3,039 matches
-
de realizare a drapajului din faza manierismului . Pe tablourile din jurul scrinului sunt identificabili: Sfânta Ana, Sfântul Gheorghe, Sfânta Margareta și regele Ștefan. Laturile interioare ale canaturilor poartă scenele Bunavestirea, Nașterea și Închinarea magilor. În exterior și pe laturile fixe sunt zugrăvite opt scene din Patimi: Cina, Muntele măslinilor, Biciuirea, Încoronarea cu spini, Ducerea crucii, Răstignirea, Luarea de pe cruce și Învierea. Pe predelă este reprezentată Despărțirea lui Isus de Maria, scenă așezată într-un peisaj bogat, copiat după o stampă a lui
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
bătrână, rezemând o statuie uitată în curte. „Pictă o biserică pe-atunci... S-a îndrăgostit de mine și gata, m-a zburat. Direct pe schela cu dânsul m-a urcat. Am stat acolo ani buni, văzând și învățând cum se zugrăvesc sfinții și îngerii. Făcuse școli mari la București, era pictor bun și căutat în toată Oltenia. Mai tarziu, s-a apucat de sculptură. Prima lucrare a fost bustul lui Florian, băiatul nostru, pe vremea când avea cinci ani. De atunci
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
jos, săpat în grinda de lemn de deasupra ușii "Anii Domnului 1755 Mai 29". În biserică fost înmormântat în anul 1788 episcopul Ghedeon Nichitici, al cărui mormânt se află în fața altarului, acoperit cu o lespede roșie. În pronaosul bisericii sunt zugrăvite portretele pictorilor de Aleman și Bucur, nepoții popii Man, care au contribuit la zugrăvirea ei. Aceștia au făcut parte din școala de zugravi de biserici din secolul al XVIII-lea din care se remarcă Ioan și Gheorghe Zugrav, popa Radu
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
trei clopote și un ceas, după modelul bisericii iezuiților din Piața Mare a Sibiului. Biserica a fost pictată în interior în întregime sub formă de frescă de către ""Grigorie zugrav, Iacobici și Ioan Zugrav"", fii preotului Radu din Rășinari, care au zugrăvit printre altele și la Mănăstirea Curtea de Argeș. În exterior biserica a fost pictată parțial. Dacă în exterior pictura este foarte bine păstrată, în interior praful și fumul au deteriorat pictura în mod semnificativ. În 1932, prof. V. Chidu de la Liceul Gheorghe
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
Biograful din secolul al XVI-lea spune despre el: "Este cu neputință să reverși prea multe laude asupra acestui sfânt părinte, care era atât de modest și umil în toate cele ce făcea și spunea și ale cărui picturi erau zugrăvite cu atâta ușurință și pioșenie". s-a născut la sfârșitul secolului al XIV-lea la Vicchio di Mugello, Rupecanina, în apropiere de Fiesole, sub numele de Guido di Pietro. Nu se cunoaște nimic despre părinții săi. A fost botezat Guido
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
din secolul al XVI- lea spune despre Fra Angelico: „Este cu neputință să reverși prea multe laude asupra acestui sfânt părinte, care era atât de modest și umil în toate cele ce făcea și spunea și ale cărui picturi erau zugrăvite cu atâta ușurință și pioșenie”. Cortona Fiesole Florența, Santa Trinita Florența, Santa Maria degli Angeli Florența, Santa Maria Novella Fiecare chilie este decorată cu o frescă ce este asemănătoare ca formă și mărime cu fereastra rotundă alăturată. Ele au, se
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
și cel mic. De altfel, amvonul și tăblițele cu inscripții de pe balcon sunt realizate de meșterul Sipoș David, în secolul al XVIII-lea. Una dintre cele mai ample renovări s-a realizat în 1971-1972, când biserica și turnul au fost zugrăvite în interior și în exterior, stâlpii din piatră care străjuiesc ambele intrări au fost îndreptați și întăriți cu ciment. Cheltuielile prilejuite de restaurare au fost suportate de credincioși, cu sprijin primit din partea altor biserici. Grija comunității reformate pentru locașul lor
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
care trăiau oamenii simpli, satul căzut în ruină, închisoarea țaristă și deținuții ei, deportarea în Siberia, demască ipocrizia bisericii, justiția, corupția aparatului de stat țarist. În acțiunea romanului, Tolstoi a introdus oameni din cele mai felurite categorii sociale. El a zugrăvit și vârfurile nobilimii, și preoțimea, și funcționărimea, și ofițerimea, și negustorimea, și lumea meseriașilor și pe cea a mujicilor, încercând chiar să creeze tipuri de revoluționari, prezentându-i cu simpatie îndeosebi pe narodnici, în timp ce față de social-democrați are rezerve și își
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
