2,768 matches
-
pe mine, surpriză transformată într-o surpriză încântată când în chipul cel mai natural mi s-a oferit o sticlă de bere rece. Nicicând organismul meu nu a semănat mai mult cu un burete și nu a absorbit cu atâta voluptate respectivul lichid. Un duh al pădurii a făcut posibil, din bunătate, acest episod de neuitat din biografia unui tânăr profesor de țară chinuit de arșița unei după-amieze de vară. * În primăvara lui 1964, după terminarea orelor (se învăța după-amiaza, eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
miez, cu pereți ca de sticlă, groși, translucizi, filtrând lumina zilei în funcție de culoarea lor, roză, verde, portocalie... A locui într-o bomboană parfumată, a privi lumea dinlăuntru, prin fereastra pereților ei, a te scălda în toate nuanțele spectrului cromatic - ce voluptate! Și ce inedită și fascinantă variantă de spațiu închis ocrotitor, fără de care capitolul dedicat acestuia îmi pare incomplet, neterminat. Scriind cartea despre Spațiul în literatură am înghițit nu o dată în sec, am salivat, gândindu-mă la bomboanele locuibile ale lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se prezenta la „raport”, el se lasă dezbrăcat, spălat, sau, mai bine zis, șters cu prosopul ca o bucată de lemn și apoi îmbrăcat de cele două femei. Toate personajele stau sub hipnoza puterii: călăi și victime deopotrivă. Unele prin voluptate, aplicând-o, altele prin abrutizare, suferind-o, ele uită în egală măsură (dar nu și regizorul, dar nu și noi) de cauzele și scopurile pedepsei, trăind ca vrăjite exclusiv într-un prezent al torturii. Distanța dintre oameni crește enorm, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
are ?” - toate aceste vituperări sunt uitate atunci, sau rămân în amintire ca niște văicăreli derizorii, ca niște mofturi de cochetă bătrână. Eventualul succes al produsului scris mă bucură, firește, căci e omenesc lucrul acesta, dar e mult mai prejos de voluptatea faptului ca atare și de sentimentul, poate iluzoriu, al reușitei artizanale. Nu pot să știu cu siguranță dacă ceea ce scriu merită să rămână (ca să fiu sincer, cred că da) și nici dacă, eventual meritând, are vreo șansă în direcția aceasta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
donjuanism. Apoi, ce ? Viața ușoară, plictiseala. Rămân fetele nemăritate. Ce tristețe ! Așa se alimentează, în bună măsură, feminismul, această erezie contra naturii și contra grației. Ce rost are căsătoria, dacă nu e pentru toată viața ? Dragostea nu înseamnă numai tinerețe, voluptate, romanțe și apoi plictiseala, goana după altceva, care e mereu același lucru. Dragostea e de la tinerețe până la bătrânețe, iar cuplul petrece din ce în ce mai bine cu cât se apropie de moarte (bineînțeles, dacă are simțul divinului). Petrece din ce în ce mai bine, în ciuda pierderii puterilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
strâmte, ce faci înlăuntrul lor. Ca înțelegere și informație, sfera lui Eliade era incomparabil mai cuprinzătoare, iar ca putere de interpretare mergea mult mai profund. La Ralea cultura nu însemna studiu, ci „lecturi” (cum ̀ mi reproșa Noica mie), adică voluptate, nu și asceză. La Eliade, și studiul și „lecturile” acopereau teritorii foarte ̀ ntinse și foarte felurite, iar voluptatea și asceza făceau casă bună. În privința calității, cred că se poate releva un plus în avantajul lui Ralea (fac rezerva aceasta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de interpretare mergea mult mai profund. La Ralea cultura nu însemna studiu, ci „lecturi” (cum ̀ mi reproșa Noica mie), adică voluptate, nu și asceză. La Eliade, și studiul și „lecturile” acopereau teritorii foarte ̀ ntinse și foarte felurite, iar voluptatea și asceza făceau casă bună. În privința calității, cred că se poate releva un plus în avantajul lui Ralea (fac rezerva aceasta gândindu-mă și la câteva din romanele lui Eliade) ; calitatea e și un efect de limitare. Schimbând (dar schimbând
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
câtă carte știe”) și nu suportă deloc erudiția, care nu poate fi decât un impediment și o frână în desfășurarea traiectoriei de gândire. Eseul suportă, dar de regulă cu o nuanță de umor, o anumită ̀ ncărcătură livrescă și, chiar, voluptatea jocului cu erudiția (firește, până la o anumită limită, de altminteri variabilă). Mircea Eliade, expunând în lucrările sale științifice gândirea speculativ filozofică a doctrinelor cercetate, o face, pe de o parte, fatalmente, ca „erudit”, iar pe de altă parte, în spiritul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Pleșu a scris, e drept, și o „carte unitară”, Pitoresc și melancolie, o carte foarte înrudită ca spirit cu Barocul lui Eugenio d’Ors. O carte de 262 de pagini, alertă și profundă, plină de o erudiție nu lipsită de voluptate livrescă și de umor, ca în Pseudokinegetikos, în Rabelais sau în subsolurile savante și