7,806 matches
-
călătoresc destul de mult, și În timp, și În spațiu -, oameni foarte inteligenți, care nu Înțelegeau ce le spun. Și, dimpotrivă, oameni destul de limitați, care pricepeau dintr-odată ce le vorbeam, ba chiar uneori Îmi ghiceau și gândurile. Nu, Înțelegerea e un viciu, o slăbiciune de caracter și nimic mai mult. Te obișnuiești să Înțelegi, Îți dezvolți În creier anumiți centri și Începi să Înțelegi și en gros, și en detail nu numai toate tainele sufletului omenesc, ci și tot misterul creației și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mult timp, Extraterestrul peroră despre sensibilitatea materiei. Despre vidul care există În fiecare, despre faptul că materia nu e decât o altă față a Demiurgului. Un fel de umbra a Sa, unde sălășluiește răul și unde Își găsesc adăpost toate viciile lumii. El mai pomeni despre faptul că Încarnarea și viețuirea În spațiul solar ar fi afectate de planete, fiecare dintre ele fiind purtătoare a unei anumite trăsături de caracter. Despre corpul astral al fiecărei ființe și al fiecărui lucru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
negrilor, a săracilor, a oprimaților, a victimelor, a păcătoșilor, a flămânzilor. O remarcă semnificativă din partea lui Ussher Arkin, care dăduse mult de gândit după moartea sa, fusese aceea că Învățase să facă ceea ce e bine ca și cum ar fi practicat un viciu. Probabil se gândea la nevasta sa ca partener sexual. Probabil că ea-l Împinsese la invenție erotică, și făcuse din monogamie o provocare fascinantă. Margotte, continuu pomenindu-l pe Ussher vorbea de el mereu, În manieră nemțească, drept Omul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mișcare În jos din mână, atât de delicată Încât trebuia să o știi bine ca să identifici asta ca pe un gest de fălire: ne bucurăm de cea mai distinsă intimitate cu cei mai de vază oameni din Marea Britanie. Un mic viciu - aproape nutritiv, digestiv - ce făcea obrajii Antoninei mai fini, părul mai moale, culoarea mai adâncă. Dacă puțin avânt pe scara socială o făcea mai arătoasă (mai dolofană Între picioare - gândul dădu buzna, iar Sammler Încetase să mai Încerce să respingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
interese, Walter? Plus că nenorocirea ta seamănă atâta cu a altora, ești atât de contemporan, Walter, că ar trebui să te ajute cumva. Nu e o ușurare că nu mai există suferință victoriană sexuală izolată? Toți par a avea aceste vicii și povestesc Întregii lumi despre ele. De-acum ești chiar oarecum demodat. Da, ai un vechi neajuns Kraft-Ebbing de secol nouăsprezece. Dar Sammler se opri, dezaprobând tonul ușuratic ce se strecura În vorbele lui de mângâiere. Dar În privința trecutului vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
el. Și probabil că Walter, când se va opri din plâns, va fi deranjat de referința la Kraft-Ebbing, de aserțiunea că deviația lui nu era atât de neobișnuită. Nimic nu pare să doară atât ca a fi răvășit de un viciu care nu e un viciu de frunte. Și aceasta Îi aduse aminte de descrierea comică făcută de Kierkegaard oamenilor ce fac Înconjurul lumii ca să vadă râuri și munți, stele noi, păsări cu penet rar văzut, pești curios deformați, rase ridicole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
când se va opri din plâns, va fi deranjat de referința la Kraft-Ebbing, de aserțiunea că deviația lui nu era atât de neobișnuită. Nimic nu pare să doară atât ca a fi răvășit de un viciu care nu e un viciu de frunte. Și aceasta Îi aduse aminte de descrierea comică făcută de Kierkegaard oamenilor ce fac Înconjurul lumii ca să vadă râuri și munți, stele noi, păsări cu penet rar văzut, pești curios deformați, rase ridicole de oameni - turiști ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doctorul spusese: — Hipertensiune, unchiule, nu sănătate. — Poate n-ar trebui să joci cărți. De două ori pe săptămână, la club, În ședințe lungi, Gruner juca gin sau canastă pe bani mulți. Cel puțin așa spunea Angela, și era mulțumită de viciul tatălui ei. Ea avea vicii ereditare spre care putea să arate - ea și fratele ei mai mic, Wallace. Wallace era un speculant Înnăscut. Deja tocase cincizeci de mii, investind cu un grup de mafioți din Las Vegas. Sau poate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sănătate. — Poate n-ar trebui să joci cărți. De două ori pe săptămână, la club, În