o singură turlă așezată pe naos, care are o cornișă de cărămidă în formă de dinți de fierăstrău. Pereții exteriori sunt drepți, singura ornamentație arhitectonică fiind un brâu cu trei funii ce o desparte în două. În rest sunt netezi, zugrăviți în alb, având ferestruicile înguste cuprinse între încadramente simple, netede, acestea fiind dublate de un chenar cu motive geometrice și vegetale. Pridvorul se sprijină pe 8 coloane de piatră simple, puțin îngustate spre vârf, terminate cu capitele late fară ornamentație
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
Un alt stareț important a fost ieromonahul Paisie (1683 - 1715), în timpul căruia biserica mănăstirii este refăcută căci era "„[...] prea învechită și crăpată, cât îi venea vremea a cădea [...]“" (Ghenadie Enăceanu, „Vizite canonice”, București, 1892, p. 23) iar interiorul a fost zugrăvit așa cum se vede și astăzi. Cu această ocazie a fost zugrăvit în pronaus și chipul domnitorului Constantin Brâncoveanu; cât estede real, greu de stabilit, însă cu certitudine este "cea mai veche reprezentare a chipului marelui cărturar". Același stareț reface și
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
căruia biserica mănăstirii este refăcută căci era "„[...] prea învechită și crăpată, cât îi venea vremea a cădea [...]“" (Ghenadie Enăceanu, „Vizite canonice”, București, 1892, p. 23) iar interiorul a fost zugrăvit așa cum se vede și astăzi. Cu această ocazie a fost zugrăvit în pronaus și chipul domnitorului Constantin Brâncoveanu; cât estede real, greu de stabilit, însă cu certitudine este "cea mai veche reprezentare a chipului marelui cărturar". Același stareț reface și sporește mijloacele de întreținere ale călugărilor, de altfel toate reparațiile fiind
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
său Ștefan al VI-lea Rareș, se duce la Constantinopol și se turcește, luând numele de Mehmet, și devine pașă de Silistra în 1551. Fiind exilat la Bursa, moare, probabil otrăvit, la Alep, Siria, în 1562. Chipul lui a fost zugrăvit în tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota, ctitorită în 1530 de tatăl său. După trecerea sa la islam, fața lui Iliaș din tabloul votiv de la Probota a fost înnegrită.
Iliaș Rareș () [Corola-website/Science/299152_a_300481]
-
trei volume). Încă de la apariția primelor volume, cartea a fost remarcată atât de critica literară, cât și de cei interesați de memorialistica de închisoare ca document istoric sau psihologic. În această operă a sa, Ion Ioanid reușește, printre altele, să zugrăvească o întreagă galerie de caractere umane. Se pare că acest lucru l-a interesat cu precădere, căci este semnificativ faptul că, atât la început, cât și în ultimele pagini ale volumului 5, face considerații despre "caracter" și "caractere". Ion Ioanid
Ion Ioanid () [Corola-website/Science/299214_a_300543]
-
turn, când se repară și școala din ulița bisericii, care îi aparținea, cu suma de 50.000 de coroane, provenită prin vânzarea unor păduri, prin mijlocirea notarului Coman Iuliu, s-a dăruit bisericii prin composesorat. În anul 1964, a fost zugrăvită în interior și exterior prin grija Preotului Mihai Oprișan. După venirea preotului Toma Păunescu, în anul 1972, s-a vopsit acoperișul de tablă, s-a completat pictura de pe bolți, s-a zidit Sfânta Masă, s-a recondiționat iconostasul și a
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
află „Sală Henri Coandă”. La faima Palatului Culturii a contribuit și ceasul cu trei cadrane din turnul clădirii. Având diametrul de 3,25 m, acestea erau decorate cu mici vitralii, reprezentând cele 12 zodii. Câte doi plăieși, în costume naționale, zugrăviți pe zidul turnului, stau de straja, încadrând ceasornicul, după modelul oștenilor pictați la castelul Peleș. Atât vitraliile, cât și crenelurile, în formă de cruce ale turnului, erau luminate electric în cursul nopții. Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
nu numai aceste trei portrete aparțin lui Basarab, dar și mormântul nr. 10, conținând personajul princiar bogat înveșmântat. Ulterior, istoricii au considerat că cel puțin cele două fresce cu chip aparțin lui Radu I, în timpul căruia a fost terminată și zugrăvită biserica. În fine, alții sunt de părere că cel care a început zidirea bisericii (Basarab), e personajul înfățișat cu mâinile întinse, în vreme ce voievodul care a terminat-o cu totul (Radu I) este care poartă, după cum cere și tradiția, macheta bisericii
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
și au făcut zidǔ împregiur și au zugrăvitǔ pristolul, cum să vede, și au adus și apă pe vale, păn-în zidul aceștii beserici, carei pe urmă cu vremea s-au astupat, netocmind-o nime". A fost reparată clopotnița, au fost zugrăviți pereții interiori ai bisericii, s-a reconstruit zidul din jurul bisericii în 1677 și a fost construită o cișmea în zidul de incintă dinspre poarta cea mare a curții domnești. De asemenea, a construit o gropniță pentru îngroparea sa. Specialiștii presupun
