2,748 matches
-
se deosebește de conformism, care constă în acceptarea mecanică a unor obiceiuri și comportamente împotriva propriilor convingeri ale individului. Nonconformarea sau devianța apare atunci când normele nu sunt respectate. Atunci, putem afirma că devianța se referă la comportamentele sau trăsăturile care violează norme importante ale grupului social și, ca o consecință, sunt respinse și dezaprobate social. Astfel definită, devianța arată lipsa de adeziune la normele și valorile grupului și încălcarea standardelor de comportament stabilite (a prescripțiilor normative care indică cum trebuie să
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
normele și valorile grupului și încălcarea standardelor de comportament stabilite (a prescripțiilor normative care indică cum trebuie să se comporte individul într-o anumită situație). Prin urmare, un comportament deviant este un comportament atipic care încalcă normele sociale recunoscute și violează așteptările instituționale, intrând în conflict cu standardele acceptate în cadrul unui grup sau sistem social atât din punct de vedere social cât și cultural. Comportamentul deviant variază în raport cu regulile normative ale sistemului social respectiv. În acest sens, teoria sociologică concepe fenomenul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
doua întrebare: De ce un comportament este considerat deviant într-un timp și loc, dar nu este deviant în alt timp și în alt loc? Așa cum am spus ceva mai înainte, mulți oameni consideră unele comportamente de-viante deoarece cred că acestea violează moralitatea. În acest fel, oamenii tratează devianța la modul absolut, judecă anumite comportamente în raport cu noțiunile morale de bine sau rău, drept sau nedrept. Dar sociologii văd devianța ca fiind definită atât de valorile morale și culturale cât și de violarea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
perspectiva interacționist-simbolică dar, de asemenea, folosește idei importante de la teoria conflictului. Explicațiile timpurii ale comportamentului deviant au acceptat legea ca o reflectare a ordinii morale naturale ori ca consens social. Indivizii cu comportament deviant au fost văzuți ca oameni care violează normele, iar cei care nu au asemenea comportament ca oameni care se conformează normelor sociale stabilite. Teoria etichetării a provocat aceste presupuneri argumentând că devianța este definită de reacția socială față de anumite grupuri, indivizi și comportamente și nu de cei
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
social informal. Legile, care sunt definite și impuse de stat, deci formale, sunt extrem de importante pentru funcționarea societății. De aceea, situația de nonconformare față de lege, de abatere de la aceasta, constituie o crimă sau un delict. Altfel spus, un comportament care violează o lege este definit ca acțiune delincventă, iar în unele cazuri crimă. Spre deosebire de devianță, pedepsele pentru săvârșirea unei crime sau acțiuni delincvente se aplică prin instituțiile statului. Mai există termenul de delincvență juvenilă care desemnează crime comise de cei cu
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
acestora ca având o consistență morală bine definită. Sub impactul acțiunii acestor instituții, oamenii ajung să se evalueze ei înșiși în termenii conformării cu așteptările culturale. Ei dobândesc plăcerea psihologică de a realiza lucrurile "drept" și experimentează vinovăția când ei violează normele sociale. În acest fel, controlul social devine autocontrol și datorită acestui lucru în multe circumstanțe oamenii se conformează așteptărilor sociale deoarece ei le percep ca constrângeri legitime asupra comportării lor și nu deoarece sunt constrânși fizic. Oamenii socializați eficient
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
dictate de statul în care trăiesc și care diferă de la țară la țară. Spre exemplu, în unele țări soția nu are dreptul să semneze un contract fără asentimentul soțului. În altele nu există nici o prevedere care să urmărească soțul care violează soția. Prezumția este că soțul are dreptul legal al accesului sexual la soția lui. Cercetările au descoperit că familia este una din cele mai violente instituții, depășită numai de poliție și armată, aceasta din urmă numai în caz de război
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sexual. Studiile recente din diferite țări au evidențiat acest lucru. Într-unul din ele făcut în SUA în 1987, trei din patru fete de liceu au spus că au fost victime ale agresiunii sexuale, iar 15% din ele au fost violate. Interesant este că și femeile declanșează violență asupra bărbaților, dar evident într-o proporție mult mai mică. Semnificativ este faptul că violența care începe pe timpul întâlnirilor, în general, continuă și în căsătorie. AGRESAREA PARTENERULUI. Deși unii soți sunt agresați de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
