2,982 matches
-
mult mai diferit de Nicky. Îi plăcea să te hrănească cu picătura. Rezervat și calculat, adeseori morăcănos și nemulțumit, era ca un clopot care bate. Privirea lui ușor ascunsă de gene semăna cu a lui Al Pacino. Era ca un vârtej în mijlocul furtunii . Într-o zi Alin, traversă orașul cu bicicleta lui preferată, o semicursieră, împreună cu un prieten. Intraseră cu bicicletele pe o alee și se opri fix în fața unității unde lucra maică-sa. Lipise bicicletele de niște pomi și își
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu pocnetul unui dop ce provoacă panică. Mai târziu căzuse ca într-un fel de transă, într-o deprimare ucigătoare în care și trupul și sufletul erau concentrate numai la sfârșitul lui. Erorile vieții intrau în acțiune rapid ca un vârtej în mintea lui, devenind o pradă prinsă în ghearele deznădejdii. Ochii îi erau mult mai triști și mult mai tulburi ca de obicei. Într-o zi Carlina îi reproșă: - Leon, e un egoism din partea ta ceea ce faci! Nu ești deloc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Graur e bună. Atunci?! Dacă nu-mi spui acum adevărul, n-o să mi-l mai spui vreodată. Ești nebun! Doi-doi-zero deschis! Azot în amestecător. Tensiune în filtre zece mii! Zece mii. Atenție, bag hidrogen: doi-doi-unu deschis! Deschide ventilul încet, că se formează vîrtejuri. Să încerc... Așa e mai bine? Da. Nu mai sînt vîrtejuri. Vlad își lasă capul pe spate, privește îndelung cerul, apoi oftează, cu gîndul departe: Vîrtejuri... Hm!... Stop hidrogen! Presiune de lucru. Doi-doi-doi deschis. Debit minim de oxigen. Deschide ventilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o să mi-l mai spui vreodată. Ești nebun! Doi-doi-zero deschis! Azot în amestecător. Tensiune în filtre zece mii! Zece mii. Atenție, bag hidrogen: doi-doi-unu deschis! Deschide ventilul încet, că se formează vîrtejuri. Să încerc... Așa e mai bine? Da. Nu mai sînt vîrtejuri. Vlad își lasă capul pe spate, privește îndelung cerul, apoi oftează, cu gîndul departe: Vîrtejuri... Hm!... Stop hidrogen! Presiune de lucru. Doi-doi-doi deschis. Debit minim de oxigen. Deschide ventilul mai tare că nu crește deloc presiunea. Start separator! Ce speri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
filtre zece mii! Zece mii. Atenție, bag hidrogen: doi-doi-unu deschis! Deschide ventilul încet, că se formează vîrtejuri. Să încerc... Așa e mai bine? Da. Nu mai sînt vîrtejuri. Vlad își lasă capul pe spate, privește îndelung cerul, apoi oftează, cu gîndul departe: Vîrtejuri... Hm!... Stop hidrogen! Presiune de lucru. Doi-doi-doi deschis. Debit minim de oxigen. Deschide ventilul mai tare că nu crește deloc presiunea. Start separator! Ce speri să cîștigi la cacealma? Să dau ceasul înapoi. Fii atent la tensiune: are fluctuații; parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
distanță care ne desparte, aș fi atât de fericită. Astăzi, mă întorceam de la școală; m’am oprit la cutia de scrisori și am găsit scrisoarea ta no. 8, care a făcut numai 7 zile. E delicioasă scrisoarea ta, micul meu vârtej! Evocatoare, caldă. Nu știu de unde îmi vine fragmentul acesta: „Heureux celui, ma fille, qui te conduira, candide et rougissante, au seuil de sa maison“. După factură, pare-mi-se, e din Herman și Dorothea lui Goethe, în versiunea franceză. Vreau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe Mircea că e bine, nu s’a mutat și nu are chiriași. Am închis radio[ul], să aud soneria dacă va veni. S’a cântat „Kalinka“. Ce vremuri mi-a evocat: cumpărarea discului, aducerea aici, dansul tău, flacără și vârtej, casa plină de zumzet și voie bună, [de] râs, uneori prea gâl gâit. Nu-mi dam seama că făceam provizii pentru singurătatea clară și încordată ce începe cu clipa de acum. A plecat chiar acum de aici mama lui Mircea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
păstrezi numele, luându-l și pe al lui, în același timp. Așa că o inițialele de pe ramele mele pot să rămână tot S C-S. Deschide o cutie de carton și scoate o ramă splendidă, din sticlă, toată numai spirale și vârtejuri. — Uite, asta e noua gamă... Suze și-a făcut o carieră din designul de rame pentru fotografii, care se vând în toată țara, iar anul trecut și-a diversificat producția, lansându-se și pe piața albumelor fotografice, a hârtiei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dificultăți foarte mari cu evreii de la nord de Prut, trecând prin Dorohoi s-au răzbunat. Au împușcat mortal 40 și rănit 15. S-au devastat câteva prăvălii”. La rândul său, Lilly Marcou avea să scrie: Țara a intrat într-un vârtej de violențe, soldat între altele, cu pogromul de la Dorohoi. Ca răzbunare că fuseseră huiduiți de evrei în timp ce trupele române se retrăgeau din ținutul Herța, militarii români au ucis la Dorohoi cincizeci dintre coreligionarii ofensatorilor. Fapt agravant, masacrul s-a produs
