2,848 matches
-
carte nu Întâmpinase vreodată lucrările sale cu atâtea efuziuni -, dar Îl izgoni imediat, ca nedemn și absurd. Îi răspunse rapid lui Du Maurier, felicitându-l. „Brava Trilby - bravo redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper & bravi tutti! Mărețul verdict Îmi umple inima de bucurie.“ Acum era curios să citească romanul, dar Du Maurier nu părea grăbit să Îl publice. Își asigură un onorariu de două mii de lire pentru drepturile de autor asupra noii cărți, de două ori mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
competitiv serios și disproporționat, sfârșind prin a investi În acest efort ceasuri Întregi, care ar fi fost mai bine folosite la ceva mai pe măsura talentului său. Dar primul act din Guy Domville o făcu să se Îndoiască de propriul verdict. Trecuse ceva vreme de când i-l citise. Între timp, suferise numeroase Îmbunătățiri, iar jocul era minunat, mai ales al lui Alexander și al lui Marion Terry. Eleganța limbajului lui Henry, care uneori făcea ca replicile să sune bombastic și artificial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
face referire la primirea controversată făcută piesei la premieră, plasându-se neechivoc de partea galeriei. „«Spectatorii sunt cei care fac legile În teatru.» Este inutil să insistăm asupra meritelor literare ale unui spectacol nereușit sau să punem sub semnul Întrebării verdictul popular prin care a fost condamnat.“ Autorul Îl lăuda pe Alexander pentru promisiunea, făcută În discursul final, de a da rezultate mai bune În viitor, chiar dacă insuccesul nu i se datorase. Guy Domville nu era o piesă bună. „Fiecare scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vreme, Tree acceptase. Domnișoara Baird era, aparent, perfect potrivită fizic pentru rol, până la picioarele mari, dar frumos modelate, și făcuse o impresie extrem de bună la audiție, dar acum Du Maurier resimțea povara responsabilității pentru această alegere și aștepta cu teamă verdictul publicului. — Exact așa m-am simțit și eu când am distribuit-o pe Elizabeth Robins În rolul lui Claire Cintré din Americanul, exclamă Henry. Ai văzut-o la repetiții? — Nu, nu mă duc, spuse Du Maurier. Dar Gerald susține că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
speranță. Trebuie să ne resemnăm, afirmă el, „cu tristul fapt că „știința“ nu ține seama de suflet, principiul care ne preocupă pe noi, și că suntem În mod laș și cronicizat Închistați În organele noastre materiale... Observația și probele confirmă verdictul dezolantelor laboratoare și al analiștilor siguri pe ei cu privire la interconvertibilitatea dintre geniu și creier - bietul creier de laborator, palpabil, sondabil, ponderabil.“ Pentru el, religia practicată nu oferă baza de la care să poată porni În contestarea acestei perspective; după cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o activitate utilă societății. Aîncer cat să trăiască bine din furturi. Yagdar a învățat-o așa. Yagdar e frumoasă. Ar putea fi sultană. Gina Ghiță a pătruns în casa lui Gheorghe Pârvu. Prin escaladarea ferestrei și a sustras cuverturi. Urmează verdictul. Yagdar o salvează de la verdict căci nu știe ce e îndurarea. Cunoaște poveștile multor bărbați. Ar putea fi sultană..." Pe drumul care i-a scos dintre catacombele Centrului Civic, aruncați, prin zona liceului Dimitrie Cantemir și-a Pieții Galați, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cat să trăiască bine din furturi. Yagdar a învățat-o așa. Yagdar e frumoasă. Ar putea fi sultană. Gina Ghiță a pătruns în casa lui Gheorghe Pârvu. Prin escaladarea ferestrei și a sustras cuverturi. Urmează verdictul. Yagdar o salvează de la verdict căci nu știe ce e îndurarea. Cunoaște poveștile multor bărbați. Ar putea fi sultană..." Pe drumul care i-a scos dintre catacombele Centrului Civic, aruncați, prin zona liceului Dimitrie Cantemir și-a Pieții Galați, de suflul construcțiilor, cei doi își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după moarte, s-ar muta, cu tot calabalâcul, într-alt corp. Filând cu degetele sale de cartofor grațios, același Spectru o descoperi, lipită de spatele celei de-a patruzeci și una petale, pe cea de-a patruzeci și doua. Bineînțeles, verdictul fu întors pe dos. Profesorul din fum fusese cât p-aici să învingă, însă pierduse. Omul devenise, din nou, spirit muritor. Din fotoliul său, cât grăuntele de nisip, Țaca îi șterse Universitarului cețos o privire. - Ai cacarisit-o, urîtanie. Ești și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ți-a salvat viața sau poate că nu? — Chiar că te ții uimitor de bine, a zâmbit Deggle. Probabil că ai un înger păzitor. Vultur-în-Zbor s-a gândit: Sau un diavol. Testamentul îmi lăsa mie banii, iar lui Deggle iahtul. Verdictul oficial a fost sinucidere. Din moment ce Deggle nu voia iahtul, iar eu îmi doream cu disperare să plec, i-am acceptat oferta și am pornit-o pe mare, singur pentru prima dată într-un sfert de secol, îndreptându-mă spre porturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