malițioase din studiile istorice ale profesorului Alexandru Elian. Cartea sa recentă, Ochiul și lucrurile, apărută la începutul acestui an (editura Meridiane) se deschide, în chip de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ci necesar tuturora. Histrionul mediocru se manifestă în beneficiul său ; el lucrează pentru propria sa plăcere, fiind convins că ceea ce îi place lui place și celorlalți. Histrionul sublim lucrează pentru plăcerea celorlalți și nu-și extrage plăcerea proprie decât din voluptatea de a fi cauză plăcerii altora. Histrionismul înalt e, de aceea, o formă - nobil disimulată - a jertfei de sine” (p. 229 ș.a.). Cuvântul ce revine cel mai des în scrisul lui Pleșu este metabolism. Metabolism, gr. metabolhV, de la verbul meta-bav
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
solemnă, liniștită și plăcută sufletului meu, iritat de fapte cotidiene. În spațiosul cabinet unde am fost instalat, câteva aparate de radio și un televizor îmi stau la îndemână. Printr-o apăsare pe buton m-ar conecta cu lumea. Dar am voluptatea de a le ignora. Am hotărât să încerc să regăsesc ceea ce a fost un "eu", de care m-am îndepărtat și de care m-am pierdut. * Nu știu ce va deveni această carte; oricum o căutare, întoarcere. Simt că, după foarte mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
așa, tot "centrul": tipi jegosi, haidamaci cu voci răgușite, cultivate intenționat pentru a impune, țopârlani, lungani cu capete rase și noduroase, microcefali cu geci soioase, băieți scuipând ostentativ în stradă, marcându-și parcă virilitatea. Și fete, înjurând și cultivând cu voluptatea unei eliberări, pornologia cea mai deocheată. "Nu pot fi atât de curvă cum aș vrea să fiu", țipă una, poate elevă, la alta. Am părăsit aglomerația sordidă, de mahala, nepotrivită cu locurile gospodărite cu migală, de cuminții bucovineni. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a început ceea ce nu am mai văzut niciodată, pentru că niciodată nu am mai întâlnit un orator, vrăjitor de cuvinte, spontan, cu rare pauze, când mucalit, când liric, așa cum a fost atunci, în Sala Liceului, Ionel Teodoreanu. A vorbit mult, cu voluptate a povestirii, cu naturalețe, a povestit neîncetat, de la patru până mult peste opt seara. Tema, un pretext, "Cum am scris Medelenii", a transportat sala de la Iași la București, de la Chișinău și Bălți la Paris, într-o miraculoasă comprimare a timpurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
scris pe o hârtie, cu litere mari: "Nu meriți nici un rând". A mai fumat o țigară, apoi, legând o funie de cârligul lustrei din tavan, făcu un laț și-l fixă în jurul grumazului și se aruncă în gol cu o voluptate disperată. "De afară se auzi scârțâind portița". Repet, nu știu de ce am reținut atât de precis toate aceste amănunte. Probabil că mi s-a părut că această tragedie face parte din viață sau m-a impresionat amănuntul cu portița care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o nepermisă visare. Sunt năpădit de sentimente și îmi vine greu să pricep altceva. De pildă, de ce mă întristez când văd copiii clăpăugi purtați de mână spre întâia zi de școală, îmi vine greu să pricep de ce ne predăm cu voluptate unei lumi compuse din geometrii cu linii drepte și unghiuri perfecte, construind, ca suprem ideal, uriașe săli aseptice, săli perfecte pentru operația de castrare psihică obligatorie. 15 iunie, ora 17.00 fix Anul acesta am văzut, "dintr-o dată", vacanța. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
promotoare practică „clanul”, nepotismul și favoritismul. Nimeni nu a demonstrat cum practic eu toate acestea, dar etichetările au curs la vale: „Ia te uită cine vorbește de morală în universități!”. Analog, văd cum politicieni și jurnaliști extrem de vocali jubilează cu voluptate nedisimulată, unii din naivă inconștiență, alții perfect interesați, măcar din sindromul mioritic al stârpirii termenului de comparație. Destui însă speră să asasineze proiectul Legii lustrației și ideea împărțirii apelor morale în societatea românească. „Ia te uită cine le promovează! O
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vinete ale copiilor din mănușile tăiate ca să poată scrie fără să degere de tot. Am dat exemple apropiate experienței mele. Nici unul dintre acești oameni nu poate fi sancționat decât moral. Articol nepublicat, destinat Revistei 22 Delațiunea ca obligație, cruciadă și voluptate Istoria consacră ca prim document în limba română Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521) către judele Brașovului. Documentul începe cu faimoasa expresie: „I pak dau de știre domniei tale...”. Primul document în limba română este o notă informativă legitimă (previne
