157,129 matches
-
La un moment dat m-a apostrofat: ,de ce nu te-ai făcut inginer?" Nu m-am făcut inginer fiindcă nu sunt inginer. Dar cred că în critică este loc și pentru idei clare, nu numai pentru metafore de tipul, să zicem: ,Conachi este un Petrarca ras în cap" sau ,Ion Ghica este un muzeu ŤCarnavaletť al literaturii române".... Cine știe în România ce e muzeul ,Carnavalet", de pildă?! și așa mai departe. Deci, stilul acesta metaforic, care face mari efecte în
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
Ei, cu eliberarea! Cu ,reîntregirea"... Că ieri stăteam la Megavijănu' meu așteptând să înceapă violențele, sinuciderile, incendiile, violurile, incesturile, hoțiile, crimele și bătăliile dintre clanuri în știrile Pro Tv de la ora 17, când a sunat telefonul... -Haidi, bre, i-a zis lui Haralampy soacră-sa, că îs la gară și nu-i pot duce pi dânșii... Fără să mai întrebe despre ce dânșii era vorba, prietenul, având în imaginație sacoșe burdușite cu pulpe de vițel și de porc, brânză, vreo două-trei
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
la telejurnale că România ocupă un loc fruntaș în lume, n-a mai stat să asculte despre ce domeniu era vorba, ci, în calitatea sa de român și de patriot, s-a bucurat atât de sincer încât... -Frate, mi-a zis, e colosal, înțelegi ? Să ocupi primul loc în lume - îți dai seama ? Mă simt pur și simplu mai sufocat decât Valentin Nicolau de îmbrățișarea parlamentară... Și s-a prelins de pe scaun sub măsuța cu televizorul, murmurând: -A noastră e izbânda
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
boală, a actoriei: s-a ridicat în picioare și a declamat în fața unui public format din cei 5 membri ai familiilor noastre: -Români, treceți la lectură! - încă nu e totul pierdut: mai puneți mâna pe carte... -Dragul meu, i-a zis frumoasa lui moldoveancă, meriți o friptură de pui tăvălită în mujdei de usturoi... Până mai vizionezi una-alta, mă duc să-ți pregătesc găina adusă de mama... -Nuuuuu! a răcnit Haralampy cu disperarea unui naufragiat. Sacrificarea acestei vietăți, stimată doamnă
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
intrinsec de desăvîrșire ori de oportunitate. Monodia, de pildă, în calitatea ei de structură temporală monovocală, nu este cu nimic mai prejos, din punct de vedere al complexității, și nici nu poate fi aprioric, inferioară sub aspect valoric, față de, să zicem, polifonie sau eterofonie, ambele fiind structuri temporale plurivocale. E-adevărat că muzicile arhaice ori cele antice s-au consumat preponderent în perimetrul monodiei și că, treptat, sintaxele multivocale s-au impus definitiv în cercul din ce în ce mai deschis (și mai spart) al
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
ani și de atâția ani au avut timp să învețe multe. A, și ne-a mai plăcut în căsuțele cu filme, că aveau scaune și puteam să dormim, dacă vroiam, sau să ne jucăm, sau să... da' mai bine nu zicem. Și ne-a mai plăcut și că ne-a dat carte cu muzeul, fără bani. Și cum noi suntem români, la pomană ne place foarte mult. Așa că jumătate nu ne-a plăcut și jumătate da. Dacă ne apucăm și noi
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
cele două Ťentitățiť, ia naștere o altă formă de conștiință, mai evoluată, desigur, care, împrumutînd elemente din ambele părți și eliminînd impuritățile și bruiajele, ajunge la esența percepției, cunoașterii și a intuiției, ba chiar trece dincolo de granițele acestora, atingînd, ca să zicem așa, intangibilul și ajungînd pînă aproape de cunoașterea veșnică și de Dumnezeu. Avînd vîrsta lui Hristos al cărui chip îl pictează, Bikinski din Tălpi. Șotronul e bîntuit de personajele-figuri create chiar de necredința lui; Golgota personajului lui Nichita Danilov e asfaltul
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
e pervers. Iar literele, în esența lor, subversive") - o lume de interjecții, redusă, cum spune prozatorul în partea a treia a romanului său, la ,hua-hua", ,hua-hua-hu", ,hua-hubba-hu", ,hubba-hubba-hu", ,hubba-hubba-bu": o lume a lui hu(o), iar deasupra ei, neantul, cum zicea poetul altădată: lumea reală, dintr-un oraș de pe hartă, cu nume și străzi aievea, de care Bikinski fuge în orașul-labirint, în pătratele șotronului, pe asfaltul netezit de tălpile sale, într-un roman, în fond, unul dintre cele mai importante apărute
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
