13,019 matches
-
a credinței, cealaltă de menținere a bunelor raporturi cu Constantinopolul. În 1597, Mihai Viteazul se lasă ispitit; el cere patriarhului să îl ajute să încheie pacea, dar înțelege în schimb să fie confirmat ca domn ereditar. Va aștepta însă în van venirea patriarhului în țările române. În schimb, Dionisie Ralis îl presează să înceapă ofensiva la sudul Dunării. Conflictul reizbucnește, Mihai Viteazul înfruntă un atac al turcilor în Țara Românească, respingîndu-l în 1599. După analizele din 1975 ale medievistului Ștefan Ștefanescu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ediții bilingve, româno-slavone. Discuțiile privind rolul lui Coresi sînt nenumărate: avea el oare conștiința importanței muncii sale? Acționa însuflețit de elanul romanității patriotice, sau lucra sub impulsul influențelor exterioare? Aceste discuții, savante și emoționale în același timp, sînt fără îndoială vane, însă mărturisesc neliniștea unei istoriografii patriotice care se străduiește să nu piardă firul continuității, al unei linearități a povestirii privind permanența și înflorirea unei romanități ortodoxe prestabilite. Problematica rezistenței ortodoxe și a tentației deschiderii, concepută în același timp ca progres
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
bolnavă. Amintirea călătoriei la Neapole, supărarea cauzată de moartea Elenei, nevoia de a-și consola prietenul și aceea de a se dărui unei Europe plictisite de inactivitate îi inspiră lui Bălcescu o foarte frumoasă scrisoare de disperare și de speranță vană în același timp: "Tu te plîngi, prietene scrie Bălcescu lui Alecsandri, la Paris, la l octombrie 1847 -, de ce nu mai scriu... De o vreme, îmi este peste puteri să mă mișc sau să lucrez. Nu mai citesc nimic. Nu mai
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Biserică și în administrația locală. Punerea aceasta în gardă se bazează pe voința de a face, în fapt, respectată egalitatea drepturilor, insistîndu-se pe practicarea dreptului, fără trimitere la dreptul istoric. Dimpotrivă, Barițiu ține să explice: "Declarăm în fața Europei că abandonăm vanele dispute istorice în privința vechimii popoarelor sau a numelui istoric al cutărei sau cutărei porțiuni de comitat, saxon sau domeniu regal [...] care nu fac altceva decît să alimenteze istoria, dar nu fac un serviciu politicii și încă mai puțin justiției". Programul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dificilă, marcată totuși de afecțiunea bunicii sale Elisabeta, prezența preceptorilor de a căror influență distructivă va vorbi și fratele său Nicolae; o tinerețe încărcată de peripeții amoroase pe care regele Ferdinand, regina Maria și anturajul de la Palat au încercat în van să o controleze. Carol, îndrăgostit în timpul războiului de Ioana Lambrino, numită Zizi, a organizat o plecare clandestină la Odessa și o căsătorie ortodoxă celebrată în intimitate în august 1919 (la 8 ianuarie 1920, i se naște un fiu). Regina Maria
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
demisionează. Încă de la 14 iunie, ministrul Franței la București se întreba: "Oare noul suveran va fi adevăratul succesor al unchiului său, regele Carol I care, pe acest pămînt al Orientului, s-a dovedit un constructor occidental și, în mijlocul neîncetatei și vanei agitații a partidelor, a fost creatorul unei întreprinderi de civilizație și de înzestrare economică? Aceasta este speranța celor care doresc ca România să-și împlinească destinul". ÎN CĂUTAREA UNEI REPREZENTĂRI UNITARE În acești ani ai reîntoarcerii lui Carol, observatorii străini
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
După 1933, această minoritate intră direct în sfera de influență a Germaniei. În 1934, episcopul de Timișoara, însoțit de un deputat de Banat, merge la Hitler să-i aducă omagiile șvabilor. Guvernul român reacționează și ordonă dizolvarea organizațiilor saxone. În van, căci în 1938 se va constitui o federație din cele două grupuri minoritare germane, unul condus de Bonfert, care manifestase unele tendințe democratice, celălalt favorabil regimului hitlerist creat de Fritz Fabritius. În Transilvania, politica de orientare pronazistă declanșează reacții din partea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
studiu din 1968 consacrat literaturii anilor 1940-1950 îl prezintă ca pe un poet slab și un romancier superficial. Congresul Scriitorilor are loc între 18 și 24 iunie. Într-o atmosferă fierbinte, se fac auzite unele voci care stigmatizează dogmatismul. În van. Mihai Beniuc, poetul activist, este ales în fruntea Uniunii Scriitorilor. Ziarul partidului, Scînteia, își menține în continuare o linie dură: se reafirmă, pe 22 martie, că partidul este forța conducătoare a societății. Scînteia va afirma din nou, în octombrie, că