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nu știm dacă nu denigrează sau chiar calomniază. Scopul explicit este nobil: Adevărul. În vremurile noastre când nu contează ce facem, nu contează decât discursul despre ce am făcut, sunt oameni care își fac un capital politic sau jurnalistic din voluptatea delațiunii („dezvăluirii”, „demascării”) în numele adevărului. Practicând acest lucru pe față, ei își asumă responsabilitatea. Dacă cineva se simte vătămat, poate să îi dea în judecată pentru calomnie. Acesta este avantajul democrației, al transparenței informațiilor și „informatorilor”. Dar cum să dai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
contribuție morală, prin însuși faptul formal al colaborării (fie el și fără conținut), la un regim în care aceste drepturi sunt „legitim” încălcate în numele unei entități abstracte: patria, comunismul, ființa națională, clasa. Colaboratorii de acest tip nu au acționat din „voluptate” (a se citi: viciu). Ei au încercat totuși să minimizeze sau să împiedice măcar răul individual, pentru cei vizați de notele informative. Regimurile totalitare fac din delațiune o politică de stat bine finanțată, în numele vigilenței față de dușmanii de clasă, stat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
măcar culegeau indulgențe pentru păcatele incluse explicit sau implicit în Codul eticii și echității socialiste. Din cunoașterea pe care o avem până acum reiese că regimul comunist a beneficiat prevalent de turnătoria din obligație și secundar de cea voluntară, din „voluptate”, ambele forme fiind mai ales din categoria celor ascunse. Ceea ce mă miră profund este faptul că notele date de informatori și rapoartele securiștilor trec drept adevăruri incontestabile. Unii informatori puteau minți prin omisiune sau exagerare, ca să își apere rudele, prietenii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Presa a ajuns un „divan psihanalitic”. Ședem tolăniți, cu ușile vraiște deschise, iar „psihanalistul” (patron sau redacție) ne spune: Toarnă, toarnă frate! Toarnă fără grijă față de consecințe. Părerea ta este „adevărul”. Numai el contează. De ce „torni”? Imboldurile sunt multe: interesul, voluptatea mioritică, voluptatea cruciadei pentru puritate sau purificare (versiunea nouă a epurării), uneori pur și simplu ratingul, zgomotul, scandalul, plăcerea de a insulta, calomnia, mai ales în dosul unui pseudonim: „Nelu Turnățelu’” sau „Maricica Turnățica”. Strategiile actuale ale delațiunii Vreau să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ajuns un „divan psihanalitic”. Ședem tolăniți, cu ușile vraiște deschise, iar „psihanalistul” (patron sau redacție) ne spune: Toarnă, toarnă frate! Toarnă fără grijă față de consecințe. Părerea ta este „adevărul”. Numai el contează. De ce „torni”? Imboldurile sunt multe: interesul, voluptatea mioritică, voluptatea cruciadei pentru puritate sau purificare (versiunea nouă a epurării), uneori pur și simplu ratingul, zgomotul, scandalul, plăcerea de a insulta, calomnia, mai ales în dosul unui pseudonim: „Nelu Turnățelu’” sau „Maricica Turnățica”. Strategiile actuale ale delațiunii Vreau să fiu bine
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Ea este cea mai clar mioritică dintre forme: distrugi pe nedrept reputația unei persoane care „are oi mai multe, mândre și cornute” ca să lichidezi termenul de comparație. Importante în context sunt mai degrabă strategiile delațiunii, indiferent că motivele sunt interesul, voluptatea, cruciada pentru puritate, frustrarea. Delatorii nu aduc în fața noastră probe incontestabile fiindcă nici nu le au. Dacă ar fi în posesia acestor probe, ei nu ar mai intra în această categorie morală, ci în cea a persoanelor care informează publicul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
unor asemenea consecințe. L-am trăit, din alte motive, la nivel instituțional. Ceea ce te distruge mai mult decât suma „adevărurilor” fabricate încât să îți taie orice legitimitate morală este lipsa solidarității celorlalți, nepăsarea lor. „Democratizarea” accesului la delațiune Dincolo de această voluptate public asumată, aceea de a produce rău (gest imoral), în numele adevărului (gest moral?!) sub nume propriu și sub răspundere proprie (gest moral) se ascunde o mare de voluptăți clandestine, acoperite de anonimat. Internetul, cel mai democratic suport de comunicare, este
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
este lipsa solidarității celorlalți, nepăsarea lor. „Democratizarea” accesului la delațiune Dincolo de această voluptate public asumată, aceea de a produce rău (gest imoral), în numele adevărului (gest moral?!) sub nume propriu și sub răspundere proprie (gest moral) se ascunde o mare de voluptăți clandestine, acoperite de anonimat. Internetul, cel mai democratic suport de comunicare, este gazda favorită a opiniilor celor care nu sunt ziariști sau publiciști. Ei își exercită dreptul legitim la exprimare, la libertatea de opinie. Internetul este însă și suportul delatorilor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]