pe feluritele hărți și despre fermecătoarele lor legende de ,legitimare". Bunăoară, originea familiei Paleologu, ,disputată" de două povești. Una e, ca la Yeats, vîslire spre Bizanț, intrare în neamul acelor împărați care au făcut, după puteri, o Renaștere, să-i zicem, mică. Renașterea mare, dintr-un orgoliu, zăltat, de primogenitură, îi va afurisi, cu timpul lor cu tot. Un timp nici pe departe nerafinat, cum încă, deprinși cu prejudecățile ei...luminate, ar putea să ne mai pară. A doua istorie se
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
că numai dacă ai suficiente motive pentru a-ți critica propriile comportamente și gînduri ești liber și interesant". Să poți face un exercițiu, onest, de împăcare cu cel care ești: Noi nu suntem în măsură să ne făurim destinul, cum zic unii (aș vrea să-mi arate cineva cum se făurește un destin). Putem doar să ni-l asumăm, dacă îl înțelegem. Ceea ce este dat nu se poate eluda și cine se crede destul de deștept ca să o facă, sau destul de puternic
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
amîndoi scena, în timp ce lumina se stinge încet)". O piesă scrisă onorabil e, așadar, "cocoșată" de miza pe care singură și-a ales-o. Te-ai aștepta, parcă, la altceva de la un rendez-vous între amici, la care nenea Iancu să mai zică, despre nepoții mitocanilor lui, uite-i ce drăguți sînt! Doar că nu sînt. Nici drăguți, nici prea interesanți. Nici prea prevenitori cu istoria. Așa că umbra lui Mateiu rămîne să se mai arate doar la Capșa, iar umbra tatălui peste drum
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
la o librărie din lanțul Barnes & Noble, și caută să înțeleagă - ca un avanpost al interesului public românesc - rotițele marelui mecanism prin care țara de dincolo de Ocean a devenit ceea ce este. Curiozitatea autorului nu este de natură științifică, ci așa zicând existențială. El trebuie să supraviețuiască în această Lume Nouă și ia din nou, la peste treizeci de ani, viața în piept, muncind de dimineața până seara, din fiecare dimineață până în seara zilei respective, la cele două slujbe luate de nevoie
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
și ținut captiv de fiorosul Polyphemos în peștera sa, îl orbise pe fiul lui Poseidon după ce îl îmbătase în prealabil cu vin. Iată cum descrie Homer hidoasa creatură ce s-a ghiftuit pe îndelete cu cîțiva dintre nefericiții săi oaspeți: Zise, și se hului, jos pe spate căzînd, dintr-o dată/ Și-astfel zăcea, într-o parte cu capul, căci somnul pîrdalnic/ Îl doborîse de tot: din gîtlej îi țîșneau vin cu resturi,/ Boțuri de carne de om - rîgîia și vărsa ca
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
refuză viața socială. Mărturisirea lui e un crez emoționant al respingerii, în fond, a literaturii a cărei glorie, dacă se datorează existenței, este meschină: Cînd am renunțat la critică n-a fost un capriciu și nici o eroare, cum s-a zis. Am renunțat la un succes dezgustător. Dezgustător fiindcă îl obțineam întorcînd spatele. Abia atunci am început să merg în spatele necunoscutului, a unui spate întors. Spunînd și repetînd că nu știu dacă ce scrie e bun, tot nu, un capriciu este
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
obțineam întorcînd spatele. Abia atunci am început să merg în spatele necunoscutului, a unui spate întors. Spunînd și repetînd că nu știu dacă ce scrie e bun, tot nu, un capriciu este. Dar nici exact nu este. Exact ar fi să zic că nu vreau să știu dacă e bun. Mi-e frică să nu aflu că e bun. Că am prefăcut o frămîntare într-o reușită. Scriu despre sălbăticia vieții - a propriei mele vieți. Nu-mi doresc aplauze și nu sufăr
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
văzut obligat să ridic moralul insului care și-așa își bătea singur cuie în talpă... Că ei, americanii, - se vaietă el - se găseau în situația Imperiului român... în plină decădere și care... Halal! mă gândeam, decădere! Or, cum ar fi zis Ițic, bunul meu coleg de bancă dintr-a-ntâia primară, mare sceptic: așa o decădere!... Cu darul pe care îl avem noi, românii, de a mitocosi lucrurile, dădusem imediat curaj sociologului de peste ocean, un om bun și naiv, de fapt
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
-l diferenția net de companionul său întru "realism socialist", Zaharia Stancu: "De ce scrisul lui Petru Dumitriu, oricît ar fi de infame tezele lui, are ceva plin de elevație, pe cînd scrisul lui Zaharia Stancu are ceva iremediabil scăzut, ca să nu zic josnic? De unde provine această diferențiere? Firește, Petru Dumitriu are o mentalitate de ciocoi borît, iar Zaharia Stancu o mentalitate de iobag. Diferența lor nu este de clasă, ci de cultură. La Zaharia Stancu, se simte semidoctul iremediabil, pe cînd la
