3,215 matches
-
terminase noaptea aceea. Urcară pe clivus Palatinus; Împăratul se gândi că era îngrozitor să se înconjoare de străini înarmați când se afla printre ai săi. Asta era puterea? Străbătu sălile unde așteptau liberți, sclavi, funcționari și Augustinieni, epuizați de o veghe plină de spaimă. Nu-i aruncă nici măcar o privire lui Helikon, încremenit într-un colț al atriului. Intră în camera lui și le porunci tuturor să iasă; pentru prima oară, Milonia îl urmă fără ca el s-o cheme și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
veșnica străinie! Mare ți-i durerea, dragă lume,în unele suflete. În suflete , ca acelea a Rujei și al lui Cap Alb! Mare: o neinchipuit de mare, dragă lume! TOATE, LA TIMPUL LOR... De o parte - Dan Bucura; de alta Veghea Vrâncioaia. Veghea - de cinzecișidoi de ani. Cu trei fete. Măritate. Cu fetițe și cu băieței, și de școală, și pe aproape. Singură. Dacă iei în seamă faptul că a rămas, de aproape doi ani, văduvă; dacă admiți realitatea realitate, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Mare ți-i durerea, dragă lume,în unele suflete. În suflete , ca acelea a Rujei și al lui Cap Alb! Mare: o neinchipuit de mare, dragă lume! TOATE, LA TIMPUL LOR... De o parte - Dan Bucura; de alta Veghea Vrâncioaia. Veghea - de cinzecișidoi de ani. Cu trei fete. Măritate. Cu fetițe și cu băieței, și de școală, și pe aproape. Singură. Dacă iei în seamă faptul că a rămas, de aproape doi ani, văduvă; dacă admiți realitatea realitate, nu e singură
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din grădină,în plină desprimăvărare. Numai, că, aniiîi treceau. Patina lor lăsa urme destructibile. Care urme,însă, nu erau de observat, pe dinafară. Doar pe dinlăuntru. Și doar pentru cine putea să le simtă, să le vadă, să le trăiască. Veghea, putea. Mai întâi nu și-a dat seama de acest fapt. La un moment dat a tresărit. I-a strălucit, brusc,în trup și-n viață, ca un fulger. Se mai poate, oare, s-a întrebat, ea, atunci, așa ceva, la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pândă. Să se autopândească permanent, cu sârg și cu nesaț. Da. Așa era. Danîși căuta de văduvia lui, ca oricare altă persoană, de nădejde, pe care nu o interesau probleme ca cea care o interesau, de-un timp încoace, pe Veghea. Dar,într-o zi, fosta nevastă a lui Dan, a murit. De un cancer. La înmormântare viața a făcut ca Veghea și Dan să fie, câteva momente, alături. Pe drum. Către cimitir. Și, o privire nevinovată, din treacăt, ochi în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
persoană, de nădejde, pe care nu o interesau probleme ca cea care o interesau, de-un timp încoace, pe Veghea. Dar,într-o zi, fosta nevastă a lui Dan, a murit. De un cancer. La înmormântare viața a făcut ca Veghea și Dan să fie, câteva momente, alături. Pe drum. Către cimitir. Și, o privire nevinovată, din treacăt, ochi în ochi, avea să le pună în evidență, amândurora, nevinovăția, a ce urma să se întâmple, ulterior. La câteva zile după asta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și Dan să fie, câteva momente, alături. Pe drum. Către cimitir. Și, o privire nevinovată, din treacăt, ochi în ochi, avea să le pună în evidență, amândurora, nevinovăția, a ce urma să se întâmple, ulterior. La câteva zile după asta, Veghea s-a apucat șă-și repare o porțiune dintr-un gard. Dan trecea pe acolo. Nu așa se face treaba aia. Dar cum? Altfel. Vrei să-mi arăți? Vreau. Cel mai bine,însă, ar fi, să ți-o fac,eu, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a admirat, ea, de alături,îndeletnicirea măruntă, care a durat vreo jumătate de oră. Ei, uite, așa se face, a zis, el, la urmă.îți place? Da. Foarte mult. Bine. La revedere. Câteva zile mai târziu, Dan trecea pe totuar. Veghea staîn poartă. Privea, fără interes, strada. Aș avea o întrebare, l-a oprit, ea, din mers. O ascult. N-ai ști pe cineva care să mă ajute să-mi trag apă în curte, din stradă, și să-mi și monteze
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
