3,165 matches
-
la cabană, i-am zis, recăpătându-mi un pic stăpânirea de sine. E pe 24. Cu mare plăcere, acceptă Pierre invitația. Și acum, ar trebui să o iei din loc. Melania Trump nu s-ar fi Împăcat deloc cu stilul vestimentar din Megève. Sunt doar două nopți pe an când este permisă Îmbrăcarea la țol festiv: Crăciunul și Anul Nou. În restul timpului, ținuta obligatorie este strict neformală sau cel mult sport-elegant. Cel mai important accesoriu la o petrecere În Megève
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mele, când eu am avut atâta Încredere În ea? Îți dai seama? M-am uitat la Marci cu groază. —Știu. Și eu rămăsesem fără cuvinte. Să tratezi pe cineva așa după ce ți-a dat cu Împrumut Sfântul Graal al ținutelor vestimentare pentru zăpadă. —Bine, păi, hai că mă duc acasă să... meditez, ce știu eu, am oftat nefericită. Am vrut să plec. Doar o clipă, am ceva pentru tine, spuse Marci, prinzându-mă de mână. Să nu crezi că sunt vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o batistă de mătase multicoloră care îi țâșnea din buzunarul de la piept, din stânga. Batistuța era ca o floare tropicală rară, o inflorescență care îți atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți cu cărți. Restul detaliilor vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
administratorul care, dimpotrivă, vorbea tare și melodios, parcă era pe scenă. Oricum, erau puțini, unii trăgeau chiulul și, câteva momente, Dan îi invidie. Lumea se îmbrăcase ceva mai grijuliu decât în zilele obișnuite, dar mâzga de pe stradă nu încuraja fanteziile vestimentare. În partea de sus a încăperii se vedeau bluze subțiri, mulate, decolteuri bine garnisite cu sâni tineri și coliere ieftine sau cercei lungi, apoi, după caz, cămăși, haine de stofă groasă, ba chiar și-o cravată, însă jos, spre podea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avea, probabil, păduri din plastic și aluminiu. Oare munții sunt tot semne de întrebare ca și piramidele? Uneori, numai marea învolburată reușește să mai risipească disperarea.. Numai Soarele mai furnizează energie fără dolari. Am plecat din natură cu o frunză vestimentară și ne am întors la ea cu buldozere. În nopțile senine, cerul devine o sublimă mantie rococo. Natura încă ne mai acceptă. Dar cu foarte multe dispense. În natură, suverană e forța, nu viclenia. Disprețuind natura, ne așezăm singuri cu spatele la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
libertate după revoluție au fost câinii vagabonzi. Libertatea este vorbă goală, dacă nu este susținută de reguli draconice. Suntem liberi într-o lume cu gurile de evacuare blocate. În politică, pamfletul se strigă, nu se scrie. În politică, principala regula vestimentară e să-ți acoperi spatele. Politicienii știu să transforme trecutul într-o ficțiune a prezentului. Cele mai multe ideologii apar pe lume cu statut de revanșă. De multe ori, politica este axată pe înaltele principii ale jocului de noroc alba-neagra. Politica generează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
temniță sau agoră. Forța este cel mai convingător profesor de democrație. Omul comun este implantat în relativ. Și în banal. Naivii nu reușesc să se mai trezească din râs. Nu poți fi receptat ca artist în absența unor dereglări estetice, vestimentare ori de comportament. La bătrânețe, înțelepciunea se poate zaharisi în bigotism. De mii de ani, bietul om se zbuciumă, precum măgarul lui Buridan, între gălețile de bogăție și cele de ... fericire. Kitsch-ul este teritoriul pitoresc al vidului. Tumorile sufletești
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca pe un trofeu. Când ajungeam acasă de la școală, deși-mi aruncam hainele peste tot, așezam cravata, invariabil, în cel mai șic depozit din casă, un scrin moștenit de la o străbunică. Pentru că mereu nu-mi găseam toate hainele singura certitudine... vestimentară fiind cravata tata mă amenința uneori că într-o bună zi o să mă trimită la școală îmbrăcat doar cu amărâta aceea de cravată, ceea ce mă supăra foarte. Într-o zi a picat însă nenorocirea: am pierdut cravata. Nenorocire? O adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scot hainele? El aprobă din cap, constatând că nu-i În stare să vorbească, și o văzu ridicându-se de pe pat, mergând Într-un colț și Începând să se dezbrace Încet și foarte metodic, Împăturindu-și pe rând fiecare articol vestimentar și așezându-le cu grijă pe toate pe locul din fața ei. În timp ce-i urmărea mișcările calme, Își dădu seama de diformitățile propriului trup. Spuse „Ești frumoasă“ și