Țăranii foloseau știrile date de Onuț și se apărau mai ușor ori atacau mai cu spor. Tremura de frig băiețașul nostru. Mâinile îi amorțiseră, încleștate pe crengi. Buzele i se umflaseră și se îngreuiaseră, că parcă nici nu le mai putea mișca să rostească vreun cuvânt. Numai ochii i se roteau; harnici și neosteniți, pânditori, ca ochii șoimului, spre toate zările. Gloanțele soldaților împărătești secerau tot mai mulți dintre țărani. Nimeni
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
o singură zi. Deci Domnul Isus Hristos când mai aruncă și el o privire spre noi îi dau sugestia să învețe de la guvernanții noștri cam cum este cu Legea și cum se manipulează ea. Ca altă dată, să nu se mai umfle în pene pentru o singură Lege amărâtă, pe care numai tâmpiții și proștii bisericoși o respectă. De cine se tem hoții? Vai, cât de ciudat am ajuns ca să fiu! M-am trezit deodată așa vorbind doar cu mine însumi, despre
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
membri bine ghiftuiți ai partidului de guvernământ, cuprinde mari palate de beton, mașini multe și cât mai puternice, eventual elicoptere, partide de vânătoare, dezmăț cu târfe și caviar, vizoane și vuittoane, dispozitive speciale de protecție, cheltuieli bugetare de protocol, conturi umflate la bănci din străinătate, adică așa cum a spus poetul blocului nostru în memorabilele versuri scrise la panoul de pe holul de la intrare: „Un redundant concentrat de opulență și nepăsare/ Fixat exact la antipodul respectului și simplității/ Pe care cultura eco le
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în sec (și eventual în demisec), după care i se umezesc ochii. Se vede că nimeni altcineva din țara asta nu mai este, în acest timp, la fel de impresionat de ce spune el, ca propria persoană. Și uite așa ascultându-se, îl umflă plânsul... S-a defectat logica? Ce fac eu la ora aceasta? Păi cu ziarul. Cu presa, otrava mea și a noastră cea de toate zilele. Ia să vedem ce mai scrie... Cică Osama bin Laden, ar fi plănuit la viața
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Ha-ha-ha! Nu pe bune, nu-l vreau mort pe Spurcat, îl vreau cât mai mult în viață și cu simțurile cât mai vii. Asta pentru că trebuie să dea seamă. Vreau să-l văd anchetat! Vreau să-l văd cu venele umflate în creier. Vreau să-l văd la procese, vreau să-l văd dând declarații de presă despre răii de la USL, care mint boborul cu tembelizioru' și care manevrează serviciile de informații împotriva lui! Vreau să-l văd fierbând în suc
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Abia când lumea se va convinge pe calea grea a nenorocirilor, până la ultimul dobitoc, ce înseamnă vot responsabil, abia atunci merită javra legată cu lanțuri. Băshinescu Vodă merită să ajungă "colega" de celulă cu Bercea Mondialu, iar țiganul să fie umflat zilnic cu afrodiziace pentru a-i fi stimulat interesul erotic pentru ultimul dictator." Sper că nu vă deranjez prea mult dacă mai preiau un comentariu din cele câteva zeci: „Vampuso de la FBI : O, ce veste miiinunatăăăă! Era să dau fuga
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
că, la prima privire, să mă gîndesc că aș fi putut face totul altfel! După aceea îmi dau seama că sînt un biet păcătos, ca prin opera lui, Shakespeare proorocește însăși natură și că oamenii mei sînt baloane de săpun, umflate de gărgăunii românești". (De ziua lui Shakespeare, 1871). Tolstoi este cel mai virulent dintre criticii răuvoitori sau cei superficiali cum ar fi Voltaire, Walt Whitman, Mark Twain, Bernard Shaw și Paul Claudel. Atacul lui Tolstoi nu este numai asupra lui
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-n pungă groși Au blînzi copiii lor. Norocul, curva fără leac, Nu deschide la sărac. Și cu toate acestea, vei avea atîtea dureri de la fetele tale, cîte poți să numeri într-un an. LEAR: O, furia-mi spre inima se umflă! Isterica mînie, jos, durere-urcînd, Locul ți-e jos. Unde e față asta? KENT: Cu contele, înuntru, șir. LEAR: Nu mă urmați, voi așteptați aici. (Iese) CURTEANUL: Și n-ai jignit mai mult decît ai spus? KENT: Nu. Cum vine regele
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
