KorAP: Find »[drukola/base=vasal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...125 >

3,120 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

-l. — Să-i dăm drumul? — A înotat prin lacul noroios și pare să-i fie frig. Dați-i de mâncare și trimiteți-l cu un permis de liberă trecere, ca să nu mai fie arestat iarăși pe drum. Am înțeles, stăpâne. Vasalul îl dezlegă pe mesager. Evident, omul fusese hotărât să moară, iar acum era nedumerit. Se înclină tăcut spre Hideyoshi și dădu să se ridice. — Nădăjduiesc că Seniorul Kikkawa e bine sănătos, spuse Hideyoshi. Te rog să-i transmiți cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
major de campanie al Seniorului Terumoto este un călugăr numit Ekei. Ekei din Ankokuji. Într-adevăr, stăpâne. — Nu l-am mai văzut de mult. Transmite-i, te rog, și lui, complimentele mele. De îndată ce mesagerul plecă, Hideyoshi se întoarse spre un vasal, întrebându-l: — Mai ai scrisoarea pe care ți-am dat-o adineaori? — Este în deplină siguranță, stăpâne. — Conține un mesaj secret de mare importanță. Du-i-o direct Seniorului Nobunaga. I-o voi înmâna fără zăbavă. Neîndoielnic, acel vasal al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
un vasal, întrebându-l: — Mai ai scrisoarea pe care ți-am dat-o adineaori? — Este în deplină siguranță, stăpâne. — Conține un mesaj secret de mare importanță. Du-i-o direct Seniorului Nobunaga. I-o voi înmâna fără zăbavă. Neîndoielnic, acel vasal al clanului Mori a plecat cu comisionul său întru totul la fel de hotărât ca tine. Dar a fost capturat și în mâinile mele a ajuns o scrisoare care conține intențiile ale lui Muneharu precum și cele ale lui Kikkawa. Fii cum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lui Ieyasu; treceau printr-o epocă de schimbări esențiale și nu era momentul să neglijeze viitorul. Astfel, deși rareori se întâmpla ca Ieyasu să facă vizite oficiale în alte provincii, acum venea la Azuchi, însoțit de o sclipitoare suită de vasali. I se rezervaseră cele mai de soi reședințe din oraș, iar lui Akechi Mitsuhide i se încredință responsabilitatea primirii. În plus, Nobunaga îi ordonase fiului său, Nobutada, care urma să plece în provinciile apusene, să ajute la pregătirea unui extravagant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Prin oraș circulau zvonuri tulburătoare. Răspunsul scurt și netulburat al lui Nobunaga, însă, părea să contrazică bârfele, iar Ieyasu abandonă subiectul. Cu toate acestea, în noaptea aceea, Ieyasu se întoarse la locuința lui și ascultă poveștile pe care le auziseră vasalii săi despre plecarea lui Mitsuhide. Și își dădu seama că situația era suficient de complicată pentru a nu putea rămâne neluată în seamă. Ascultând diversele versiuni ale povestirii, reconstitui motivul aparent al plecării neașteptate a lui Mitsuhide. Se întâmplase în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
era complet neașteptată, iar bucătarii-șefi i se aruncară la picioare. Era o scenă jalnică. Mitsuhide își dăduse toată silința să cumpere cele mai rafinate ingrediente și să pregătească feluri de mâncare delicioase, aproape nedormind câteva zile la rând, supraveghindu-și vasalii și pe bucătari. Acum, mai că nu-i venea să-și creadă urechilor. Alergă surprins și se prosternă la picioarele seniorului, explicând că mirosul neplăcut nu era cauzat, cu siguranță, de pește stricat. — Nu-mi veni cu scuze! îl întrerupse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Mitsuhide stătu o vreme tăcut, aproape ca și cum i-ar fi pierit puterea să se miște În acel moment, sosi un mesager care-i dădu o scrisoare cu ordinul de a-și aduna forțele ca să plece, imediat, spre provinciile din apus. Vasalii clanului Akechi duseră prin poarta din dos numeroasele delicatese pe care le pregătiseră pentru Ieyasu și le aruncară în șanțul castelului, exact cum ar fi aruncat gunoiul sau un câine ori o pisică moartă. În tăcere, stăpânindu-și lacrimile, aruncară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