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fără a mai aduce vorba despre aderare. Ambasadorul sovietic la Washington îl asigură pe secretarul de stat Dean Rusk, pe 31 august, că "zvonurile privitoare la eventuale mișcări sovietice spre România erau nefondate". Unii tineri români creduli au crezut în van în posibilitatea unui război sovieto-român în august 1968. Ordinea a fost treptat restabilită în Cehoslovacia iar în România nu a fost tulburată. Zilele de 20-22 august au fost trăite dramatic de populație. A fost această tensiune împărtășită și de conducători
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la sfîrșitul anilor '70. Șeful statului lansează simultan cinci tranșe de lucrări care tărăgănează. La începutul lui 1990, prima unitate nu va fi realizată decît pe jumătate. Industria românească este incapabilă să furnizeze echipamentele indispensabile. Pe șantier vor lucra în van 18.000 de oameni. Obiectivul rămîne industrializarea rapidă. Ideologic, industrializarea este asociată cu promovarea clasei muncitoare. Economic, aceasta este semnul modernității. Indiferent de conjunctură, conducerea partidului român insistă. Planul pe 1971-1975 este ambițios. În ciuda suprainvestițiilor și a productivității scăzute, planurile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
avea o influență oarecare asupra convingerii oamenilor. Astfel însă stă și cu dreapta conservatoare. Cei nepărtinitori o vor numi "partid constituțional", adversarii de rea-credință vor continua a ne numi reacționari, ferindu-se însă s-o probeze aceasta. Am avut speranța - vană poate - că în era nouă ce ni s-a creat prin Tractatul de la Berlin copilăriile și poreclirile din trecut vor înceta. Deși presa guvernamentală nu încetează nici azi, cu toate că adeseori a ținut seamă de argumentația noastră, de-a întrebuința termeni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
succedat la noi, și aceasta nu numai de câțiva ani, ci chiar de pe la 1834. Necontenit am văzut un guvern răsturnîndu-se de-o parte a națiunii, care parte răsturnătoare venea cu o sinceră dorință de a îmbunătăți starea țării. Dar în van, căci nu putea face nimica. Atunci se scula un alt partid, tot cu aceeași idee, că guvernul actual nu voiește a stârpi relele, și când venea la putere iarăși nu putea face nimic. Vedeți dar că încă demult se încearcă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și-l vom pune pe foc ca să ne încălzim. Atât pentru noi oamenii obișnuiți, cât și pentru Beethoven sau Mozart, tot șapte note muzicale există și au existat. Tot trei culori primare, roșu, galben și albastru, au existat pentru Rembrand, Van Gogh și există și pentru noi, însă nuanțele și modul în care le-au combinat aceștia, le-au așezat pe pânză, face din acestea niște capodopere greu de egalat. Pentru a ajunge și noi acolo trebuie să “mușcăm” fiecare oportunitate
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2984]
-
tace... și tu ești piatră... " (Mureșanu) Cuvântul, deși rostit apăsat ("Cine ești?" Memento mori) se lasă pliat pe lespedea de plumb a tăcerii din ceruri care instaurează neliniște, frica existențială: "Cum ești tu nimeni n-o știe"; sau: "Vai! În van se luptă firea-mi să-nțeleagă a ta fire" (Memento mori). Nu e de așteptat decât ca omul eminescian să simtă tot mai acut distanța așezată între el de divinitate: "Tu nedând vo dezlegare..."; "... Mută / La rugare și la hulă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nu mai stă în picioare în lume pulberea reprezintă expansiune distrugătoare a timpului asupra tuturor elementelor din univers: "Și acest drum al pulberei, peirei, / Ca pe un plan l-am zugrăvit, ca mâne / Nimic fiind, l-am închinat murirei, / În van s-acopere, oprind ruina, / Nimic etern în tremurul sclipirei" ( Fata în grădina de aur). "Pleava", formă a pulberii, redă cu fidelitate spațiul care corespunde acestei trepte a civilizațiilor: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lui decade" (Mureșanu) Nu mai există "personaje" pe acest plan regi și popoare, falnicele piramide sau simplele pietre sunt măcinate: Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap, Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâini, Pulbere-s astăzi..." În van căta-veți) Pentru a sugera sfârșitul Eminescu folosește o formulă imposibilă: "înmormântații" își trăiesc moartea: "Ce afli-n lume? Mii de generații, Popoare mândre sau obscure nații De mult peiră și pe-a lor cenușă Trăiește...cine? ei! Înmormântații." (Rime
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lui de lut"; Povestea magului...), cât și perisabilitatea materiei originare "consumată în arderi, "străluciri de-o zi", care stă la temelia faptei umane: "Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâini, / Pulbere-s astăzi. / Pulbere-s chiar fiind vii" (În van căta-veți...) sau " Nici un chip pe care lumea ți-l atribuiește ție Nu-i etern, ci cu mari cete d-îngeri, de ființi o mie, C-un cer încărcat de mite asfințești din ev în ev." (Memento mori) Despre acest
