6,525 matches
-
bolboroseala inamicului public. La ieșire, înainte de a se despărți, prinseră o frântură din dialogul a doi tineri ostracizați, care părăsiseră și ei locul în calitate de victime: -Ai văzut cine era? -Cine?! -Cum cine?! Vestitul Grohotescu, vicele de la Eco-Verzi! Nu știi că urlau luna trecută tabloidele despre cum a provocat un incendiu în Insula Mică a Brăilei, la o ședință de partid?! -Atunci nu mă mai miră tot haosul de astă seară! Vladimir, cel ce-avusese inițiativa întâlnirii prietenilor și care nu combătuse
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
teamă că n-ai să mai vezi Nici umbră trecutului . Mi-e teamă că n-ai să revii Chiar dacă inima-ti ofer, Si-oi numără doar nopți puștii... Și-mi va rămâne doar să sper. Mi-e teamă când tăcerea urlă... Mi-e teamă de plecarea ta, Mi-e teamă că îmi iei Din suflet, toată dragostea. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Mi-e teamă / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2086, Anul VI, 16 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
MI-E TEAMA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373834_a_375163]
-
Apă, mâl și nisip, grohotiș adus din munte, arbori uscați, arbori verzi, cirezile gândurilor închistate, înscrise în pătratele sau cercurile mărginite, embrionii stelelor de mare, toate se malaxează, unele cad la fund, altele se agață de cele din față, apele urlă surlele îmbrățișărilor morților cu vii, numai spre seară apare pe val lumina pufului trestioarei, fulgurația Euterpei, cu înțelesul grav, întruchipat în Apollo. Zâmbea. Apele se liniștiseră, sita triase pepita împrăștiind-o. Și dafnia? se întreabă transfocatorul în pauza de țigară
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
unul din paznici m-a și încurajat, spunându-mi: Hai, mă piftie, că nu durează mult, ’te dracului! Dar am început să mă zbat și l-am mușcat de mână, încât mi-a dat drumul și s-a pus să urle, apoi mi-a ars un picior în coaste. Iar ceilalți râdeau și el i-a înjurat cu cele mai scârboase cuvinte. Atunci s-a auzit duduit de motor și zgomotul caracteristic de șenile. Peste câteva clipe P IV-ul locotenentului
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
ecoul suspina plângând, ca răspuns. Și m-am intors... Drumul era lung și greu, iar noaptea gândurilor de nepătruns și dorul istovitor... Am lăsat timpul să moară... Cenușă lui mă arde și mă doare iar sufletul mi-e rană ce urlă, atunci când te cheamă. Am mers pe urma pașilor tăi, înapoi în timp,să te caut, dar am găsit doar pustiu și singurătate, și m-am oprit, la o răscruce de timpuri, de iluzii spulberate și vieți destrămate... Referință Bibliografica: Nisipurile
NISIPURILE VIETII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374086_a_375415]
-
Te-ai supărat pe mine când ți-am spus să nu-ți legi viața cu a lui. - Iartă-mă, tanti! Îl iubeam. Știam că bea, dar nu făcea rău. De când am rămas însărcinată și, mai ales, după ce-am născut, urlă că băiatu’ nu seamănă cu el. De atunci se-mbată foarte des și, când vine acasă, din curvă nu mă scoate. Că, cine e tatăl? Când i-am spus prima dată: tu, mă, tu! m-a pocnit. Începe să plângă
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
pe-amândouă vă omor! Amuțiră toate. Florina începu să tremure și să scâncească. - Aoleu, mă omoară! Ascunde-mă mai repede, tanti! - Ia copilul și treci în dormitor! Stinge lumina și închide ușa! Apoi, Maria se repezi la ușă, unde turbatul urla și lovea cu piciorul. - Ho, nebunule, potolește-te, că deschid! N-apucă să descuie, că bețivul o trânti cu ușa. - Curvă afurisită, la tine se-ntâlnește proasta mea cu amantul. Și se repezi cu mâinile s-o strângă de gât
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
tot sub loviturile de tigaie. A găsit și Violeta un sucitor în cămară și l-a izbit și ea cu forță, icnind după fiecare lovitură. Speriată, Maria a țipat: - Terminați, mă, că îl omorâți! Din dormitor a ieșit furioasă Florina, urlând: - Mi-ați omorât bărbatul, curve ticăloase! Vă dau în judecată, nenorocitelor! Și s-a repezit la Irina să-i smulgă tigaia din mână. Dar Irina, mai puternică, a îmfipt mâna în lațele ei și a izbit-o cu capul de