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Cum toate celelalte formalități au fost îndeplinite, e timpul să se procedeze la susținerea publică. Salutări cordiale și succes deplin! Constantin Ciopraga </citation> (39) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”15 sept[embrie] 2001 ”> Iubite domnule Călin, Prins în vârtejul faptelor curente, am tot amânat trimiterea acestor semne de politețe. Cu întârziere, dar cu toată căldura, iată, te rog să primești mulțumirile mele pentru comentariul despre Caietele al căror prim editor ai fost mata . Ai punctat în acel comentariu, la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Cum se simte Ducu după operație? Desigur, foarte bine. Ar fi minunat să ne putem vedea toți curînd! Dar cine știe cum cu programele astea! La școală e ceva de speriat, dar spiritul acestei nații merge și trebuie să meargă înainte, în vîrtejul schimbărilor. Ieri, de pildă, am făcut modificări la programa analitică, „problematizînd problemele”, adică reliefînd militantismul lui Eminescu, Creangă, Caragiale, T. Maiorescu și al celorlalți Paladini. Ca să nu uit: mi-a apărut primul volum din curs și aveți rezervat un exemplar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
accident în urma căruia i-a fost retezată o falangă din indicatorul mîinii drepte. Ținea deci altfel, mai țeapăn, stiloul în mînă, îl mișca mai apăsat și - se deduce - destul de iute, atent la claritatea mesajului, nu la caligrafie. însă odată descifrate „vîrtejurile”, recunoșteai în ele forța unei persoane pozitive, sinceră în abordările și răspunsurile sale. (1) <citation author=”Ion Rotaru” loc="București" data =”18 iulie 1973”> Stimate tovarășe Redactor șef, Am primit scrisoarea Dvs. prin care mă onorați cu invitația de a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
plângându-se de potențiale probleme teritoriale cu vecinii din tribul cofan din josul râului. Răspunsul armatei a fost că vor veni să studieze problema și în mod clar am nimerit la fața locului în momentul studiului. Elicopterul aterizează într-un vârtej de ierburi zburătoare, în timp ce spectatorii îngrămădiți unii în alții stau cu ochii închiși din cauza prafului și cu pletele fluturând în vântul produs de elice. Elicea se oprește, ușa elicopterului se deschide și apare un șuvoi de soldați înarmați până în dinți
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pădurea statului. Soarele reapăruse printre norii ce se fugăreau, parcă ușurați de povara fulgilor pe care îi sloboziseră pe pământ. Razele luminau Valea Racovei, Valea Gârcenilor, a Dumbrăvenilor precum și dealurile Bogdanei spre pădurea Haragoja. Gândurile Emiliei se învârteau într-un vârtej amețitor. „Bunica, Dumnezeu s-o ierte, de acum s-a liniștit; nu mai străbate peste văi și dealuri să-și vadă fetele și feciorii și nici la Rafaila ei dragă nu se va mai duce. Toată viața ei a alergat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vorbeam cu soția italiana și ne distram de pronunția noastră "dacică" și de cuvintele contorsionate à la "Coana Chirița". Cum am fost toată viața un om echilibrat, mi-am păstrat capul pe umeri și nu m-am lăsat dus de "vârtejul Roma". Știam că în meseria noastră totul este posibil așa că... Într-o perioadă deținusem o rubrică de "satiră" la Gazeta de perete a ministerului și îmi aduc aminte de două interpretări "originale" la două expresii clasice: "Toate drumurile duc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cea mai natural) și pe care te poti bizui cel mai mult. Se poate realiza aceasta prin eforturi repetate sau prin propriile calit)ți. Dar a acționa continuu pentru realizarea unei asemenea sarcini neobișnuite nu este ușor pentru nimeni În vârtejul civilizației noastre. Toat) lumea se gr)bește așa de tare ast)zi”. Blok a scris lucrurile astea În 1909. Doctoriță Z., ginecolog, a venit din România la vârsta de șaizeci de ani, iar la șaptezeci și cinci Inc) lucreaz) intens. Spune c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
m-a convins să mă apropii de teatrul lui, atunci când am citit că pentru el Strindberg a fost cel mai nefericit om, dar un mare poet, o forță uriașă, ca un ciclon care ia pe sus tot ce prinde În vârtejul său, și nu o ființă răzbunătoare care vrea să facă rău. Că teatrul lui este poezie, ce trebuie văzută În contextul sufletului său Întunecat. Această confesiune mi-a dat curaj să tratez piesa deloc realist, ci ca pe un poem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