ședințe lungi, Gruner juca gin sau canastă pe bani mulți. Cel puțin așa spunea Angela, și era mulțumită de viciul tatălui ei. Ea avea vicii ereditare spre care putea să arate - ea și fratele ei mai mic, Wallace. Wallace era un speculant Înnăscut. Deja tocase cincizeci de mii, investind cu un grup de mafioți din Las Vegas. Sau poate erau doar mafioți aspiranți, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu un Rolls Royce. Toți avem sarcinile noastre. Sentimente, bună dispoziție, sociabilitate, bunătate, inimă - toate aceste minunate calități umane care printr-o ciudată schimbare de opinie au ajuns să pară suspecte oamenilor. Sinceritatea și candoarea cu care ne referim la vicii par mult mai ușoare. În orice caz, Elya și-a avut sarcina lui. Asta e ceea ce-i citești pe chipul blând. De-asta arată atât de uman. A reușit În viață. Nu s-a descurcat deloc rău. Nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
face apoi implozie: — Nu, a șoptit el. Întâmplarea e totul, tu? Aproape că era să nu ajung în apartamentul lui Bangs și aproape am plecat de acolo fără să spun nimic dăunător. Mi se pare că o mare parte din viciu - ca și din virtute - e o problemă de context. Ar fi fost cu totul posibil ca țigările să mi se fi terminat mai repede sau ca Bangs să nu fi fost așa de provocator de abject, iar Sheba ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Este în grad suprem limba nuanțelor. Dacă îmi amintesc bine, a fost un efort monstruos, dar, în fond, viața este suportabilă numai dacă te pui cu întreprinderi nemăsurate. Benedetta Craveri: În "Exerciții de admirație" citim că "a scrie este un viciu". În ce constă acest viciu? Emil Cioran: Unii scriu pentru a susține o teză, alții scriu din vanitate, eu am scris întotdeauna numai ca să scap de o profundă angoasă, pentru a mă lupta cu un soi de neliniște interioară. Când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nuanțelor. Dacă îmi amintesc bine, a fost un efort monstruos, dar, în fond, viața este suportabilă numai dacă te pui cu întreprinderi nemăsurate. Benedetta Craveri: În "Exerciții de admirație" citim că "a scrie este un viciu". În ce constă acest viciu? Emil Cioran: Unii scriu pentru a susține o teză, alții scriu din vanitate, eu am scris întotdeauna numai ca să scap de o profundă angoasă, pentru a mă lupta cu un soi de neliniște interioară. Când mă aflu în lume, sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Obiectul divergențelor lor de opinii era Luke: dacă o încolțeai, Jacqui recunoștea că, după părerea ei, era o risipă că Luke rămânea cu Rachel, căreia nu-i plăcea să piardă nopțile. Totuși, lui Rachel i-a scăpat odată că singurul viciu care îi rămăsese era sexul, ceea ce m-a făcut pe loc să mi-i închipui pe ea și Luke în tot felul de poziții ciudate. Dar ăsta nu-i un lucru la care să-ți dorești să te gândești prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o citadelă în care s-au ferecat, Granada nemaidând decât imitatori lipsiți de talent și de cutezanță. Abu-Khamr se plângea de acest lucru, însă Astaghfirullah se împăcase cu situația. Pentru el, căutarea cu orice preț a ideilor noi era un viciu; important era să te conformezi învățămintelor Celui-de-Sus așa cum au fost ele înțelese și comentate de cei vechi. „Cine se încumetă să pretindă că se află mai aproape de Adevăr decât au fost Profetul și însoțitorii săi? Dacă musulmanii au pierdut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
concubin și că se comportă față de el întocmai ca o soție cu soțul ei. Să ne călăuzească Cel-de-Sus pașii departe de căile piezișe! Mult mai primejdioși sunt tâlharii care mișună în asemenea hanuri. Ucigași, briganzi, contrabandiști, proxeneți, purtători ai tuturor viciilor se simt aici în siguranță, ca pe un tărâm din afara regatului, organizând nestingheriți negoțul cu vin, fumatul de cânepă și prostituția, înhăitându-se unii cu alții pentru a-și săvârși nelegiuirile. Multă vreme m-am întrebat pentru ce poliția din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în preajma Noastră, nu ca slujitor, ci ca protejat. Este adevărat că sosirea dumneavoastră în această locuință a avut loc împotriva voinței proprii și prin mijloace cu care Noi nu am putea fi de acord. Dar așa e lumea alcătuită: adesea viciul este brațul virtuții, adesea faptele cele mai bune sunt săvârșite din motivele cele