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
au fost dăruite de regele Carol I al României și sunt din epoca reconstrucției clădirii. Biserica a fost pictată în vremea lui Ștefan cel Mare. Trifon Korobeinikov, care a călătorit în Moldova în 1593, relata că pe pereții bisericii erau zugrăvite praznicele împărătești și proorocii, iar altarul era zugrăvit pe dinafară, dinspre curte. Specialiștii susțin că pictura exterioară pe care a văzut-o călătorul rus se referă la sfinții pictați în ocnițele bisericii. Lăcașul de cult a fost repictat în perioada
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
României și sunt din epoca reconstrucției clădirii. Biserica a fost pictată în vremea lui Ștefan cel Mare. Trifon Korobeinikov, care a călătorit în Moldova în 1593, relata că pe pereții bisericii erau zugrăvite praznicele împărătești și proorocii, iar altarul era zugrăvit pe dinafară, dinspre curte. Specialiștii susțin că pictura exterioară pe care a văzut-o călătorul rus se referă la sfinții pictați în ocnițele bisericii. Lăcașul de cult a fost repictat în perioada 1677-1679. Pictarea bisericii a început în timpul lui Antonie
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
personajelor. Compasiunii sale sincere, izvorâtă dintr-o înțelegere sensibilă a nedreptăților ca și a victimelor epocii, i se adaugă însă uneori tendințe moralizatoare tradiționale scrisului englezesc. Scriitorul a apărut unora dintre criticii sau comentatorii săi ca un om care-și zugrăvește personajele sub multiple aspecte, abținându-se însă de a le judeca. În fapt, prin însăși alegerea și punerea în valoare a unei trăsături sau a alteia, Galsworthy își conduce cititorul spre o anume apreciere a oamenilor și faptelor lor. Copleșit
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
chemarea artistică. Kahlo a fost de asemenea influențată de cultura indigenă mexicană, o explozie de culori vii, simbolism dramatic și stil primitiv. În compozițiile sale a introdus adesea maimuțe. În mitologia mexicană, maimuța este simbolul dorinței, dar artista le-a zugrăvit întotdeauna cu tandrețe, prezentându-le ca simboluri protectoare. De asemenea, în lucrările sale apar adesea simboluri creștine. Practic, în majoritatea lucrărilor sale se combină tradițiile și simbolistica religioasă mexicană cu tratarea suprarealistă a subiectului. În 1938, artista a avut prima
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfățișează o acțiune care se desfășoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne. Tabloul intitulat "Batșeba", după numele unui personaj biblic, zugrăvește acea clipă a incertitudinei și frământării pe care Batșeba o trăiește, ispitită fiind de regele David al Izraelului. Privirea serioasă și mâna - ținând scrisoarea de dragoste a lui David - sunt cea mai bună mărturie privind îndoielile trăite în realitate de
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
pe lemn, fie fresca. Prima pictură a lui Rafael purtând semnătura artistului este "Logodna Fecioarei Maria" (Ulei pe lemn, 1504), comandată de familia Albizzini pentru biserica "San Francesco di Città" din Castello, realizată sub puternica influență a lui Perugino. Rafael zugrăvește această scenă cu multă minuțiozitate din punctul de vedere al cromaticii și al punerii în spațiu, figurile sunt însă prea rigide, ceea ce afectează încărcătura misterioasă a compoziției. În anul următor, 1505, pictează cele două tablouri "Sfântul Mihail și satana" și
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
pe Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu cu care va lega o lungă prietenie. În 1903 cunoaște Italia, în cadrul unei excursii a studenților de la Arheologie din București, condusă de profesorul Grigore Tocilescu. Vacanța următoare rămâne în țară, unde, împreună cu alți colegi, zugrăvește biserica din satul Grozești. În 1908 pleacă în Germania, la München, unde este admis la Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden Künste(Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase, actualmente Academia de Arte Frumoase München) în clasa profesorului Hugo von Habermann. Expune
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
la Bârlad și mai târziu la Iași (unde predă un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar). Participă la expoziția ""Tinerimii artistice"". În 1912 termină cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și obține prin concurs certificatul de "pictor bisericesc". Va zugrăvi bisericile din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni și altele. Se căsătorește în 1913 cu Ecaterina Climescu și va avea doi copii, Catrina și Petru. Din cauze economice renunță la pictură câțiva ani și lucrează ca redactor la ziarul "Iașul".În 1916
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]