hotărât, ziua, ora și locul, unde să se consume evenimentul. La propunerea Veghei și la acceptarea lui Dan. Pe malul apei. În marginea pădurii. Apa și pădureaînfrumusețând, acel meleag, ca ceva cu totul sărbătoresc. Prima a venit, la locul ales, Veghea. Îmbrăcată sobru. În același timp, destul de picant. Și de apetisant. Cu un cerșaf,înflorat, sub braț. L-a așternut pe iarbă. S-a dezbrăcat, rămânând, nici cu chiloții pe ea, și s-a întins, cu fața în sus,între cele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce-i hărăzise soarta, a rostit mai mult în șoaptă, ca pentru sine, decât, și pentru Veghea: toate, la timpul lor. Asta-i unica lege sfântă a naturii.Toate. Atunci. Da, a replicat, Veghea, după care, întoarsă pe o parte,începu să-și tragă chiloții, pe picioarele albe, atât de frumoase și de apetisante. Dan - la fel
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe o parte,începu să-și tragă chiloții, pe picioarele albe, atât de frumoase și de apetisante. Dan - la fel. După ce s-a îmbrăcat de-abinelea, s-a ridicat, a sărutat-o, a strâns-o în brațe și a rostit: apoi, Vegheo, și mie, și ție, cu bine, și cu cel de sus, înainte,în viață! În viața noastră, personală și singulară, de care ne bucurăm,încă, atât de mult și atât de trist! Și s-au despărțit. Și au plecat. Ea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
toiul nopții. Au scos năvodul cel mare, din locul în care era pus la scurs și la uscat, l-au întins pe partea dinspre coadă a lacului, și s-au apucat de tras. Ion, paznicul de vânătoare și de pescuit, veghea; și-a luat mândra cu el și s-a dus pe malul barajului. Au făcut ce au făcut, pe acolo, după care, au adormit. Pe când dormeau buștean, soldații braconieri au ajuns, cu trasul năvodului, tocmai prin dreptul lor. Era o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu ne-ncape. Un sunet temător Un sunet temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții, Doar Cântecul, prin el mai curg Ambițiile întâietății. Lupii se-ascund, noi nu-i vedem, Tristețea nu are căutare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț În
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Marie simți nevoia de a o strînge În brațe, dar răceala și duritatea privirii o opriră, se mulțumi să-și arate tandrețea În tonul vocii. - Mamă, n-ar fi trebuit să vii să muncești... - Dacă aș fi putut sta de veghe la căpătîiul fratelui tău, n-aș fi aici. Se pare că nici tu nu te-ai oprit din muncă. Uscăciunea glasului avu asupra Mariei efectul unei palme, simți că-i apar lacrimi În ochi. - Mamă, nu te război cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
noaptea bate cârciumile din Ouro Prieto de unul singur, căci nu caută niciodată tovărășia nimănui. Mai stă de vorbă circumstanțial cu localnicii ce-l abordează din curiozitate, dar fără prea multă convingere, fiind cunoscut că virtuțile lui din starea de veghe nu ar fi diferite de cele ale unui om normal. Îmi place efervescența acestui orășel mai scrie ea format dintr-o piațetă minusculă, unde încap zilnic zeci de autocare înțesate de turiști, deopotrivă cu bolnavi sau nebolnavi răsfățați de bolile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
timpul transelor somnambulice îl epuiza. Fapt fără precedent până atunci, Jorge i s-a adresat lui guru în timpul transei și asta numai pentru a-i comunica numele lui cu rugămintea să i-l restituie, când va reveni în starea de veghe. De asemenea, articolul subliniază intenția lui de a face cunoscut lumii numele său mijlociu pe care i l-a încredințat lui guru în timpul transei somnambulice, în ideea că simpla dezvăluire a acestui nume ar putea folosi unui bolnav ce cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