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
venit vreo idee până acum. - Fii liniștită, tu! Am vorbi cu ambasadorul nostru la curtea lui și deja este pe drum una din doamnele mele de onoare. Un boboc de fată, are numai cincisprezece ani, frumoasă de-ți vine să urli, dar care are deja sifilis. Prin urmare, va fi prezentată peste două săptămâni țarului, că este invitat la balul dat de noi în cinstea prieteniei care ne leagă, dar și a tratatului secret pe care l-am încheiat și cum
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
întrebări Și toate răspunsurile sunt doar tăceri , Iar tu umbli încă atât de frumos prin mine, încât tăcerile tale îmi trezesc gândurile... Când te privesc... în golul ce ne înconjoară îți simt când dragostea ...cand ură si-aud doar cum urlă-n în noi și între noi strigatul tăcerii ... Având atâtea tăceri strânse în timp , ne-am strivit regasirea de umbrele trecutului numai printre resturile aceleași iubiri.... Ne-am recunoscut atât de străini cu sufletele pustiite de destin, înecați în iubirea
CÂTE TĂCERI SĂ STRÂNG ÎN INIMĂ CA ELE SĂ DEVINĂ UITĂRI ? de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375589_a_376918]
-
în fruntea domnului învățător, care a rămas câteva clipe siderat, ca apoi să se amestece oripilat în busculada creată de un motiv neidentificat. Pe mine parcă mă lovise paranoia, căci alergam bezmetică printre bănci, lovindu-mă cu palmele în cap, urlând precum Tarzan din serialul care rula la televizor pe vremea aceea. Asta după ce, total inconștientă de faptele mele, am deșertat conținutul ghiozdanului în mijlocul clasei, de unde s-a rostogolit mare și indecent, codrul de mămăligă a cărui existență eu o ținusem
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
ți-am spus că eram nervos? O spusese sacadat, apăsând fiecare silabă, răstindu-se la mine, așa încât am închis, timp în care am băut încă o gură de vin. Ce impertinență!” vrea să ne împăcăm, dar s-a apucat să urle în telefon! Este totul pierdut, nu se mai poate schimba nimic între noi. “De ce ai închis? Așa vă învață la Facultatea de Drept?”. Niște întrebări prostești, de om nebun, gândeam. "Cum ai ajuns, Ovidiu, aici?", l-aș fi întrebat, însă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
căutat? Să ne împăcăm sau să ne jignim reciproc? În fine, o mulțime de versiuni mi se perindau prin cap cu suprema viteză a gândurilor, fără putința de a mă opri la cea potrivită. “Dar tu unde ai învățat să urli la telefon? Pe coclaurile de la Urluiu?” îmi trecea prin minte să-i scriu, dar aveam încă destulă decență pentru a nu cădea în capcana trivialitații întinsă la picioarele mele de Ovidiu cel nou. M-am hotărât să nu-i mai
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
cazul să continui nici dacă te-ar purta în brațe tot restul drumului. Se pare că este imprevizibil prietenul meu, peste alți o mie de kilometri ar fi posibil să-mi luxeze glezna. Acesta era tabloul care mă înspăimânta, gratuit urlase și mă jignise miercuri seară, după care mă părăsise, conștient fiind că după un asemenea show nu aveam ce să ne mai spunem. După care revenise stăruitor în seara aceasta, dar nu pentru a se scuza de o greșeală sau
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
investigatori de chiloți, cum ar fi ca mâine dimineață să ne trezim într-o țară locuită tot de noi, dar fără scandalurile noastre? Am râde, dacă n-ar fi de plâns. Urăsc neseriozitatea românului care vrea permanent să ‘’dribleze’’ viața. Urlăm pentru o Românie mare, dar n-am creat încă o Românie mică. Caut România bunului simț. Găsitorului recompensă. Ninge afară, cei din familie bem vin fiert și înotăm în zloată. Este iar 1 Decembrie. Mi-au furat și tricolorul de la
UN PUI DE EDITORIAL. DE CE SUNTEM CERŞETORI ÎN PROPRIA ŢARĂ? de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371931_a_373260]
-
nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
de ea? Țipete stranii și răscoliri de lupte, Îngheață sufletul și-l împietresc, Din alte lumi par zgomotele rupte, Se-apropie și știi că nu te ocolesc. Cămila, scurt tresare lângă tine Și călăuza pare c-a pierit demult, Să urli-n întuneric și ție parcă-ți vine De n-ai simți acut, pericolul ocult. Când animalul rage înnebunit de spaimă, În piramide trupul încerci să-ți ocrotești, Uitând că fiecare din ele are-o taină, Ce trebuie s-o afli
