43,157 matches
-
Și să-mi explici și mie: de ce-ai venit la teatru? E drept că toată ziua te-nvârți ca un șurub, Și poate că-i mai bine aici decât la club. La noi e mai rentabil decât la masa verde; Aici, un om de treabă cel mult își poate pierde Căciula sau paltonul, umbrela sau nevasta Dar câți, la urma urmei, n-o pierd și fără asta! ... Da, știm și noi că teatrul ar trebui să fie O școală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Copaci ciudați și tot felul de tufișuri din loc în loc, separate de cărărui ezitante. Spre plan 3, separat de restul decorului, dar vizibil cu destulă claritate un pom bătrân, amărât, cu câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe o creangă. Împrejurul lui, un gard de sârmă cu ghimpi exagerat de mari. Încolăcit pe trunchi un șarpe lung și slab, cu un cap expresiv-nedumerit, pe care-l clatină, bleg, din când în când, cu limba bifurcată atârnând, uitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
măcar de i-ar fi cârmit nasul din loc. MAVRICHIE: Acesta-i lucru hotărât. În grădina sfântă a Raiului nu se pomenește boală sau durere. Traiul celor preafericiți curge pururea lin, din cerul fără nori nu fulgeră niciodată. Pajiștile mereu verzi și cărările presărate cu nisip de aur n-au hopuri sau mușuroaie de care să te împiedici la umblat, nici gropi neastupate în care să dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt rotunzi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Alte însemnări se referă la o serbare la care Eugenia Ionescu trebuia să joace rolul unei zâne, iar lucrul ăsta o măgulea peste poate. Ce frumos are să fie. Vor dansa și florile și zânele și piticii. Florile îmbrăcate cu fustițe verzi, cu frunzele, cu bluzițe colorate, iar petalele... roșu ca macul... albe ca margaretele... Poate are să fie o floare... Un crin ar vrea să fie - albă de sus și până jos și cu o cununiță de argint pe cap... Sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a îndrăznit nimeni să cumpere. Doar tanti Simina. Dar ea are coxartroză și nu mai poate să se trambaleze pân’ la piață. Așa că e de-nțeles. Și pepenii cică erau d-ăia olandezi. Dungați. Așa erau. Foarte buni pepeni. Ăia verzi, compleți, a dispărut rasa lor. Nu mai găsești. Și după aia s-a trezit și tanti Magda și a cumpărat un pepene. Opt kile avea pepenele. Cântărit, i-a făcut și dop. A venit cu cântarul ei de acasă. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întoarcem străzile ca pe niște pagini. Oraș de hârtie. Câmpina nu e altceva decât un suport pentru inscripții. Centrul e un cotor de carte. Putem citi umbreluțele de pe terasa unde ne aflăm. „La lac.“ Ce scrie pe ele. Pe fond verde, roșu. Mesele sunt și ele numerotate. Eu, de exemplu, stau la masa numărul 20. Un specialist în numerologie ar avea ceva de comentat și aici. Ar găsi o explicație. O chichiță. Kinleycocacolafruttifresh. Așa citesc. Și sticlele din frigider: Spritefantapepsicola. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
merită să-l mai privească măcar o dată. Și aveau deplină dreptate, căci natura plăsmuise, în acest tânăr, tot ceea ce avusese ea mai ales. Astfel, capul său, potrivit de mare și chipeș din cale-afară, scotea la iveală doi ochi mici și verzi, pierduți mai tot timpul în zare, și în spatele cărora părea că se află mereu gânduri adânci și tulburi. Avea linia de contur a nasului hotărâtă, în stil grec, care, împreună cu bărbia pronunțată, ofereau vigoare întregului său chip, lăsând parcă impresia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ușor adâncite În colțul gurii. Am ridicat ochi și copacul din fața geamului m-a Întâmpinat cu aceeași tăcere solemnă cu care m-a obișnuit În fiecare dimineață - devenind „confidentul” meu cel mai de preț și mai statornic... Lipsit de podoaba verde, acum În prag de iarnă, părea mai trist, mai abătut... Printre ramurile dezgolite sufla un vânt rece, iar cei câțiva fulgi rătăciți se topeau după câteva minute. „Oare de ce nu m-am hotărât?” Să mai existe speranță