entuziaste pentru rolul Genevievei ca Fecioara Maria și propriile Lebkuchen 1 bavareze. Alexandra ia una dintre plăcințelele mele cu fructe uscate, Își Înfige neîncrezătoare unghia În stratul de zahăr pudră de deasupra, Își Îndeasă toată plăcințica În gură și dă verdictul Într-o aversă de firimituri: —Extra-or-di-na-re plăcințele, Kate. Ai ținut fructele În coniac italienesc? —Ei, știi tu, un pic dintr-una, un pic din cealaltă. Ea dă din cap aprobator. —Mă gândisem să vorbesc cu toată lumea și să facem stollen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înainte de-a mai apuca să le cîntărească din nou. De ce-ar vrea Frank să-i omoare? Lasă-mă să mă văd cu el. O să nege. — Nu, domnule Prentice, spuse señor Danvila și făcu un pas Înapoi, avînd deja verdictul clar În minte. Fratele dumneavoastră nu a negat acuzațiile. De altfel, a pledat vinovat pentru cinci acuzații de crimă. Repet, domnule Prentice - vinovat. 2. Incendiul de la casa Hollinger — Charles? Mi-a spus Danvila că ai venit. Frumos din partea ta. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mult mai Înalte. Ei au de cîntărit probabilitățile pe baza dovezilor disponibile. Cazul va fi investigat cu cea mai mare atenție, iar după o perioadă de timp rezonabilă va Începe procesul fratelui dumneavoastră. Tot ce puteți face e să așteptați verdictul. — Domnule inspector... (Am făcut un efort să mă stăpînesc.) O fi pledat Frank vinovat, dar asta nu Înseamnă că a comis Într-adevăr crimele acelea Îngrozitoare. Toată povestea asta e o farsă, una sinistră. — Domnule Prentice... Cabrera se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ar putea fi? — O absorbție de substanță, dacă va trebui, și nimic mai mult. Știa cum pacienții ca el se tem de injecții, de aceea nu-i mai spuse decât că, după această a treia investigație, se vor apropia de verdict și îl preveni că a doua zi nu va putea să își conducă mașina. Omar coborî cu liftul și se gândi, prima oară în viață, că e bolnav. Avea o boală tăcută, care îi venea ca o ploaie pe timp
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe inchizitori să asculte, seară de seară, o lecție despre rotația pământului. De fapt, asta se întîmpla după moartea lor și a mea, așa că amenințarea cu rugul era mai mult o amintire. Deodată, unul dintre ei a izbucnit: "Zadarnic, Galilei! Verdictul dat în timpul vieții a rămas definitiv!" Un hohot de râs a umplut sala. Am înțeles că era inutil și am plecat capul. Am vrut să mă sinucid, dar eram de-acum mort. ― Ceea ce nu ți-au iertat ei este faptul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ajunge o caricatură. Nu ne rămâne acum decât să risipim cea mai mare greșeală Întreținută de o presupusă experiență În mințile celor puțin deprinși să gândească și să observe; Însă vom enunța În mod tiranic și fără să Îl comentăm verdictul nostru suveran, lăsându-le femeilor de bun gust și filosofilor grija de a discuta pe marginea lui: LI Veșmântul este asemenea unei tencuieli; el pune totul În evidență, iar toaleta a fost inventată mai degrabă pentru a scoate la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-l prinsesem de o grindă de oțel la îndemână. Era atârnat la mică înălțime, la doar câțiva metri de podea și Marie îi dădu ocol fără să scoată vreun cuvânt. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul; așteptam verdictul ei. Începu să-și dea jos obișnuitele-i straturi de jachete și pulovere cu care se înfofolea. Marie era ca o ceapă: foi peste foi și nimic înăuntru. — Ă, ce părere ai? zisei eu în cele din urmă, când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunt ditamai mobilele, cu iedera înfășurată în jurul lor, cioturi, tulpini și cine știe ce a mai născocit Lurch în după-amiaza asta... Tabitha, de ce nu vii tu mâine la teatru ca să facem câteva încercări? Dar ar trebui să fie OK. Bun! dădu MM verdictul. Matthew, poți să rezolvi tu asta? A venit următorul grup? Matthew răsuci câteva pagini de pe clipboard. —Hermia și Lisandru! anunță el cu emfază, ca și cum nu și-ar fi dat seama că Violet și Paul erau chiar acolo, discutând, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el. Dădui din cap. Urmă o pauză cumplită. —Bun, gata cu siropurile, zisei eu, recăpătându-mi echilibrul emoțional. Dr Jones recomandă alcool și flirt, nu neapărat în ordinea asta. Avant 2! —Ai un accento 3, zise Sally, pe ton de verdict, groaznic. *** Primii oameni pe care i-am văzut în timp ce coboram scările erau Ben și Hazel. Ea se sprijinea cu spatele de stâlpul scării spiralate și sorbea dintr-un pahar de vin, calmă ca întotdeauna; Ben stătea foarte aproape, aproape lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bine. Mă gândeam că aveai pretextul ăsta. Dar ție nu ți-a păsat nici măcar să vezi cum mă simt. — Păi, știam că ești bine, mormăii eu. Mi-a spus toată lumea. Ești încăpățânată ca un catâr, zise Hugo, pe ton de verdict. Mă privii cu atenție. Ia spune-mi, asta e ultima modă, să porți etichetele cu prețul la vedere sau ai dat iama prin magazine? A, apropo, fusta aceea e foarte drăguță. Mda, cred că o să fie puțin mai greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a vorbit Dumnezeu însuși. Și citează din liturghia Rosh Hashana: „Nu mă abandona, nu mă da deoparte“. Nu aș fi atât de tranșant ca Mossek, dar poate că Guttman chiar își pierduse mințile. Se uitară toți la Yariv așteptând un verdict din partea lui. Un singur cuvânt de respingere, chiar și un simplu gest, și chestiunea ar fi închisă. Dar continua pur și simplu să spargă semințe, holbându-se la copia textului pe care i-o dăduse Tal. Ca de atâtea alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unul din ei. Dar nu avea nici un sens să fie un fals. Trevor-Roper a greșit în privința jurnalelor lui Hitler pentru că i-a scăpat din vedere un fapt crucial. I le-a adus cineva, cerându-i avizarea. Multe lucruri depindeau de verdictul lui. A existat permanent riscul unei înșelătorii. Acum nu era la fel. Nu a venit nimeni la Guttman, dând această tăbliță drept testamentul lui Avraam. Din contră, el a găsit-o. Dacă nu ar fi avut el imboldul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca pentru sine, ca și cum ar fi cântărit motivele pro și contra și fu convins până la urmă. Se ridică din scaun și începu să se plimbe, învârtindu-se în jurul lui Maggie, care rămăsese ghemuită pe podea. În cele din urmă, dădu verdictul. Capitolul 59 Ierusalim, vineri, 10.14 a.m. Parcurse împreună cu șoferul scurta distanță până la hotel, dar nu vru să intre imediat. Văzuse atât de puțin lumina zilei, încât voia să o lase să pătrundă înăuntrul ei acum. Rămase pe loc, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și legende privind fie coborârea pe Pământ a unor ființe extraterestre, fie dispariția inexplicabilă a unor civilizații superioare, premergătoare civilizației noastre - mă refer la fragmentul cunoscut din Epopeea lui Ghilgameș, la Atlantida și nu numai. Sunt convins că subscrieți la verdictul lui Lucrețiu, ex nihilo nihil, iar ca istoric, știți foarte bine că dincolo de inextricabilul aparent al majorității legendelor subzistă un grăunte de adevăr, deformat de malaxorul timpului, dar nu dispărut cu totul. Persistența lui În memoria culturală a omenirii reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-adevăr, rezultatul voinței Lui sau... Dar cu asta intrăm deja În altă discuție... Ați vrut să spuneți ceva puțin mai devreme sau mi s-a părut mie? - Poate că acel „este bine”, pe care dumneavoastră l-ați interpretat drept verdict de calitate tehnică, are o altă semnificație - morală, de exemplu. Creatorul inventează și zămislește ceva - un lucru, În termeni generici, o realitate fizică, o entitate fenomenologică, o monadă - și constată că acel ceva reprezintă În sine un lucru bun, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Bănuiesc că nu e nevoie să traduc... În legătură cu ce ai spus, țin să-ți atrag atenția asupra a două aspecte. Unu: este puțin hazardat ca, după numai șaptezeci de ani de existență a comunismului ca sistem politic, să-i aplicăm verdicte atât de drastice și irevocabile - falimentar, criminal... -, indiferent cât de juste ar părea sau chiar ar fi ele. Abordarea În spirit științific ne obligă la un minimum de rezervă metodologică fie și numai fiindcă șaptezeci de ani, la scară istorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]