4,632 matches
-
de apă, din minusculul orificiu al fântâniței arteziene, și-și continuă, apoi, călătoria. Vântulețul nu încetează să răspândească miros de flori de vișin. Soarele arde, acum, ceva mai tare decât la sosirea sa aici. Drum bun, drumețule, prin lume,îți urez. El primește urarea, dar nu-mi răspunde. Nici nu are cum. Pentru că, totul, e doar în închipuire. Ca și viața noastră,în general, după ce s-a topit, și a curs, în istoria lumii, tot ce a avut, diamantin,în ea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și, acolo, mâine dimineață, să reluăm, totul, de la capăt, trejitreji, și să concluzionăm: alcoolsmul duce la beție, ori, doamne ferește, invers? Care e de acord? Când a căutat cu privirile împrejur, cu toții, membrii legendarei trupe, sforăiau, de abinelea. Să le urăm, zic, nopate bună, și, pe mâine, o revenire pe cinste, spre binele fiecăruia dintre ei, dar, și dintre noi! PENSIONARUL ZOALĂ Încheiase bine școala profesională de construcții și apucase să mai și lucreze, două luni, pe șantierul din vecinătatea pădurii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rezemat de zid, instrucțiunile unei femei bărbătoase, în pantaloni matlasați de culoarea verzuie a cimentului. Cum tăietorul nu prea se sinchisea de client, îngrijorată, femeia îl trăgea de braț : - Costică, ascultă la dumnealui. Costică ridica borcanul, vărsa o picătură și ura noroc. Apoi, răguși, poruncea femeii : - Ia coșul cu lemne și marș cu ele acasă. Bagă de seamă la sticlă. Întorcându-se la mușteriu, spunea apoi cu convingere : - Mergem, mergem, tovărășelule ! Luăm pe nașu’ și facem treaba. Nașule, făcu el către
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
roșu, albi. „Solomon Mironel !” se auzise timbrul cultivat al președintelui. Din nou roșu ca vișina putredă, candidatul se îndreptă cu aer de condamnat spre ușă. În spatele său, cu fața plină de apă și ochii ascunși între pielițe bubate, Lică îi ură cu glas transpirat succes. Podidit de lacrimi, asudase, ca și cum cineva i-ar fi tras o palmă. PODU VECHI - Rifcă, aghibăr băț ! behăi din ușă Zeida. Zorit, bătrânul aștepta să iasă. - Ai răbdare, ai răbdare ! boscorodea madama Rifcă, învelindu-i umerii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
te vedem acum, hai, du-te și-l Înghionti cu cotul. Sărbătoritul se ridică, se opri o clipă, apoi Înaintă neîncrezător spre masă; În viața lui nu-l urîse atît de tare pe vărul său; ba mai mult, acum Îi ura pe toți musafirii, care stîrniseră un vacarm nemaipomenit. Să te vedem. Rafael! Acum să te vedem! strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acolo, abia se mai vede, ai gri-gri-gri, vru să spună grijă, dar se poticni Îngrozitor după prima silabă, gri-gri-gri-gri, nu era nimic de făcut, mîine va pleca pentru totdeauna, cineva o să-i spună că a plecat și că i-a urat rămas-bun cînd Julius va veni la piață să-l caute. Julius porni Înapoi șovăitor spre partea de sus a orașului: Vilma era probabil foarte speriată, dar ea era de vină; acum trebuia să profite de escapada asta, Încă un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
va deveni membru al clubului. Clipele Îngrozitoare erau cînd apărea Susana căutîndu-l ca să-i spună, de exemplu, să nu bea prea mult vin alb și să aibă grijă cum mănîncă peștele, să nu se Înece cu un os. El o ura fiindcă la palate nu se servește pește cu oase, ce Îngrozitoare e, Doamne! Orice alt drum ar fi fost mai bun ca să ajungă aici fără ea, dar nu exista alt drum. La asta se gîndea Lastarria și erau momente cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ani În Perú și pot să vă asigur că nu există nici o băutură ca rachiul ăsta!