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ei..." Conștiința istoricității îl face pe poet să aibă pe acest plan ca personaje, regii. Ei sunt sortiți pulberii: Nu e antica furie-a lui Achile, Nu este Nestor blândul-cuvântător. Aprigul Ajax Țărână-i azi, și nimic mai mult" (În van căta-veți...) Simbol al strălucirii "unei clipe", regii 21 ("păstorii de nații") măresc și mai acut discrepanța dintre zeu și om, drama efemerității faptei (zidul) în planul "microscopicelor popoare". Cetățile lor, gândite ca "piedici în calea vremii", ca mesaj al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Vavilonului"; "Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine" (Egipetul) "Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi, Și unde-s astăzi vechii și marii caesari? Tibrule galbăn, / Unde e astăzi mărirea ta?... / Toate trecură: / Viermele vremilor roade-n noi" ( În van căta-veți...) " În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... cu glasuri departe. Și spiritual morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine... Dar astăzi sunt frânte boltitele porți Pustiu e în dome-și zeii sunt morți" (Diamantul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de învățare, evidențiind eficiența ridicată a grupurilor de elevi ce îndeplinesc o sarcină de învățare comună, deoarece dacă elevii sunt implicați în activități ce presupun cooperarea, atmosfera în clasă este mai bună. Curriculum este un concept-cheie al pedagogiei contemporane (J.C. van Bruggen) și provine din latinescul curriculum- a, care 45 înseamnă cursă, alergare. Schimbarea de sens în plan educațional a avut loc în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când s-a produs o standardizare a tematicii studiilor universitare
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
Artachino. Ora e din ce în ce mai ireală. De-afară se-aude un claxson. O fi Salvarea? Să mă pregătesc? Nu, totul revine la firesc. Marele psihiatru îmi strînge consolator mîna și reintru, împăcat, în noapte. Un film, într-o seară, întîmplător, despre van Gogh. Ce-ar mai fi putut aduce nou un film despre, evident, nebunia pictorului? După ce totul fusese spus? Eroare. Filmul, despre care nu știam nimic, despre care nu știu nimic, se sustrage seriei vulgarizatoare și, cu o inteligență regizorală ieșită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însuși, încîntător bizare, trăsnite, se mișcă într-un peisaj de o frumusețe galantă. Și, dintr-o dată, în climatul acesta de confort provincial, ruptura, schisma: grupul vesel se plimbă pe malul lacului, se discută, se rîde, se aleargă, dar brusc, aiuritor, van Gogh se desprinde felin și se aruncă în apă. Stupoare! Cineva sare după el și-l readuce la mal, îl readuce la viață. Totul reintră în normal. De abia de-acum înainte distratul psihiatru va avea de lucru. Simptomul, pitit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
psihică. Exacerbarea efectelor compoziționale, insolitul cromaticii, aerul bizar al gesticii, toată această recuzită șocantă ar putea trimite la o posibilă... derapare. Nu e însă decît plăcerea jocului cu absurdul, cu mimarea nebuniei. Percepută, de altfel, ca atare. Plăcînd, captivînd. Dar Van Gogh? Dar Dali? Dacă Van Gogh e marcat maladiv, aceasta cabrîndu-i, violent, pictura (contorsiunile care antrenează elementele peisajului), Dali își joacă (sau, poate, nu) nebunia, complăcîndu-se în splendorile unei imaginații debordante, cu soluții dintre cele mai abrupte, mai vexante. Splendorile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cromaticii, aerul bizar al gesticii, toată această recuzită șocantă ar putea trimite la o posibilă... derapare. Nu e însă decît plăcerea jocului cu absurdul, cu mimarea nebuniei. Percepută, de altfel, ca atare. Plăcînd, captivînd. Dar Van Gogh? Dar Dali? Dacă Van Gogh e marcat maladiv, aceasta cabrîndu-i, violent, pictura (contorsiunile care antrenează elementele peisajului), Dali își joacă (sau, poate, nu) nebunia, complăcîndu-se în splendorile unei imaginații debordante, cu soluții dintre cele mai abrupte, mai vexante. Splendorile nebuniei jubilante! De o plasticitate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de mare stimă beneficiază omul dintr-o bucată, mutul tenace și laborios dedîndu-se rar turnirurilor verbale (poate doar la un pahar, două...). Pentru că, iar slavă Domnului, dincolo, în teritoriile de unde pictura a iradiat planetar, pictorii au fost și gureși. Taciturnul Van Gogh simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]