4,489 matches
-
pe aceea a zidului pe care ea se cațără. Și ambele o sfărâmă, ilustrând o „imperfecțiune“a Naturii. Cu ghilimele căci, entropizare fiind, acest efect al vieții plantei respectă o inexorabilă lege a Naturii. Din punct de vedere chimic Însă, vița negentropizează mediul În care trăiește și Încă cu multă râvnă. Nu Întâmplător deci e o plantă cu origine mediteraneeană, căci de o antiteză negentropică - la nivelul viului - are nevoie abioticul entropic mediteranean. Să rămân pe tărâmul entropiei pentru a privi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
timp mai mult decât răspânditul lut. Inutil să adaug că pentru noi, cu oarecari rădăcini mediteraneene pe lângă aceea autohtonă, lutul mai Înseamnă ceva: În el, adică În strachină, respectiv ulcică, se Întâlnesc cel mai fericit sarmalele și vinul. Altfel spus, vița se Întregește. Încununat cu iederă, cu o cupă În mână, dar și cu un toiag Încunumat cu un con de pin, vița a creat un zeu: al vinului, nu al bețivului, căci antichitatea acoperea cu magic, cu sacru adică, orice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceva: În el, adică În strachină, respectiv ulcică, se Întâlnesc cel mai fericit sarmalele și vinul. Altfel spus, vița se Întregește. Încununat cu iederă, cu o cupă În mână, dar și cu un toiag Încunumat cu un con de pin, vița a creat un zeu: al vinului, nu al bețivului, căci antichitatea acoperea cu magic, cu sacru adică, orice acțiune umană. Dar acel zeu, Dionysos, era de fapt nu doar unul al viței și produsului ei, ci unul al vegetației În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un toiag Încunumat cu un con de pin, vița a creat un zeu: al vinului, nu al bețivului, căci antichitatea acoperea cu magic, cu sacru adică, orice acțiune umană. Dar acel zeu, Dionysos, era de fapt nu doar unul al viței și produsului ei, ci unul al vegetației În genere; al regenerării ei, periodice sau ocazionale. Cu similitudini În egipteanul Osiris și, de ce nu, În Zamolxe. Câteștrei: primul născut de două ori - Înainte de vreme de maică-sa, respectiv desăvârșit din taică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pomenit de conul de pin? Altcineva prins În horă, cu a cărui imagine Închei acest periplu, poate cam păgân, dar Întregitor: În drum spre Radio, Întâlnesc adesea iedera Înfășurată pe un pin. Nu e chiar atât de poetică, cât e vița, căci nu-i ruginesc frunzele, iarna fiind printre puținele care Înveselesc, vreau să spun Înverzesc, deopotrivă albul zăpezii și griul copacilor. Am aflat o horă, tot mai largă, de plante, acolo unde am căutat doar una; de unde se vede că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
beci sunt, mai bine zis erau cândva, protective pentru Natură. Beciul Însă, care mai e și pasiv - netrebuind răcit În prealabil precum cuptorul Încălzit -, e chiar ecologic, În cel mai pur sens al cuvântului... adică acordă bioticul cu abioticul. Căci vița de vie acumulează tot mai puțin zahăr, implicit dă un vin tot mai slab, care pentru a fi conservat are nevoie de o temperatură tot mai mică, pe măsura Înaintării spre nord; și tot spre nord scade temperatura asigurată de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot mai slab, care pentru a fi conservat are nevoie de o temperatură tot mai mică, pe măsura Înaintării spre nord; și tot spre nord scade temperatura asigurată de beci, astfel Încât abioticul beci dintr’un loc asigură conservarea produsului bioticei vițe, vinului adică, aceluiași loc, nu al altuia. Mult În sud, În Mediterana, vinul ajunge atât de tare Încât nu mai are nevoie de beci, care de altfel nici nu se obișnuiește pe acolo. Și iată cum vinul a cucerit lumea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și așa, omătul, nemaiavând cu ce-și Întreține frumoasa cristalinitate ce-l făcea pufos, se tasează, iar În jurul buturugii vii apare un crater; nu și În jurul aceleia moarte, implicit indiferente. Dacă gerul se va mai domoli, vom purcede la tăierea viței, care nu va Întârzia, de cum va da căldura, să se pună pe „plâns“. Și adaug, prin spusele care urmează, un argument pentru cei care-i strâng „lacrimile“ Întru tămăduire: Vița e o plantă inteligentă, iar asta pentru că, prin rădăcinile ei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dacă gerul se va mai domoli, vom purcede la tăierea viței, care nu va Întârzia, de cum va da căldura, să se pună pe „plâns“. Și adaug, prin spusele care urmează, un argument pentru cei care-i strâng „lacrimile“ Întru tămăduire: Vița e o plantă inteligentă, iar asta pentru că, prin rădăcinile ei adânci - invidiate de multe surate - are acces la o apă la care omul n’a reușit să ajungă spre a o perverti. Și alege, În toată existența ei de peste an