mai rele, iar faptele cele mai rele, din motivele cele mai bune. Astfel, înaintașul Nostru, papa Iuliu, a recurs la război pentru a înzestra sfânta noastră Biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rugăm pentru pocăința prinților Bisericii și nu-și menaja criticile împotriva „vieții dezmățate a familiei Medici“, nu în public, ci în fața unora dintre călugărițele din anturajul ei, care nu pierdeau vremea și spuneau mai departe și altora. Fără îndoială că viciile de care era acuzat mă făcuseră să-mi pun nădejdea în acest cardinal. I-am dat dreptate: — Virtutea devine morbidă dacă nu e îndulcită de oarecare abateri, iar credința devine lesne crudă dacă nu e atenuată de ceva îndoieli. Maddalena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acum, când chestia de pe scenă se apropia de sfârșit, în timp ce îmi kung-fuiam durerea agresivă prin colțurile supunerii (oh, burta asta plină de durere sensibilă), am auzit femeia implorând iertarea, singură, cu un glas în care se mărturiseau toate primejdiile și viciile presupuse de natura trupească. „Otello?... Si...“ Ah, iart-o, pentru numele lui Dumnezeu. Sunt tipe, sunt bărbați care au o viață dublă. Una nu e suficientă! Au nevoie de două! Smotocește-o nițel, trage-i una bună să-i fie învățătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ne-am da mâinile preț de zece minute, și n-am mai crede în bani, atunci banii n-ar mai exista. Dar nu o vom face niciodată. Sunt sigur. Poate că banii sunt marea conspirație, marea născocire. Dar și marele viciu: am devenit cu toții dependenți, o dependență pe care n-o mai putem rupe. Și nici nu e, cel puțin, ceva foarte specific secolului douăzeci, cu excepția înclinației. Nu te poți dispensa de gunoiul ăla, chiar dacă ai vrea. Nu mai poți scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Gheorghe Bălăceanu Am vrut să-ngrop în patru rânduri Greșite atitudini, vicii, Minciuni, ori fraude, capricii, Ca pe cei morți, în patru scânduri. Am vrut ca râsul să înece Necinstea, furtul, lăcomia, Trădarea și nemernicia, Și toate relele să plece. Fiindcă-n viață ne stresează Incompetența și prostia, O atacăm cu ironia
Cititorilor mei. In: Pilule contra devierilor de caracter by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/362_a_636]
-
garnisi fiecare obraz cu câte o sărutare. — Dar, draga mea, strigă ea, cum de reușești să fii atât de bună și, totodată, atât de drăguță? E nedrept din partea ta să monopolizezi toate virtuțile. Nouă, celorlalți, nu ne mai rămân decât viciile. Elfrida se înroși. — Ce prostii, Irina! spuse ea. Nu trebuie să mă lauzi prea mult. Domnul Vultur o să vadă dincolo de toate astea și o să creadă că sunt vanitoasă. Domnule Vultur, spuse Irina Cerkasova, întinzându-i o mână lungă. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a renunțat la mine. Nu-i o joacă de cuvinte. Sunt plăceri ale Lumii care, dacă nu știi să le primești cum se cuvine, dacă nu știi să fii demn de ele, pe măsura lor, se răzbună. Se transformă în vicii, adeseori, ruinându-te. Sau, situații mai rare, te părăsesc ele. Fug din tine, scârbite, ușor mâhnite de neputința de a le urma, de a le cinsti cum se cuvine. Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit al fumatului. Dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
văd dacă pot să fac rost de niscaiva gogoși? Ca să n-o mai pomenesc pe muncitoarea aia nou-venită de la Reus care stă acolo să umezească pîinea și ce se mai nimerește. O cheamă María Virtudes, Însă are În ea un viciu copila... Așa că vă las să vorbiți de-ale voastre, bine? În zece secunde, Fermín dispăruse deja ca prin farmec, Îndreptîndu-se spre gustare și spre Întîlnirea cu tînăra nimfă. Tomás și cu mine am rămas singuri, Înconjurați de o liniște care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
copil, bătrân, și în tot felul de forme ale naturii. Cuvântul Lor era iubitor, ziditor, creator și împlinitor a toate cele. Magul a deschis fereastra luminii și a privit prin Marele Timp. A văzut cât de neputincioși, împovărați, plini de vicii, suferință, ură, boli, conflicte, războaie au ajuns oamenii ce șiau uitat Tărâmul Primăverii Veșnice de unde au plecat. Auzi glasul unui copil pământean: - Doamne, apără, te rog, Pe Grivei poznașul; Fă pe tata să nu-mi taie Iepurașul! Iartă-l, Doamne
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]