oameni atât de dificil de înțeles? Ce-ar putea face cineva pentru a se potrivi cu temperamentul seniorului meu? E atât de greu de mulțumit.“ Dacă ar fi putut lăsa la o parte natura absolută a relației dintre senior și vasal, vorbind cinstit, l-ar fi criticat pe Nobunaga. Mitsuhide fusese înzestrat cu facultăți critice mult mai presus de ale omului de rând și numai datorită faptului că Nobunaga îi era stăpân rămânea precaut și, în fond, speriat de propriile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să mergeți la castel, tocmai pentru acest motiv. Dar n-am avut timp, cu porunca neașteptată a Domniei Sale. Iar apoi ați spus că aveam să plecăm fără a-i saluta nici pe Seniorul Nobunaga, nici pe Seniorul Ieyasu. Acum, toți vasalii și ajutoarele s-au apucat de curățenie. Vă pot ruga să așteptați puțin? — Nu, nu. N-am nevoie de multe ajutoare. Îmi ești de ajuns tu. Adu-mi calul. Mitsuhide porni spre intrare. În camerele prin care trecu nu văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ajutoarele s-au apucat de curățenie. Vă pot ruga să așteptați puțin? — Nu, nu. N-am nevoie de multe ajutoare. Îmi ești de ajuns tu. Adu-mi calul. Mitsuhide porni spre intrare. În camerele prin care trecu nu văzu nici un vasal. Îl urmară numai doi-trei paji. Dar, odată ce păși afară, văzu grupuri mici de vasali adunați cu capetele laolaltă, vorbind în umbra copacilor și în grajduri. În mod cât se poate de firesc, toți vasalii clanului Akechi erau îngrijorați că fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
N-am nevoie de multe ajutoare. Îmi ești de ajuns tu. Adu-mi calul. Mitsuhide porni spre intrare. În camerele prin care trecu nu văzu nici un vasal. Îl urmară numai doi-trei paji. Dar, odată ce păși afară, văzu grupuri mici de vasali adunați cu capetele laolaltă, vorbind în umbra copacilor și în grajduri. În mod cât se poate de firesc, toți vasalii clanului Akechi erau îngrijorați că fuseseră eliberați, pe neașteptate, din funcțiile de la banchet și, în aceeași zi, li se ordonase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
prin care trecu nu văzu nici un vasal. Îl urmară numai doi-trei paji. Dar, odată ce păși afară, văzu grupuri mici de vasali adunați cu capetele laolaltă, vorbind în umbra copacilor și în grajduri. În mod cât se poate de firesc, toți vasalii clanului Akechi erau îngrijorați că fuseseră eliberați, pe neașteptate, din funcțiile de la banchet și, în aceeași zi, li se ordonase să pornească spre apus. Își exprimau încoace și-ncolo nemulțumirea, cu lacrimi de amărăciune în ochi. Revolta și furia lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se intensificaseră după campania din Kai, ca uleiul turnat peste lemne de foc, fuseseră aprinse de acest ultim incident. La tabăra din Suwa, în timpul campaniei din Kai, Mitsuhide suferise deja o insuportabilă umilire publică, eveniment care nu rămăsese ascuns de vasalii săi. De ce îl chinuia atât de mult în ultima vreme Seniorul Nobunaga pe stăpânul lor? Dar șocul de azi era, de departe, cel mai rău, fiindcă incidentul avea să fie cunoscut de toți musafirii: Seniorul Ieyasu și vasalii săi, nobilimea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ascuns de vasalii săi. De ce îl chinuia atât de mult în ultima vreme Seniorul Nobunaga pe stăpânul lor? Dar șocul de azi era, de departe, cel mai rău, fiindcă incidentul avea să fie cunoscut de toți musafirii: Seniorul Ieyasu și vasalii săi, nobilimea din Kyoto și ceilalți generali, camarazi cu Mitsuhide. Suferirea unei insulte acolo era același lucru cu a-i fi fost expusă rușinea în fața întregii națiuni. O asemenea umilință în public era insuportabilă pentru oricine se născuse samurai. — Calul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și ceilalți generali, camarazi cu Mitsuhide. Suferirea unei insulte acolo era același lucru cu a-i fi fost expusă rușinea în fața întregii națiuni. O asemenea umilință în public era insuportabilă pentru oricine se născuse samurai. — Calul dumneavoastră, stăpâne, spuse Masataka. Vasalii încă nu-l observaseră pe slujitorul care aducea calul lui Mitsuhide. Distrași de evenimentele zilei, continuau să stea adunați în grupuri, discutând situația. Chiar când Mitsuhide se pregătea să plece, cineva descălecă în fața porții. Era un mesager de