greutățile profesionale cu care se va confrunta persoana de origine franceză, Încă vagă, care Îi va lua locul. Iar acum creioanele colorate intră În acțiune. Cel verde, printr-o simplă răsucire a Încheieturii mâinii, putea produce un copac creț sau vârtejul provocat de un crocodil care s-a scufundat. Cel albastru trasa o simplă linie de-a curmezișul foii - și orizontul tuturor mărilor era acolo. Unul Îngrozitor de tocit Îmi ieșea mereu În cale, ca să mă Încurce. Cel maro avea veșnic vârful
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Erau mai mulți instructori În uniforme stacojii, jumătate de husari, jumătate de oameni de serviciu la hotel. Toți vorbeau engleza de diverse calități. Printre vizitatorii regulați am remarcat un grup de tinere americance. La Început, au apărut toate Într-un vârtej comun de strălucitoare frumusețe exotică. Procesul de diferențiere a Început când, În timpul unuia dintre dansurile mele singuratice (cu câteva secunde Înainte de a Încasa cea mai zdravănă bușitură pe care am Încasat-o vreodată pe un ring), cineva a spus ceva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ploaia, o cădere violentă de apă, sub care copacii se clătinaseră și se smuciseră, a fost redusă dintr-odată la niște linii oblice aurii și tăcute, ce se izbeau, când scurte când lungi, de fundalul tot mai domoalei agitații vegetale. Vârtejuri de albastru voluptuos se desfășurau Între nori măreți - grămadă peste grămadă de alb pur și cenușiu purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau masca mortuară
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să fie vicios: este eliberat. Am descoperit asta când eram elev și am descoperit de asemenea că seria triadică a lui Hegel (atât de populară În vechea Rusie) exprimă doar spiralitatea esențială a lucrurilor În relația lor cu timpul. Un vârtej urmează altui vârtej și fiecare sinteză este teza seriei următoare. Dacă luăm În considerare cea mai simplă spirală, se pot distinge În ea trei etape, corespunzătoare celor ale triadei: putem numi „tetică“ mica boltă sau micul arc care inițiază Încolăcitura
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
este eliberat. Am descoperit asta când eram elev și am descoperit de asemenea că seria triadică a lui Hegel (atât de populară În vechea Rusie) exprimă doar spiralitatea esențială a lucrurilor În relația lor cu timpul. Un vârtej urmează altui vârtej și fiecare sinteză este teza seriei următoare. Dacă luăm În considerare cea mai simplă spirală, se pot distinge În ea trei etape, corespunzătoare celor ale triadei: putem numi „tetică“ mica boltă sau micul arc care inițiază Încolăcitura din centru; „antitetic
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
el chiar împăiat, dădea magie celor mai absurde polemici și tensiuni din cuplul creator. Am vorbit apoi despre bătrânețea care ne apropie de starea adolescenței, atunci când te îndrăgostești de toată lumea, și iubirea e o stare perpetuă de încântare în plin vârtej al forțelor creatoare. Despre „gaura neagră” ce apare după scrierea fiecărei cărți, un fel de regres în puțul primordial, unde sunt toate elementele creației nedecantate. Despre criza lui Petru, când s-a găsit pe ape și-i era frică, văzându
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vorbeam cu soția italiană și ne distrăm de pronunția noastră "dacică" și de cuvintele contorsionate à la "Coana Chirița". Cum am fost toată viața un om echilibrat, mi-am păstrat capul pe umeri și nu m-am lăsat dus de "vârtejul Roma". Știam că în meseria noastră totul este posibil, așa că... Într-o perioadă deținusem o rubrică de "satiră" la Gazeta de perete a ministerului și îmi aduc aminte de două interpretări "originale" la două expresii clasice: "Toate drumurile duc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
prin extazele pe care numai această vârstă le poate trăi. Erau anii premergători războiului. Într-un mic oraș, fie el și o capitală de județ, cu care ne mândream, se presimțea totuși furtuna care avea să ne cuprindă ca un vârtej, schimbându-ne viața pentru totdeauna. * România Mare cum era între cele două războaie mondiale a fost o perioadă extraordinar de prolifică din punct de vedere intelectual. Citeam, cu un fel de pasiune disperată, tot ce ne cădea în mână, toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]