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
Îl citește imediat, îi face, din două rînduri, cronica de întîmpinare - "lectură curioasă, obositoare pe alocuri, pasagii obscure, notații ce îmi erau străine, ba chiar absolut opuse" - și-l dă mai departe. Nu pe tot, doar bucăți alese. S-ar zice (sau așa și-ar face socoteala orice editor de ocazie) că sînt tocmai cele care "prind", unde chiar se aude cheia smucindu-se în broască. Doar că omul lui Sebastian, care-și pierde cogitațiile pe drum, nu se mișcă deloc
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
care faci experiențe. Viața e ținută să se rotească încet și pe scoarțele ei de piele rămîn, acolo unde-o atingi, din viteză, puncte, puncte. În rest, alb și neted. Cele cîteva bride, capitole, deși nu-ți vine să le zici așa, de o pagină, două, poate și trei, se strîng într-o tablă de legi pentru un stat vegetal. "Plouase și mirosea a plante strivite" - a moarte cu iz jilav de buruieni trîntite la pămînt. A reavăn, a sfîrșit. Dai
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
nostru de Estetică din anul IV de la "Filo" venise de la Universitatea din Cluj. Practic, reinaugurase acest curs la Iași, pe care îl predase cu ani în urmă Al. Dima. Același dascăl, tânăr lector pe atunci, cu un discurs viu, să zicem, necanonic, cu seminarii extrem de captivante - se vedea de la o poștă că e precum peștele în apă - ne-a predat în următorul semestru un curs special Arghezi. O încântare intelectuală. Desferecarea porților poeziei acestui genial creator, mai cu seamă, a Psalmilor
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
și o insațiabilă poftă de a scrie - în convorbirea ce urmează. - Stimate domnule profesor, se spune că și locul unde venim pe lume are o influență asupra personalității noastre. Unii contestă această ipoteză. Pe filonul unor vechi precepte, Rădulescu Motru zicea că individul, cunoscându-se pe sine, dar cunoscând și mediul sufletesc căruia îi aparține, dobândește un reazim puternic pentru activitatea sa. Puteți evoca secvențe relevante din acest "mediu sufletesc", atingător cu familia, școala, cercurile tinereții? - Desigur, și locul unde ne
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
afirmați în anii ce au urmat. Povestiți-ne, vă rog, despre ei, despre climatul acela, când pe front se petreceau grozăviile care se petrec în război, iar tinerimea intelectuală, "mobilizată pe loc", croia planuri de viitor. - Alături de marii clasici, ca să zic așa, pe care i-am auzit vorbind - Rebreanu despre Coșbuc, Sadoveanu despre Creangă, Arghezi despre Eminescu, Ionel Teodoresnu despre sine, cum a scris Medelenii, pe Arghezi l-am vizitat la Mărțișor - i-am cunoscut în cenaclul lui Vladimir Streinu pe
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
Cuciureanu, etnologi ca Petre Caraman. Despre acesta din urmă: n-am cunoscut, sincer vă spun, un om mai puternic din punct de vedere moral. Un adevărat stâlp al înțelepciunii, un caracter prin excelență. Unul dintre puținii oameni fără pată, aș zice, a fost Th. Simenschy, în același timp, un savant, foarte puțin cunoscut, un poet, un spirit în care se îmbinau organic filosofia și arta, care ne-a lăsat o operă ce-l situează alături de marii înțelepți ai umanității. Masivul său
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
Dumnezeu știe... Mihadaș, un om extraordinar, a fost poate cel mai interesant om pe care l-am cunoscut în viață. înzestrat, generos, săritor, disponibil, antrenant și antrenat în viața publică, în același timp, neliniștit, complicat sufletește. Un tip dostoievskian, aș zice, cum se considera el însuși, unul din cei mai chinuiți sufletește în vremea sa, confirma în forța și grandoarea ei zodia Scorpionului. L-am cunoscut în căminul studențesc din Matei Voievod 77, în nesfârșite discuții, pe coridoarele lungi, în spălător
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
apoi, se pare, în Frontul Plugarilor, a primit un post de referent de presă cu două gradații în Ministerul Naționalităților Minoritare, unde era fostul nostru profesor Vlădescu-Răcoasa. De unde până unde, când m-am întors la Năsăud, spre surprinderea mea a zis: Vin și eu! Și s-a stabilit la Bistrița, ca profesor de liceu. îi fac o vizită. Eram la Gewerbeverein (Casa Poporului) la o bere, amândoi, când, la un moment dat, pe aleea din parcul de alături trece un cârd
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]