la Nobunaga. — Senior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă într-o jerbă de apă, cu un sunet îmbucurător, iar stropii împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de apă, cu un sunet îmbucurător, iar stropii împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? întrebă un vasal, privind, din nou, înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? întrebă un vasal, privind, din nou, înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine să mai pregătim câteva făclii în plus! strigă altul. Chipurile tuturor samurailor erau la fel de mohorâte ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
posomorâtă. Foarte curând, glasul lui Mitsuhide se auzi, în timp ce se îndepărta de intrare, împreună cu un grup de călăreți: — Sakamoto aproape se vede de-aici. Ar trebui să ajungem acolo curând, chiar dacă plouă. Auzind glasul neobișnuit de vesel al stăpânului lor, vasalii se simțiră, mai presus de orice, uimiți. În aceeași seară, Mitsuhide se plânsese de o ușoară febră și luase medicamente, iar acum vasalii săi erau îngrijorați din cauza riscului de ploaie. Răspunsese alarmării lor cu un glas intenționat îndeajuns de tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
aici. Ar trebui să ajungem acolo curând, chiar dacă plouă. Auzind glasul neobișnuit de vesel al stăpânului lor, vasalii se simțiră, mai presus de orice, uimiți. În aceeași seară, Mitsuhide se plânsese de o ușoară febră și luase medicamente, iar acum vasalii săi erau îngrijorați din cauza riscului de ploaie. Răspunsese alarmării lor cu un glas intenționat îndeajuns de tare pentru a-l auzi atât oamenii dinăuntrul porții, cât și cei din afara ei. Când fu anunțat Mitsuhide, focul fu răspândit de la o feștilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
tare pentru a-l auzi atât oamenii dinăuntrul porții, cât și cei din afara ei. Când fu anunțat Mitsuhide, focul fu răspândit de la o feștilă la alta, până când numărul luminilor păru să se multiplice aproape la nesfârșit. Apoi, ținând torțele sus, vasalii plecară unul după altul, urmând avangarda. După ce străbătură cam o jumătate de leghe, începu ploaia, stropii împroșcând flăcările torțelor. — Se pare că oaspeții din castel încă nu s-au dus la culcare. Poate vor petrece toată noaptea. Mitsuhide nu remarca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ploaie, cu răceala asta, și sunteți, desigur, extenuat. Când ajungeți în castel, va trebui să vă încălziți fără întârziere și să vă vârâți în pat. — Da, probabil că așa ar trebui. Mitsuhide era un stăpân foarte blând. Asculta atent sfaturile vasalilor și le înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și le înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia deschise o umbrelă și o oferi respectuos. Masataka luă umbrela, ținând-o deasupra capului lui Mitsuhide. Mitsuhide trecu podul. Privind în jos printre gratiile balustradei, văzu păsări albe de apă înotând prin jurul stâlpilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
niște flori risipite pe apa verde-albăstrie. Mitsuharu, care venise să-și întâmpine vărul, făcu câțiva pași dinspre șirul de soldați, înclinându-se cu respect. — Te-am așteptat încă din zori, spuse el, conducând pe Mitsuhide pe poartă. Cei vreo zece vasali principali din suita lui Mitsuhide își spălară de noroi mâinile și picioarele, își îngrămădiră într-o stivă pelerinele de paie ude și intrară în citadelă. Ceilalți vasali rămaseră dincolo de șanț, spălând caii și având grijă de bagaje, în timp ce așteptau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
încă din zori, spuse el, conducând pe Mitsuhide pe poartă. Cei vreo zece vasali principali din suita lui Mitsuhide își spălară de noroi mâinile și picioarele, își îngrămădiră într-o stivă pelerinele de paie ude și intrară în citadelă. Ceilalți vasali rămaseră dincolo de șanț, spălând caii și având grijă de bagaje, în timp ce așteptau să li se spună unde aveau să fie cazați. Nechezatul cailor și zarva vocilor omenești se auzeau până departe. Mitsuhide își schimbase hainele de pe drum. Se simțea atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]