sau totul s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nuanțe ale sensibilității, așa cum reușește toamna cu nemărginita-i metamorfoză, cu Întregul ei alai gătit de sărbătoarea culesului. Ți-ai imaginat vreodată - În ce tăcere solemnă - se Învăluie pădurea când simte pașii delicați ai toamnei apropiindu-se? Renunțarea la podoaba verde se face cu o regală resemnare... Mă simt legat de toamnă, ca și cum, doar pentru mine așterne covoare de frunze, de flori, de... Ascultam cu respirația tăiată acele gânduri izvorâte din adâncul trăirilor ce se lăsau greu „mărturisite” și, dintr-o dată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sau ce m-a fascinat În prima clipă În care am zărit-o: părul negru ca abanosul, alunecâd În valuri molatice pe umerii albi; trupul subțire, ca de viespe, sau picioarele lungi fremătând sub rochia scurtă, cloșată, de culoarea merelor verzi. Vântul se furișa silențios printre trecători, reușind să-i mângăie discret părul, coapsele... Soarele se juca cu șuvițele rebele, creionând reflexe ce ți captivau privirea. Miruna! strigă cineva cu glasul ușor tremurat, Încântat de această revedere. O apariție care m-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aștepta o supă de cocoș cu găluște. La desert am avut plăcintă cu brânză ( pască poloneză) pe care o făcusem cu o zi Înainte. Fructele (smochine, kivi, struguri), ciocolata nu lipseau de pe masă. Seara, Înainte de culcare, am băut un ceai verde cu lămâie și miere de albine. Singura problemă, și cea mai delicată, a fost somnul care m-a ocolit, stând de veghe Întreaga noapte, iar gândurile au făcut ocolul pământului... de mai multe ori. În ziua plecării nu eram În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se lăsa strivit, uneori de roțile atâtor trenuri, călători, fiecare mărșăluind inconștient În același spațiu Închis, dintre viață și moarte.Natura Îmi cerșea privirea, invitându mă la cele mai fascinante călătorii imaginare. Simțeam cum sufletul se revigorează, punându-și veșmânt verde de sărbătoare și fiecare trăire Începea să se contopească cu muzica universului. Ajungând În stația C, un grup de tineri gălăgioși au urcat În tren, amuzându-se copios de un lucru pe care-l povestea un băiat bălan, cu plete
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-a făcut nevăzută, cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și plini de pureci... Lasă, fa, Antoneto, că n-a Început lumea cu noi și, după noi, potopul. Hai noroc! Să fim sănătoase și să ne bucurăm de câte o zi ca asta, cu soare blând și Înconjurate de „iarba verde de acasă”... 13 martie 2014 Nostalgie În alb-negru După absolvirea unei școli, fiecare putea găsi un loc de muncă fără să bată pe la ușile „șefilor”, uși care astăzi sunt deschise doar pentru rudele apropiate. Primea o retribuție cu care putea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
timpului meu? N-aștept un răspuns de la nimeni, deoarece nimeni nu trece prin acest pustiu numit suflet, nimeni n-are o clipă răgaz , nimic nu se schimbă În această lume rămasă fără singurul ei dumnezeu Închipuit sau cioplit din lemnul verde al pădurii. De acolo vin sunetele ce Înfioară noaptea și alungă visul despre neprihănire. De acolo... Mândrie și suferință. Ard În focul aprins de propria mea mândrie. Ce simplu ar fi fost să-ți spun “te iubesc”, mi-e dor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lățime, și doi metri Înălțime. Deasupra locului unde se agață hainele, era o etajeră, un fel de grilaj, din patru șipci, cu spații Între ele, prinse pe suport de lemn. Acolo se aflau cele două pături din lână, de culoare verde Închis cu o bordură de un albastru deschis, pe care erau Însemnele mănăstirii. Peste tot era parchet laminat, și ușile din lemn masiv erau vopsite În culoarea cireșului. Ne-au arătat baia. Neașteptat de modernă, curată; gresie pe jos, chiuvete
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