cuvintele lui se-mpleticiră, urmare a unei tulburări pe care n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urina noaptea. Se pare că schizofrenia nu este ereditară, În schimb vocația eșecului i s-a transmis prompt primului urmaș odată cu onestitatea, cu discreția, cu intransigența, cu fuga de societate, cu dezinteresul lui pentru exterior - Își neglijează nu numai ținuta vestimentară, dar și respectarea unor convenții indispensabile care consolidează relațiile dintre oameni, mici atenții, contraservicii, cadouri, felicitări. CÎnd mă conduce pînă la stație ca să-și cumpere „România literară“ Îl urmăresc cîteva clipe de pe scara autobuzului, cu mersul lui ușor nesigur, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cei din fanfara poliției, pe pompierii auxiliari și chiar pe cei patru sanitari. Apoi, cu un gest amical, dar ferm, o Împinse pe doamna Wilcox spre ușă, În vreme ce cu cealaltă mînă apucă uniforma. Deși Îmbrăcat În salopetă, care devenise apanajul vestimentar al multor categorii de oameni, individul trăda prin gesturile lui că fusese cîndva un simplu rîndaș sau poate un comisionar, obișnuit să alerge cu umbrela prin ploaie. Războiul e ca un coșmar În care oamenii apar sub Înfățișări Îngrozitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dintre stadiile dezvoltării ființei umane -, Îi făcu semn de la distanță să vină În colțul ferit În care mâncau psihanaliștii. În Purgatoriu, aceștia constituiau cea mai de temut gașcă, mai dură chiar decât cea a dansatorilor de step ori a stiliștilor vestimentari, spre a nu mai aminti de banda creatorilor de parfumuri. Toți semănau cu Hulk Hogan. Freud, care În timpul vieții fusese un ins sobru și distins, se transformase radical odată cu trecerea marelui hotar. După o existență Închinată adâncurilor psihicului uman, nemaigăsind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și În afișe Mile Spătaru fiind pus adesea să recomande produse inexistente (de pildă biscuiții cu cremă hidratantă), eventual alături de iubita lui Doamnă Leopard, concubina oficială. Alteori, mai aplicat politic, cuplul poza În izmene murdare, făcea reclamă la noua colecție vestimentară Mărăști-Mărășești-Oituz. Dar În general predominau mesajele ecologiste, fiindcă Mile Spătaru se anunța ca independent susținut de comunitatea helvetă, dar și fiindcă noi apucaserăm să prindem gustul vieții la țară și al hranei organice, doar cocaina viciind un program de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de persoane care avuseseră tangență cu profesorul. Informațiile se băteau cap în cap. Dar chiar și fragmentele de jurnal provenind de la Leo musteau de subînțelesuri dubioase, de parcă cineva le rescrisese și interpolase date aiuristice. Apetitul pentru deghizări și lipsa gustului vestimentar ar fi putut funcționa ca mărturii în favoarea unui travesti mental pe care profesorul de engleză îl aborda de fiecare dată când i se cereau punctualitate, fermitate a opțiunilor, conectare la realitate. Fluiditatea externă a acestui personaj, în fond atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atât. Manuela devine astfel reflectorul celorlalți trecători de pe stradă, apariția femeilor ce coboară dintr-un automobil luxos, cu blănuri după ultima modă, îi inhibă starea de visare și spontan devine prea lucidă și în fața unui “belșug insolent” se declanșează frustările vestimentare, dar totul trece repede și ea se întoarce la starea perpetuă de închipuire. Frica ei o transferă celorlalți, ea nu se poate imagina pe sine călcată pe stradă, dar poate concepe scenariul lugubru prin ipostaze de groază în care sunt
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mașinii. În astfel de zile, șoferii sunt complet dezinteresați de garderoba pietonilor, își spuse în gând, în timp ce doi adolecenți încercau cu mare greutate să își stăpânească hohotele de râs. Fata avea ochi albaștri, era îmbrăcată după ultima modă - un talmeș-balmeș vestimentar - și ținea pe umăr o geantă voluminoasă. Doamne, ce-or pune în gențile astea? Tot timpul am senzația că umerii suferă intens și sunt unul mai sus și altul mai jos... Băiatul își aprinse o țigară și îi făcu un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și ușor uzați Îmi completau look-ul. Nu era grozav - de fapt, era ceva vecin cu urâțenia aproape hidoasă - dar trebuia să fie de-ajuns. Doar n-or să mă angajeze sau să mă respingă doar pe considerente de ținută vestimentară, gândeam eu pe atunci. E clar că nu gândeam limpede. Am ajuns la timp la interviu, la ora unsprezece