diferite) KENT: Cine-i pe-aici, afară De vremea rea? CURTEANUL: Unul la suflet că și vremea, Neliniștit. KENT: Te știu. Regele unde-i? CURTEANUL: Luptînd cu elementele-nfuriate: La vînt porunci dă-ăst glob să-l sufle-n mare, Să umfle valuri crete peste țărm, Ca toate să se schimbe ori să piară; Își smulge părul alb pe care-n furie Rafalele i-l iau și-l spulberă-n nimic, Și-ncearcă-n mica-i lume-umană să desfidă Luptîndele în zbucium
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
O! CORNWALL: Lest it see more, prevent it. Ouț, vile jelly. Smulge-ochii lui bătrîni, cum crunta-ți soră-n Sfințita-i carne-nfige colți mistreți. Marea,-ntr-așa orcan, cum capu-i gol În iadul nopții-a îndurat, s-ar fi umflat Și focurile-astrale ar fi stins: Dar biata-i inima bătrînă ajuta Cerul să plouă. Dacă lupi la poarta Ți-ar fi urlat pe-un așa timp cumplit, Tu ai fi spus: "Portare bun, deschide". Nafara-ți, tot ce-i crud, s-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
care acum mergeau în continuare spre mașina Salvării. Omul se ridică sprijinindu-se cu mâinile de masă, cu o sclipire ciudată, neguroasă, în ochii săi cafenii și mai puse câteva lemne în gura largă a sobei. Suflă de câteva ori umflându-și obrajii în focul ce dădea să se stingă, apoi când flăcările crescură trosnind, se lăsă iar pe scaunul ce scârțâi prevenitor. Străinul nu zise nimic, dăduse demult mâncare la o parte și fără să se uite ce face cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai tare. Simțea că în adâncul ființei lui de 15 ani, stătea ascunsă ca un iepure în hățiș, frica, o frică încă nelămurită dar rotundă și seacă, așteptând doar un foșnet trecut printre crengile pădurii nemișcate, ca să înflorească, să se umfle ca apele primăverii, năvălind în ochi, desțelenind vecinătățile adormite ale strigătului. Niță îl apucă de un nasture și-și apropie fața de a prietenului său, strigându-i aproape de ureche: „Bă, tu dormi sau ce naiba? Tu nu-ți dai seama ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
curețe chiar dacă începuseră să-l înțepe dureros. Seara podul grajdului a rămas pustiu. A doua zi satul vuia de cântecele fanfarei cu alămuri sclipitoare, urcată într-un pătul făcut anume pe patru pari bătuți solid în pământ. Țiganii tuciurii își umflau de zor obrajii, ostenind să sufle în instrumentele lor, scoțând meșteșugite sunete care se învolburau peste curtea ceea largă năpădită de un troscot mic și albăstrui, călcat năvalnic sub picioarele fetelor și flăcăilor satului. Oamenii însurați mai demult se îndeletniceau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în sec (și eventual în demisec), după care i se umezesc ochii. Se vede că nimeni altcineva din țara asta nu mai este, în acest timp, la fel de impresionat de ce spune el, ca propria persoană. Și uite așa ascultându-se, îl umflă plânsul... câte ceva despre coate goale, mațe fripte D omniloooor și doamnelor! Stimați concetățeni! Vă declar pe proprie răspundere că eu cel mai serios cetățean din partea de est a mapamondului, sau chiar din partea de est a Galaxiei, (chiar dacă e tot
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe pământul românesc este Corneliu Coposu, care parcă pentru a ne face în ciudă celor care am vărsat sudoare ca să ridicăm această țară, are acum și statuie în București, ridicată în semn de recunoștință de ciracii săi care s-au umflat ca lipitorile de sângele acestui popor mioritic, adică blegos până la prostie. Îl chema aici pe pământ Coposu până ce la chemat urgent și Dumnezeu la raport fiindcă prea se dăduse în stambă aici pe pământ. A lansat Coposu, prin portavocea copoșilor
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
poștă) s-a repezit și i-a pus pe fugă. [...] Leșinasem, mă loviseră în cap cu un obiect dur, doctorul mi-a spus la spital că loviturile erau prea puternice pentru a fi fost date doar cu pumnul. Capul era umflat și în sânge"27. Atentatul respectă linia evenimentelor și în relatările din cartea Doinei Jela, Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea unui asasinat, confirmând drama prin care trece și implicarea Securității. Însă relatarea telegrafică a interviului se extinde, deoarece primește
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