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rodului, alta e aceea pe care o lasă În strugurele pârguit, cam aceeași pe care o va „plânge“ la primăvară... À propos de această ultimă apă: Ea este bogat energetică, implicit inhibitoare, ca greșind În plus, față de Însăși producătoarea ei, vița. O treabă pe cât de simplă pe atâta de complexă În implicații. Anume, ce rost ar avea ca sămânța viței să Încolțească, căci apă are deavolna, În bobița de strugure Încă atârnată de coardă? Dar acea apă e stimulatoare pentru antipodul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
primăvară... À propos de această ultimă apă: Ea este bogat energetică, implicit inhibitoare, ca greșind În plus, față de Însăși producătoarea ei, vița. O treabă pe cât de simplă pe atâta de complexă În implicații. Anume, ce rost ar avea ca sămânța viței să Încolțească, căci apă are deavolna, În bobița de strugure Încă atârnată de coardă? Dar acea apă e stimulatoare pentru antipodul heterotrof, omul sau pasărea care ciugulește strugurele, eliberând sămânța poate altundeva; ca și pentru drojdia care devorează zahărul bobiței
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
coardă? Dar acea apă e stimulatoare pentru antipodul heterotrof, omul sau pasărea care ciugulește strugurele, eliberând sămânța poate altundeva; ca și pentru drojdia care devorează zahărul bobiței lăsând În urmă vin, dar eliberând de asemenea sămânța. Se vede treaba că vița s’a născut cu vocația oenologiei... Gând la gând cu bucurie, ar spune Întreaga biocenoză care profită de generozitatea, cum se vede deloc dezinteresată a plantei: la urma-urmei, nu cumva tot niște heterotrofe se ocupă cu hibernala regenerare a unui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar dacă n’ar trebui apropiată, la gura celor care trudesc la Cernavoda ori prin cumplita industrie chimică, o jumătate de kil de vin... de fapt apă cu atâta trudă adunată și cu tot atâta generozitate oferită de prietena noastră verde, vița. Se vede treaba că Burebista a cam greșit tăind viile dacilor; dreptu-i, pe atunci Încă nu exista nici poluare, nici Cernobîl. Dar, despre asta, las sămânță de vorbă mai la căldurică, atunci când viața va deveni, În veșnica ei ciclicitate, mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu și În cap, pe care o face gura Îngustă a țoiului? Păi treaba poate fi speculată și cu două milenii Îndărăt, adică În vremea În care Burebista a tăiat viile dacilor. Ascultați povestea: „Hâc! Vitejii mei! În munții noștri vița nu ajunge niciodată să se coacă, iar zaibărul ajunge acru. Ne ustură stomahurile, ni se strepezesc dinții și ne cresc burțile de atâta apă precum nemților de la poșirca aia de bere. Dar priviți, vitejii mei, la prunii aceia falnici: Se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
stratelor geologice, cu o repartiție dezordonată, care pot exercita efecte importante, bune sau rele. Sunt și la noi, rezultatul fiind la suprafață cultura Cucuteni ori Cotnariul, doi markeri, unul uman, altul „abiotic“; cu ghilimele, căci e mediat de o ființă: vița... Fenomenul radiestezic e universal. Chiar un șurub strâns, ori o bară Îndoită - tensionate adică - devin sediul unor astfel de fenomene, ajungând un fel de puncte critice. „Cimitirul elefanților“ capătă, În această viziune, o explicație. El este deja, din punct de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mână, adică boască plus apa din fântână așteptată să mai „fiarbă“ o dată. Și-i răspund și la altă nadă - efectul terapeutic al apei culese când „plânge via“: e vorba de aceiași - de dinainte - apă tisulară, dar eliberată din celulele plantei - vița - nu prin „digerarea“ de către drojdie a pereților celulari din bobița strugurelui, ci prin Înghețul, peste iarnă, a unora dintre celulele coardei viței. Așadar, acest leac e valabil doar luat din viile nordice, nu din acelea din sudul (mediteranean)... Leac? Da
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
apei culese când „plânge via“: e vorba de aceiași - de dinainte - apă tisulară, dar eliberată din celulele plantei - vița - nu prin „digerarea“ de către drojdie a pereților celulari din bobița strugurelui, ci prin Înghețul, peste iarnă, a unora dintre celulele coardei viței. Așadar, acest leac e valabil doar luat din viile nordice, nu din acelea din sudul (mediteranean)... Leac? Da, căci apa tisulară, așa cum o arată o propunere de invenție, dar și câteva articole, are proprietăți bioactive, pe lângă - mai precis În consecința