normele general acceptate, fie în eșecul de a accepta aceste norme. Unele persoane sunt astfel constituite biologic, emoțional sau social, încît sunt incapabile să adere consistent la standardele general acceptate. Ele sunt deficiente biologic, emoțional și social. Deficiența socială nu violează normele ca atare; ele sunt doar incapabile să învețe să respecte normele. Existența unui mare număr de persoane de acest fel este, prin ea însăși, o problemă socială. Deficiența mentală care cauzează devianță este adesea de natură biologică; dar există
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
148). Un episod remarcabil merită evocat pentru a depicta calea politică ezitantă adoptată de elita guvernamentală cu privire la educația publică. Legea instrucțiunii din 1864 prevedea înființarea de școli "în fiecare comună rurală". Pentru a escamota această prevedere fără a o și viola în mod fățiș, conservatorii aflați la guvernare au recurs la un artificiu legislativ ingenios, adoptând, în 1874, o lege asupra unităților administrative care a redus numărul de comune la jumătate. Titu Maiorescu, ca ocupant al fotoliului de ministru al educației
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
428 Cavalerul va descoperi că ceea ce le displace reprezentantelor sexului slab este tocmai tendința de a fi conduse, dominate, ele însele sunt, de fapt, stăpâne. Acceptând căsătoria cu dizgrațioasa bătrână, tânărul învață un alt lucru important: cum este să fii violat, el înțelege astfel gravitatea actului comis și reacționează ca o femeie, 425 Ibidem, p. 20. 426 Ibidem, p. 27. 427 Susan Signe Morrison, art. cit., p. 112. 428 Brian S. Lee, art. cit., p. 32. 122 spunându-i reginei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
războinici - constrânși de forțe pe care nu le pot controla și incapabili de a-și dirija propriul destin 712), se transformă în violatori (Tereu abuză de Philomela în mod inexplicabil, nemotivat, poate chiar involuntar, dintr-o dorință brutală; Tarquin o violează pe Lucreția dintr-o pasiune care poate fi cumva explicabilă, aceea a unei competiții masculine, ce îndeamnă la concupiscență și violență 713 ). Pe lângă această imagine, oarecum deplorabilă, pe care ne-o oferă, femeile apar într-o lumină mai avantajoasă, dețin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui aveau de suferit. Violul ilustrează un mod de a-și afirma masculinitatea, de a se impune, John nu ia în calcul integritatea femeii agresate, soția morarului, practică sau aplică o „violență sexuală și o exploatare” 934 . Mama tinerei este violată fără a ști identitatea agresorului, nu consimte cu nimic la acest act, devine, asemeni fiicei ei, un simplu obiect al revanșei masculine.935 Așadar, atât soția, cât și fiica nu pot fi privite în totalitate ca niște donne demonicate, avide
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
secret în capitală, în timp ce privea pe geam cum tunurile de la Bastilia s-au oprit, a exclamat:„tocmai și-a ucis soțul!“ Pe lângă trupele prinților, care nu dădeau dovadă de nici cel mai mic respect față de cetățenii parizieni, și care jefuiau, violau și ucideau după bunul plac, capitala a fost luată cu asalt de douăzeci de mii de țărani înfometați, care, pentru a supraviețui practicaseră canibalismul și care, din cauza lipsurilor, erau la limita dintre luciditate și nebunie. Ludovic de Bourbon a reușit
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și lebăda - traducerea mea), scris de William Butler Yeats. Competența sa lingvistică l-ar putea, eventual, ajuta să Înțeleagă faptul că autorul descrie, Într-o manieră ciudată, metaforică, scena dramatică a unui viol neobișnuit: o lebădă (de gen masculin) o violează pe o oarecare Leda (o fată). Un alt vorbitor de limbă engleză, cu o cultură generală apreciabilă, citește același poem și Înțelege fără dificultate că poetul descrie, așa cum Își imaginează el că s-a Întâmplat, scena violului produs de Zeus
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Este cunoscut și ca Nu scrie dedesubt (No Write Down, NWD); • principiul securității discreționare introduce o matrice de acces pentru a specifica controlul accesului discreționar. Este cunoscut și ca Trusted Subject (subiect de încredere). Prin acest principiu, subiectul de încredere violează principiul *, dar nu se abate de la scopul său. Cele trei principii sunt redate în figura 4.2. Figura 4.2.Modelul Bell-LaPadula, cu cele trei principii Modelul matricei de control al accesului Printr-o matrice de acces se oferă drepturi
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