PRINTRE PIRAMIDE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371992_a_373321]
-
se-nnoptează, Lacul are iz de pește, Luna munții luminează. Cerul ține-un pumn de stele, O privighetoare cântă, Lacu-n valuri mărunțele Apele și le frământă. Cețuri albe și pufoase Peste ape se adună, Din păduri întunecoase Se-aud lupi urlând la lună. Călăreț și cal, furtună, Toată noaptea bat cărarea, Al lor ropot lung răsună Pân’ se luminează zarea. Prințul vede-n vârf de stâncă Un castel, iar jos, de pază, O prăpastie adâncă, Nepătrunsă de vreo rază. O lumină
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
un colț, se închina și se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să mă încurajeze și pe mine dar ți-ai găsit. Eu boceam într-un spațiu sub pat, cățelușa urla la fiecare trăsnet și tunet în celălalt spațiu de sub ușa beciului folosită drept pat. A ținut ploaia mai bine de jumătate de oră ca și fulgerele și trăsnetele dar nu am pățit nimic. Nu a intrat nici apă în bordei
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
șosea nu se mai putea circula din cauza troienelor mari de zăpadă. Așa au venit împreună în comună după un chin de câteva ore bune prin nămeții de zăpadă și un viscol în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul, poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii după încetarea viscolului ne jucam nepăsători prin nămeți, ne ținând cont de gerul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
Casele mă spionau cu o curiozitate aparte, ca un interogatoriu tainic luat fiecărui intrus. Întâmplător sau nu, am urmat ca în copilărie pașii aceia cu care toți zburdăm, doar, doar, vom redeveni copii. Peste liniștea satului, un dăngănit de clopot urla durerea cine știe cărui suflet. Era o zi frumoasă de primăvară și mă gândeam cu drag la toate câte le trăisem odinioară. Zâmbeam în suflet și parcă pânze de păianjen îmi croșetau pe sub tălpi, cărări. M-am trezit lângă fântâna unde, cândva
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
când musti dintr-o căpșuna De scoți doar onomatopee ? De ar vrea gură ta să-mi lase Aroma de căpșuni pe buze Voi socoti că sunt foloase Și-n dar îți voi aduce roze De ar vrea gură ta să urle Precum la Lună urlă lupii Reverberând prin mii de surle Eu stau în loc, iar tu te -apropii De ar vrea gură ta să-mi cânte Prin vers duios, de dragoste Zefirul o să te alinte Și nu ți -aș fi o
GURA TA de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372484_a_373813]
-
căpșuna De scoți doar onomatopee ? De ar vrea gură ta să-mi lase Aroma de căpșuni pe buze Voi socoti că sunt foloase Și-n dar îți voi aduce roze De ar vrea gură ta să urle Precum la Lună urlă lupii Reverberând prin mii de surle Eu stau în loc, iar tu te -apropii De ar vrea gură ta să-mi cânte Prin vers duios, de dragoste Zefirul o să te alinte Și nu ți -aș fi o pacoste De ar vrea
GURA TA de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372484_a_373813]
-
pe Miku-Miku de unul dintre brațe. Fetița apucă să-l prindă de celălalt braț înainte ca trupușorul mărunt să fie înșfăcat din cărucior. Miku-Miku putea auzi cum îi pârâiau articulațiile sub forța tracțiunii. - Doare-doare, lăsați Miku-Miku! - Ai să-l rupi, urlă băiatul cel mic, dă-i drumul! - Dă-i tu drumul, nu cedă fetița! Băiatul cel mare o apucă pe fetiță de păr și trase cu putere. Vai-vai, nimerise între dușmani? Miku-Miku descărcă puțin din energia costumului său în brațele
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
descotorosit de greaua povară ar fi ieșit la liman. Cu o smuncitură a corpului Baraba făcu însă o tracțiune cu amândouă brațele strângând din pumnii care erau prinși în fisura salvatoare. Sacul pendulă din nou în partea dreaptă iar el urlă de durere când încheieturile brațelor îi trosniră. Una dintre mâini îi alunecă din fisură și corpul pendulând se izbi de perete lovindu-se la cap. Sacul se desprinse din șoc și luă drumul adâncului. Lovit grav la cap Baraba întâlni
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]