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cel puțin ca structură moleculară, e tot un triunghi. Cam prea colțuros pentru a fi tolerat În ciubote... Dar tolerată În vin. Doar că, atenție! La țară, acolo unde ciutura coboară În aceeași fântână spre care se Îndreaptă și rădăcinile viței, nu prea e bai. Om și plantă ajung la aceeași apă; și apă din vin, ori din fântână, nu se războiesc În burta gospodarului, dar nici - mai În urmă - În celulele lui. Cu târgovățul e mai rău, căci vinul Îi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Poate există și locuri particulare; eu le-aș spune În primul rând singulare. Precum Cotnarii, așezați - spune conu’ Aurel - pe o falie. Dar mai e ceva: acolo e și un fond radioactiv natural deosebit de rest. Răspund la condițiile locale și vița dar și oamenii: acolo există o cetate dacică, iar mai Înainte, civilizația Cucuteni, care nu mai are nevoie de alte prezentări, cu centrul prin apropiere. Iartă-mă, coane Aurel, că-mi Însușesc sintagma cu care m’ai Îmbiat la această
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că m’ar sorbi Însetat: cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, de astă dată voi ajunge precis o picătură de... vin, căci am nimerit În plină vestită podgorie. Iată despre ce am să bolborosesc, pe măsura metamorfozei. Vița e o migratoare care a plecat devreme de „acasă“, din jurul Mediteranei, În toate direcțiile. Firesc, căci nu e prea pretențioasă cu solul; În schimb, iubește căldura, așa că limita nordică a unei podgorii În adevăratul sens al cuvântului e puțin mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
al cuvântului e puțin mai sus de Cotnari. Geaba o mai Îngroapă careva, căci Însăși fiziologia se opune: Zice amicul Cristi, care Îmi urmărește cu vădit interes metamorfoza că, pe măsură ce temperatura scade, orice plantă solicită un sol mai oxidat; dar vița acționează asupra acestuia exact pe dos, ba ca una dintre cele mai redutabile, săpându-și singură groapa. E drept că și „colocatarul“ de podgorie, nucul, face la fel, dar are grijă să-și neutralizeze efectul prin oxidantul iod așa că, de la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
săpându-și singură groapa. E drept că și „colocatarul“ de podgorie, nucul, face la fel, dar are grijă să-și neutralizeze efectul prin oxidantul iod așa că, de la o vreme, mai precis latitudine, Își continuă singur drumul spre nord... Chiar venetică, vița a dat singura băutură tradițională, vinul. À propos: nu creștinii l’au introdus chiar În cult; el, vinul, era demult Înainte sângele lui Mithra... Și tot așa, cu excepția grâului tutelat de Triptolemos, vița e singura plantă care a creat și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
continuă singur drumul spre nord... Chiar venetică, vița a dat singura băutură tradițională, vinul. À propos: nu creștinii l’au introdus chiar În cult; el, vinul, era demult Înainte sângele lui Mithra... Și tot așa, cu excepția grâului tutelat de Triptolemos, vița e singura plantă care a creat și un zeu, pe Dionysos, o copie doar mai cunoscută a tracului Sabbazios. Singura băutură tradițională, care vă Însoțește toate momentele definitorii ale vieții? Păi de ce are nevoie tradiția decât de vechime? Or, spre deosebire de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bere, darmite vodcă ori whisky, ci doar cărbune dacă nu-l găsea vreun șoarece... Cred că am ajuns deja o picătură de vin, așa Încât Îmi amintesc de ofensa adusă de Burebista, deși Îl Înțeleg prea bine: prin munții din jurul Sarmizegetusei, vița doar pârguia, iar bieții daci se țineau cu mâinile de burtă din pricina acrei poșirci. Mai bine Încă mai veneticul prun, care abia sosea, dar se cocea... și cred că’s astfel mai pe placul amicului Cristi... Doar că vreau să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a copiilor. Totul era un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele vârstei noastre: sărmăluțe foarte mici și împăturite doar în viță stropite cu iaurt ori smântână, chifteluțe și șnițele mici accesibile consumului curent al copiilor. Plăcinta rulată în suluri paralele era nelipsită, în speță cea cu brânză de vacă și topită în iaurt cu ouă. Se adăugau aici gogoșile calde umplute
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]