nici măcar nu sugerează, ci sunt însăși oglinda realității: "persoana aleasă era izolată cu grijă, ca mine în acest moment, fiindu-i interzis să dezvăluie vreun detaliu. [...] Iar victima, când scăpa, se angaja să păstreze tăcerea absolută. [...] Inși care adesea se umflă până crapă, care uneori mai revin printre noi, dar niciodată, se pare, cu mintea întreagă [...], epave cu pielea fluturând pe oase, incapabili să mai fie ce-au fost" (pp. 115-116). Este adevărat că Monica Lovinescu nu a fost închisă nici măcar
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
dar nu se oprea din cântat. Cânta și plângea, plângea și cânta. În acele momente ea era adevăratul Copil al Parisului, cu steagul în mână ridicat sus de tot și cu glonțul în piept, care mai dorea să-și mai umfle odată cutia toracică cu o gură de aer proaspăt, să se mai înalțe pe baricada vieții măcar pentru încă o singură clipă, după care fie ce-o fi. După asemenea momente de extaz și exacerbare a sentimentelor, ce se repetau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
După ce s-a stabilit că nu e nimeni vinovat, știind că nu s-au făcut abuzuri nici la mâncare nici la băutură, am bănuit că alta trebuie să fie cauza. Mâna stângă i s-a înroșit și i s-a umflat exagerat de mult, ceea ce ne-a pus pe gânduri pe toți. La partea superioară a brațului, undeva aproape de umăr, avea o umflătură care nu l-a durut niciodată, de mărimea unei jumătăți de nucă, încă de la sfârșitul clasei a VII
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urâtă la vedere, la miros și culoare; cu o linguroaie din lemn, o bătrână pe jumătate goală, pe jumătate învelită în petice; uscată, zbârcită, în gură numai cu doi colți negri, tociți și afumați, amesteca conținutul care bolborosea și se umfla permanent, gata să dea pe dinafară. Ce fierbea acolo bătrâna aceea? l-a întrebat pe Grigore a doua zi. Bătrâna este străbunica mea și e cea mai pricepută doftoroaie din întreaga șatră: vindecă de deochi cu cărbuni stinși, face farmece
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
anumit moment, ar forma aproape un pluton. Erau în cantonament, pe la mijlocul lunii martie. Soarele încălzea petele albe de zăpadă care se topeau văzând cu ochii, transformându-le în șuvoaie din ce în ce mai mari, până ajungeau în albia unui râu pe care-l umflase mai dihai ca de obicei. În unele locuri stratul de zăpadă era atât de adânc încât, când puneau piciorul se afundau în el până dincolo de genunchi. Tabăra, așezată într-un luminiș, la marginea unei păduri de foioase, printre arborii căreia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
alunecă într-o anumită vulgaritate. Brutalitatea adresării corespunde unei atitudini de infatuare excesivă și de exacerbare a simțului proprietății. Traduse la nivelul disputei ideologice propriu-zise, aceste trăsături sunt reflecții ale insurgenței zgomotoase, dar oarecum artificiale a Modernilor: "...paingul care se umflase acum până la chipul și asemănarea unui adevărat argumentator, își începu lămurirea în adevăratul duh al controversei, hotărât să se arate mojic și dușmănos din toată inima întru dovedirea punctului său de vedere, fără a ține seama câtuși de puțin de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dus ca un orb de toiagul speranței / în muzică, / dus ca o frunză, dus ca un vin, / dus ca uitarea, dus ca lumina" (Gravitație). Individualul și planetarul, clipa și eternitatea, angelicul și magicul se descifrează acustic: "De-atâta muzică / se umflă marea"! aflăm dintr-un alt poem. Întrebări reiterate, cu substrat metafizic, precum cele din Muzică și ceață de noiembrie, se destramă în ilimitat, în halouri cosmice, dincolo de tangibil: "Ce s-a-ntâmplat? întreabă marea, / Ce s-a-ntâmplat? mă-ntreabă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
venit apoi modernii și au negat Revelația, s-au declarat atei și au început să construiască castele de nisip. Cum poți să te declari ateu în fața unui fapt cum e învierea? Asta îmi amintește fabula cu broasca ce s-a umflat de mîndrie pînă a crăpat. Învierea demonstrează continuitatea vieții, recunoscută acum și de știință. Am continuat să trăim în proximitatea Sursei, chiar atunci cînd, prin opțiunea noastră, dialogul nu a mai fost posibil. Am început să dialogăm între noi, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]