posibil să trăiești ce ai visat, la fel cum visezi ce-ai trăit!) Deci memoria viselor poate reveni direct, sub forma vieții sau a artei. În artă, suprarealismul a exprimat cel mai bine proiecția vieților interioare, la limita stării de veghe... De multe ori realitatea atât de intens trăită devine reversibilă prin vis, atunci când ia forma coșmarului. Dar nu toate lumile virtuale eșuează în coșmar, în unele trăim pentru o durată foarte lungă, în cele în care timpul curge pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
recâștigat buna dispoziție, dar În ochi Îi adăsta o umbră. În sfârșit, la capătul mesei se găsea un bărbat cu plete negre și dese, care Îi cădeau peste umeri. Ochii acvilei scăpărau pe chipul său tânăr, Însă deja marcat de veghea studiului ori de o tainică neliniște. Aștepta nemișcat, ca unul din marile mozaice bizantine pe care Dante le văzuse În delta Padului. Asistase la prezentări În tăcere, fără să Își dezlipească nici o clipă privirea de pe fața poetului. Vorbi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înfățișarea lui, pentru a-l Înșela și pentru a-l răni. Se spunea că prin aceste sfâșieri ale conștiinței demonul s-ar insinua În mintea omenească. Se spălă pe față, În timp ce simțurile Îi reveneau Încetul cu Încetul la starea de veghe. Logica sa, Întărită de dreapta judecată și de harul lui Dumnezeu, nu putea fi Înșelată de o putere diabolică. Trebuia să fi existat o altă explicație. Se gândi iar la ceea ce aflase din cartea lui Artemidor, grecul care studiase secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
faguri și roiuri de albine ne vor lipi: o piele din straturi alcaline, o aripă de cântec, un plutitor, o husă pe nava de plecare, in voluntar distrusă, de-o să-ți colind. Aproape cu buzele în tine... mâinile izvoarelor de veghe (părinților mei) par două vieți simple, bătrânii din vale, vin seara s-adape cirezile toate, cu bivolii ceții, încearcă să scoale din chivote farmec de veri adunate, doi parmeni, cu albul veghindu-le clipa, se luptă cu spira ce-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pus de tata mai rodește. Cireșul s-a uscat și creanga-i mărginește, Grădina din vecini, cu meri domnești. Prin geamul colbuit de anotimpuri, Zăresc năframa mamei și-un ștergar Și-n cui, mai ruginește bătrânul felinar, Ce sta de veghe noaptea-n alte timpuri. Icoana cu Iisus, aproape că-i desprinsă De pe peretele cu laviță și masă; Mai binecuvîntează liniștea din casă, Dar candela nu-i mai demult aprinsă... îngenunchez precum la Liturghie Și spun o rugăciune pentru ei, Mama
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
una în care mă eliberam de răutăți și-mi puteam pipăi sufletul, prin cuvinte mărturisite în șoaptă. Tu mă știi, femeie...! Nu mă pot lipsi de tine, chiar dacă aș avea punctul de sprijin de care să proptesc pârghia nopții de veghe. Umbrele fug după tine Din toate câte le simt, durerea este cea care mă strică; fie că-mi apasă cu pietre pe suflet, fie că mi smulge din trup bucăți. Bucuria e doar o întâmplare ca să mă întâmpine copacii, florile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
inimii alocate unei persoane se epuizează, viața ei se sfârșește și, de aceea, se străduiesc să încetinească ritmul vieții pentru a-i prelungi durata. Cei care încearcă să aibă cât mai multă activitate posibil în fiecare minut în starea de veghe nu se vor apropia niciodată de durata de viață normală de 100 de ani. Câteva exemple revelatoare de longevitate Longevitatea a fost întotdeauna principala dorință a chinezilor în această viață și istoria lor conține numeroase exemple revelatoare de indivizi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mașină. Am zâmbit, bucurându-mă de norocul meu chior, apoi m-am ridicat și am deschis ușa. Mi-am acordat maximum cincisprezece minute. Am trecut prin bucătărie și am străbătut holul, pipăind cu mâinile după eventualele obstacole. O lumină de veghe strălucea în pragul ușii de la baie, călăuzindu-mă exact spre ceea ce speram să fie bârlogul lui Fritzie. Am încercat clanța și ușa s-a deschis. În cămăruță era beznă. Am înaintat, pipăind pereții, lovindu-mă de rame de tablouri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]