dimineața, și nu m-am impacientat decât după ce am dat cu ochii de fetele subțiri, cu picioare lungi, gen Twiggy, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să o scutesc din când În când de veșnica mea prezență, așa că stăteam la Alex În timpul weekendurilor. Ceea ce Însemna că toate hainele mele pentru plimbările duminicale și trusa de machiaj erau la el acasă, În Brooklyn, laptop-ul și ținutele vestimentare desperecheate - acasă la Lily, În Harlem, iar restul - la ai mei, În Avon. Nu aveam un apartament În New York și nu Înțelegeam cum de toată lumea știe că pe Madison Avenue o iei “În sus“, În vreme ce pe Broadway o iei “În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cea mai drăguță din cele două fete cu care Împărțeam apartamentul, tot băga capul pe ușă și mă Întreba cu voce domoală dacă mă poate ajuta cu ceva. Ținând cont de faptul că amândouă purtau zilnic la serviciu o ținută vestimentară ultraconservatoare, am refuzat orice ajutor În materie de modă din partea lor. M-am tot preumblat În sus și-n jos prin living În măsura posibilului, dat fiind că din patru pași Îi acopeream Întreaga suprafață, și m-am așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prelingeau grațios pe tocurile lor cui de zece centimetri până la biroul meu și Întindeau mâini albe ca laptele cu unghii lăcuite și se prezentau: „Jocelyn, care lucrează cu Hope“, „Nicole, de la departamentul de modă“, sau „Stef, care răspunde de accesorii vestimentare“. Una singură, Shayna, avea ceva mai puțin de un metru șaptezeci și cinci, dar era atât de firavă, Încât părea imposibil să poată ține pe picioare un singur centimetru În plus. Toate cântăreau sub cincizeci și cinci de kilograme. Pe când stăteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Out New York, New York, The Economist. Și tot așa, liste Întregi - florile preferate și florile detestate, numele doctorilor ei și adresele și numerele lor de telefon de acasă, menajera de acasă, gustările preferate, apa preferată la sticlă, mărimea pentru toate articolele vestimentare, de la lenjerie intimă până la botine de schi. Făcusem liste cu oamenii cu care era dispusă să vorbească (Întotdeaunaă și liste separate cu oamenii cu care nu voia să vorbească (Niciodatăă. Am scris și am tot scris Întruna, pe măsură ce Emily mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prin coridoare și să depășesc departamentul de modă, apucasem deja să aud țipete Împanicate: „Emily a zis că e pe drum“ și „Miranda vine!“ și, mai ales, un urlet neomenesc: „S-a Întooooooooors!“ Asistenții aranjau de zor hainele din mini-expoziția vestimentară de pe coridor, iar redactorii dădeau fuga În birourile lor, unde am văzut o fată care Își schimba pantofii cu toculeț gingaș cu alții cu toc cui, În timp ce o alta se ruja, se rimela și Își aranja sutienul fără măcar să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
departamentul artistic. Schimbă-ți neapărat pantofii! Am stopat brusc și m-am uitat În jos. Purtam o pereche de adidași haioși de stradă, genul de Încălțări care nu aveau altă funcțiune decât aceea de a arăta șmecherește. Regulamentul În domeniul vestimentar - tacit sau altminteri - era, firește, mai relaxat când Miranda era plecată, dar, cu toate că toți angajații arătau fantastic, fiecare dintre ei purta câte ceva despre care jura că nu ar purta niciodată și sub nici o formă În fața Mirandei. Adidașii mei Împletiți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca să-și bea cafeaua, și că aș dori să sar peste coadă, la modul subtil, firește, și să fie cineva care să i-o prepare imediat. Printr-un mare noroc, Marion, managera, frecventa niște cursuri serale În domeniul comercializării articolelor vestimentare. — Doamne sfinte, tu glumești? Lucrezi pentru Miranda Priestly? Și ea bea cafea de la noi? În fiecare dimineață? Incredibil. A, da, da, bineînțeles. O să spun tuturor să te ajute imediat. Să n-ai nici o grijă. Păi ea e, cum să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sau curier, sau stilist - care să nu se oprească și să nu se holbeze la rafturile Înșirate pe hol. Uneori lucrurile erau aranjate În ordinea În care fuseseră utilizate la ședințele foto (Sydney, Santa Barbaraă, alteori pe sortimente de articole vestimentare (bikini, costume etcă, dar În mare parte păreau un amalgam de haine extrem de scumpe. Și, deși toată lumea se oprea și se holba și pipăia cașmirurile moi ca untul și rochiile de seară brodate În desene nemaipomenit de sofisticate, Tocătorii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]