“ Și pregătea cocteilul agitînd ca un nebun shaker-ul, lac de sudoare, dă-i și dă-i Înainte, cu shaker-ul În mînă, fiindcă ura aparatele electrice și-i plăcea să facă pe barmanul zornăind maracasurile, se aud răsunînd cuburile de gheață În shaker-ul de argint și rotofeiul priceput și epicureu se simte transportat În insulele Bahamas. Dar numai o clipă. Fiindcă ghitarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de frică. Jose Antonio Bravano se aplecase ușor peste masă, fața lui albastră sau verde sau roșie se ivea strălucitoare alături de cea de a treia nevastă, care stătea nemișcată lîngă el; ochii Îi străluceau de parcă ar fi fost bolnav, Îi ura, era sătul de atîtea glume nesărate la masa din stînga. Cei care urmăreau scena se așteptau la ceva rău. Tatăl fraților săi trase primul și ultimul cartuș, lupta era de la Început pierdută și el știa asta prea bine; se Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai ducă la Ancón, desigur că Peggy e acolo cu Pipo și unchiul Juan Lucas n-o să ne mai ducă la Ancón, ura! A doua zi, la ora mesei, Julius continua să considere că simpla dorință de a nu striga ura implica un jurămînt similar jurămîntului de Îndreptare și că prin urmare i se ierta orice vină, cînd, deodată, Juan Lucas anunță oficial că nu mai merg la Ancón, că n-are nici un rost, că e prea multă lume În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deodată, Juan Lucas anunță oficial că nu mai merg la Ancón, că n-are nici un rost, că e prea multă lume În perioada asta etc. și Julius sări În sus, uitînd de jurămîntul de Îndreptare și strigă În sinea lui ura, fără să miște buzele, făgădui să nu mai facă altă dată. Jură să nu mai facă văzînd că Bobby intra cu capul În piept, suportînd cu bărbăție durerea de cap și pe cea din suflet. „N-avea nici o grijă, Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Santiago. Se Întorceau triști sau cel puțin tăcuți, fiecare cu gîndurile lui. Susan, fermecătoare, tăcută, distrată sau tristă, accepta propunerea lui Juan Lucas: să lase copiii acasă, să mănînce la un restaurant. Juan Lucas oprea camioneta În fața unui stop; ura stopurile fiindcă nu găsea ce să spună cît timp aștepta, fiindcă n-avea nimic de spus pînă cînd apărea lumina verde, fiindcă În vidul său nerăbdător pătrundea scena de la aeroport: la revedere, băieți, noroc, mai scrie-ne și tu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din sat unde am mâncat ceva într-o bucătărie ca toate bucătăriile din satul de pe insula aceea, cu buchete de verdețuri și legături de ceapă, cu o mașină de gătit foarte mare. Am pus tava pe masă. Bucătăreasa mi-a urat “poftă bună”, probabil, într-o limbă complet străină mie. O urmă ciudată de zâmbet se deslușea pe chipul ei. Mi-ar fi fost greu să-i pun întrebări în limba engleză pe care nu cred că o știa deloc. Am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
vreodată. Desigur, ca orice fiu grijuliu, am încercat să o înduplec, să-i dau speranță să mă aștepte, să nu mă judece pripit. Dar m-a oprit din priviri. N-am s-o uit cât voi trăi. Aproape că mă ura, mă disprețuia parcă pentru ca îndrăznisem să schimb ordinea firească a lucrurilor. Mergea atentă înainte, eu în urma ei, fără să spunem niciunul nimic. Ne-am luat rămas bun acolo, la aeroport, în lumina unui neon. Nu ne-am spus nimic. Există
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
întebat: -Îți place să te plimbi? -Desigur. -Hai să mâncăm bine mai întâi. La masă a băut pahar după pahar, după cum îi era obiceiul... -Fii totuși drăguță cu mine. Se uita insistent la mine. Își mușca mereu buzele. I-am urat noapte bună, lăsând-o contrariată de gestul meu care depășea imaginația ei și puterea de înțelegere a oricărei femei normale. Incidentul ne-ar fi putut strica ziua următoare, dar nu s-a întâmplat așa. -Eu vreau o aventură. Se uita
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
putut fi medicul care dă sfaturi la televizor, la emisiunea matinală. Ea era o complicație pentru el, asta dacă se obosea s-o vadă. Probabil că o considera jalnică, din toate punctele de vedere. Ceva din creierul ei reptilian îl ura. Se înalță în câmpurile inundate. În stufăriș e un val, o legănare. Iar durere, apoi nimic. Când simțirea revine, se îneacă. Tata îl învață să înoate. Curenți în membrele lui. Patru ani, iar tata îl ține pe apă. Zbor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cameră. Multe se întâmplaseră dedesubt, cât timp zăcuse înghețat. Acum ieșise la suprafață, ca grâul de iarnă prin zăpadă. Își întoarse capul, lungindu-și gâtul. Mâinile lui țâșniră în afară, neîndemânatice. Degetele lui traseră de aparatura invadatoare. Cel mai mult ura tubul gastric prin care era hrănit. Când brațele sale învățară să tragă de el, asistentele îl imobilizară cu legături nedureroase. Din când în când, ceva îl îngrozea și se zbătea ca să scape. Nopțile erau cele mai grele. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bună, recunoscu șeful, și chiar și în situația ei, se umflă în pene de mândrie. Dar n-am nevoie de cineva bun. Am nevoie de cineva aici. Își goli biroul, buimacă. Vreo câțiva colegi stânjeniți își exprimară îngrijorarea și îi urară toate cele bune. Se sfârșise înainte să înceapă cu adevărat. În urmă cu un an, crezuse că va urca în ierarhia firmei, că-și va face o carieră, că își va face o viață aici, unde oamenii îi știau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unuia din celelalte două vehicule? Polițiștii nu știau sau nu voiau să spună. Îi mulțumiră și o lăsară în pace. Îi spuseră că le-a fost de mare folos. Îi spuseră că le pare rău de fratele ei și îi urară însănătoșire grabnică. Deci pot să-l aresteze, își zise ea, zâmbind larg și făcându-le cu mâna în semn de salut. Vine o înălțare care nu-i întotdeauna moarte. Un zbor care nu se termină întotdeauna frânt. Zace nemișcat în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doar o chestiune de timp până când o să devenim noul St. Louis. Daniel zâmbi, înclină din cap și-și vârî mâinile în jacheta bleumarin. —Răscrucea țării. Să fie împreună - să fie, pur și simplu - era mai ușor decât îndrăznise să creadă. Ura valurile copilărești de nerăbdare, aproape obscene, având în vedere motivele care le aduceau înapoi. Exploata dezastrul, folosindu-și fratele rătăcit pentru a face pace cu propriul trecut. Dar nu se putea abține. Avea să se întâmple ceva, ceva bun, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu spusese nimănui nimic, doar lui Cavanaugh și lui Sylvie, dar această carte avea să fie ultima călătorie de acest gen. Următoarea lui carte, dacă timpul îi va permite s-o scrie, avea să se adreseze unui public foarte diferit. Ura promovarea, faptul că trebuia să se producă în public. Până acum reușise să se descurce, datorită unor colegi pricepuți și studenților motivați care-i țineau locul în laborator. Dar nu-și mai permitea să-și rupă din timpul dedicat cercetării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum lăcustele se abătuseră ca o molimă peste locuința lor. Doar regularitatea țârâitului îl făcu să-și aducă aminte de telefonul mobil. Scormoni după obiectul ascuns adânc și-l lipi de față. —Weber. —Big Daddy. Te-am sunat să-ți urez zile senine. — Bună, Jess. Tu ești! Fiica lui, din cuibușorul ei astronomic din sudul Californiei, îl sunase ca să-l felicite în ziua când împlinea cincizeci și șase de ani. Oricâtă stânjeneală ar fi fost între ei, Jessica respecta întotdeauna uzanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Alteori spunea că proveneau din loturi diferite de orfani. Când se întâmpla asta, Mark o consola, insistând că aveau să fie și mai buni prieteni, dacă nu mai erau nevoiți să trăiască mai departe în familia aceea contrafăcută. Karin îl ura pe domnul Thurman din toată inima și amenința adesea că o să-l gazeze, când Mark o să adoarmă. Capgrasul o schimba și pe ea. Lupta să nu se obișnuiască. Un timp continuase să vadă: râsul lui, nefiresc de mecanic. Răbufnirile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
peste umărul lui Mark, așezată la masa din bucătărie. Îi zâmbea jenată, familiar. Tot nu-și dădea seama de cine îi amintea. Îl fulgeră un prim indiciu care-l putea ajuta să-și dea seama, dar îl ignoră. Ea îi ură bun venit, o veche confidentă. El tresări și dădu înapoi, cu rânjetul vinovat al unui om care trece vama cu marfă de contrabandă în valiză. Mark îl scutură de umeri cu o bucurie stupidă. Deci sunteți amândoi aici, ultimii doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu pot... Când încerc să mi-l închipui cum era înainte? Nu sunt sigură că... Uneori era chiar țâfnos. Răcnea cum am plecat eu și mi-am salvat pielea, lăsându-l pe mâinile vracilor și antreprenorilor. Mă făcea... Uneori mă ura pur și simplu. Nu te ura. — De unde știi tu? Palmele lui țâșniră în sus, o țintă pentru furia ei. Îmi pare rău, se precipită ea. Pur și simplu nu sunt convinsă că mai rezist la așa ceva. Rămaseră în tăcere. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]