sistemul recunoaște că sunt îndeplinite condițiile de depășire a securității lui, el trebuie să fie capabil să identifice terminalul de la care se înregistrează tentativa de furt și categoria infracțiunii. De asemenea, va trebui să furnizeze identitatea utilizatorului care încearcă să violeze sistemul de securitate, data și ora evenimentului, precum și ce fișier a fost ținta atacului. De regulă, sunt monitorizate zece tipuri de violări ale sistemului de securitate: 1. a treia tentativă eșuată de deschidere a sesiunii de lucru a sistemului; 2
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
fost proiectat, implementat și testat astfel încât să se asigure încrederea că îndeplinește cerințele acceptabile de bază, pe linia asigurării securității. De regulă, trebuie să se demonstreze că sistemul nu a fost proiectat cu un mod special de acces care să violeze sau să poată trece peste componentele de bază ale asigurării securității produsului. Una dintre cerințele esențiale este ca mecanismele de securitate să fie protejate împotriva interferențelor externe (cum ar fi amenințările de modificare a codurilor programelor sau structurilor de date
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de noapte), m-am trezit cu el în pat. A început să mă pipăie... să-mi promită... îți cumpăr... nu o să duci lipsă de nimic... să nu spui mamei... (Inculpata descrie cu multă oroare tentativa tatălui vitreg de a o viola. Este violată. Reușește să scape [,,el s-a dus la baie”], fuge la mama care lucra în schimb de noapte la o țesătorie pe strada Panduri. Până la urmă, mama reușește să mușamalizeze totul, împotriva ,,monstrului” neluându-se nici o măsură. Peste
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
o vizitează, locuind împreună cu o verișoară. Tatăl vitreg a murit imediat după condamnarea inculpatei. Despre „soarta” concubinului nu deține informații. Consideră că pedeapsa este „prea aspră” și că cele mai tensionate momente din viața ei au fost: - când a fost violată la nouă ani; - când a fost arestată; - „...în concluzie toată viața mea a fost un iad înspăimântător, singurul lucru bun al meu a fost nașterea fetiței mele...”. Nu a adoptat nici o strategie de a controla, de a pune capăt și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
îl îndârjea și mai mult... îl făcea în toate felurile, amintindu-i de familia lui adevărată... viața noastră decurgea numai cu certuri ...bătăi... nora a născut doi copilași pe care eu i-am crescut... până la urmă a încercat să o violeze... din acel moment au început bătăile dintre soț și băiat. Vinovată de tot eram eu... mă urmărea și când dormeam... eram într-un adevărat război zi și noapte... deranjam vecinii... acum se bătea în parte cu băiatul... în ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a trecut prin fața hotelului sau spre locul de plimbare al fetelor. Totuși, fără să știe de ce și fără să poată împiedica acest lucru, începe să-și imagineze o scenă: fetele întîlnesc o mașină în acest loc, sunt răpite, rezistă, sunt violate. Cînd cineva se zbate, ceva (nasturi, agrafe de păr, bijuterii) cade prin jur. Deși n-a fost zărită nici o mașină, inspectorul continuă să imagineze, începe schițarea unei ipoteze. Își spune deodată: "toți cei interogați aveau în minte o mașină străină
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acest fel se fundamenta dreptul la rezistență (ius resistendi et contradicendi). El are la origine ideea că "vasalul poate rezista regelui sau judecătorului, când acesta se ridică împotriva dreptului și refuză ajutorul de a face război. Prin aceasta, el nu violează datoria de fidelitate"49. Dreptul la rezistență al stărilor privilegiate a fost fixat numai în mod excepțional în scris. El apare, în germene, în "Jurămintele de la Strassburg" din februarie 84350 și în pactul încheiat la 856 de Carol Pleșuvul cu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de "națiune germană". Sfântul Imperiu Roman este o monarhie electivă, întrucât împăratul este ales de către marii seniori. Este aplicat, ca pretutindeni, "principiul ereditar": noul suveran trebuie să fie unit de predecesorul său prin legături de sânge. Această regulă a fost violată în mai multe rânduri, la fel și faptul că demnitatea imperială a fost atribuită uneori la doi titulari simultan. Imperiul neavând o capitală, suveranul guverna în timpul peregrinărilor sale, cu o curte itinerantă, obicei existent din perioada carolingienilor. Nu era ridicat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pregătit pentru începerea războiului. Imediat după "Aruncarea pe fereastră", rebelii au numit un Directorat de 30 deputați, sub președinția lui Wenceslas Ruppa și au făcut public faptul că mișcarea nu este îndreptată contra persoanei împăratului, ci contra celor care au violat scrisoarea de Majestate 216. Habsburgii aveau ca aliați papalitatea, Spania lui Filip al III-lea (1598-1621), pe Maximilian I de Bavaria și Liga Catolică, ale cărei armate erau comandate de către Ioan Serclaes, conte de Tilly 217. Electorii ecleziastici (principii episcopi
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]