respect orele de masă: micul dejun la ora 9.00 și cina la ora 18.00. În fața mănăstirii, unde m-am cazat, se află o altă alee cu trandafiri. În partea dreaptă, la ieșirea din lăcaș, era amenajat un spațui verde, cu iarbă proaspăt cosită, unde erau așezate două mese din lemn, și scaune de forma unor băncuțe. Pentru prima zi, Îmi luasem mâncare de acasă. Am adus sacoșele din mașină, le-am așezat pe una din mese și am pregătit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu ochiul. Am cules câteva mai coapte și le-am mâncat mai apoi, la umbra unui măr, stând pe o grămăjoară de iarbă cosită. Doamne! Pe unde n-am hălăduit cu gândul! Câte amintiri nu m-au copleșit. Privind merele verzi roșietice, n-am putut să nu-mi amintesc de Adam și Eva, de neprihănirea lor până au fost ispitiți să muște din aceste 180 poame Înterzise, de alungarea lor din rai; de asemenea, nam putut să nu mă gândesc la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mama ei este la mănăstire și s a călugărit. Mare mi-a fost mirarea. Aveam să aflu Întreaga poveste chiar de la ea, mai spre seară, când am găsit-o citind „Cireșarii”, la una din cele două mese plasate În spațiul verde. În acest spațiu se găsesc și câteva tufe de trandafiri, pin, tuia, tei, magnolia etc. I-am cerut voie să mă așez la masa ei. Mi-a făcut loc pe băncuța pe care ședea. Lângă ea, avea o jucărie de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tot mai mirată de cele auzite și nu-mi vedea să cred că mai există și astfel de rarități, În aceste vremuri tulburi, haotice și pline de primejdii, la orice pas. Blondă, cu părul Împletit Într-o coadă, ochi albaștri verzi, o floare În păr, o eșarfă albastră cu nuanțe verzui, Înfășurată În jurul gâtului, o fustă mai jos de genunchi, deschisă la culoare, imprimată cu câteva floricele de câmp. Bluza de trening albastru Închis, luată peste un tricou de culoarea cerului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o culoare purpurie, ce seamnă cu sângele Închegat, sau de un alb clorotic, emană parfumuri Înțepătoare, pătrunzătoare, amețitoare. În caliciile lor otrăvite, roua se preschimbă În aqua-tofana și În jurul lor nu mai zboară decât cantaridele, cu cuirasa lor de aur verde, sau muștele albastre ca oțelul, a căror Înțepătură te Îmbolnăvește de cărbune. Arborele morții Îți arată merișoarele dătătoare de moarte, precum acelea ce atârnau În arborele cunoașterii; arborele upa ( arbore din Malaezia, al cărui latex, toxic, este utilizat pentru otrăvirea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întrebam de unde cunoștea atâtea istorii. El ne răspundea că pe unele le citea din cărți, pe altele le ținea minte de la părinții lui, unele le mai auzise de la alți oameni... De Sfântul Gheorghe, aduceam o brazdă de pământ cu iarbă verde pe care o așezam pe parul cel mai înalt de la poartă, cică aducea rod semănăturilor. Sărbătoarea Învierii Domnului era deosebită, aici tradițiile erau cele mai bogate. Seara, în ajunul Învierii, se făcea un foc, la care ne adunam toți copiii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
faptul că ea l-a înzestrat cu însușiri speciale. Iubitul ei ficțiune trebuia să fie cel mai interesant bărbat din univers, altfel de ce și-ar pierde vremea cu el?! Nu mai era o adolescentă să viseze toată ziua la cai verzi pe pereți, fusese întodeauna o femeie rațională, poate chiar prea rațională, chiar seacă pentru gustul bărbaților. Chiar iubitul ei ficțiune îi reproșase într-o zi că: "are un aer prea sever", se uitase la el nedumerită, nu înțelegea la ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acut de panică. O panică stranie, plină de curiozitate. Se uită la oameni de parcă i-ar descoperi pentru prima oară. Cuvintele lor, gesturile par noi. Deodată i se pare că descoperă copacii. Rămâne cu ochii ațintiți spre ei. Frunze, frunze verzi, muguri plesnind. Are douăzeci de ani, a crescut la țară, sub ochii ei se năștea și murea natura, și doar acum descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acum descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]