27,540 matches
-
va întârzia să vină. Sărind în ajutorul Zerlinei, dezvăluindu-și identitatea, Donna Elvira, Donna Anna și Don Ottavio îl acuză pe cavaler de crimele săvârșite. Descoperit, Don Giovanni își face loc cu spada în mână și dispare în adâncurile palatului. Îmbrăcat cu hainele stăpânului său, Leporello pătrunde în apartamentul Donnei Elvira. Înșelată de cuvintele pătimașe pe care i le șoptește cel pe care îl crede iubitul ei, Donna Elvira dispare împreună cu Leporello. Nestingherit, Don Giovanni își poate adresa cuvintele de dragoste
Don Giovanni () [Corola-website/Science/307540_a_308869]
-
și de către Coppélius, acesta reușește să fugă. Swanilda descoperă câteva personaje ce par a fi prizonierii lui Coppélius. Speriată de tot ceea ce vede, Swanilda vrea să fugă. Dar, deodată, o zărește pe cea pentru care venise aici, Coppélia. Swanilda se îmbracă în hainele acesteia, din dorința de a-i juca o farsă lui Coppélius. În acel moment, în laborator intră Coppélius care îl trage după el pe Franz. Acum băiatul se află în puterea magicianului, care îl adoarme, hipnotizându-l. Coppélius
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
personajele principale. Dr. Falke, prietenul domnului Gabriel Eisenstein, pune la cale o farsă, pentru a se răzbuna pe Gabriel, pentru o poveste mai veche, când acesta, după un bal mascat, l-a lăsat pe Falke beat într-o grădină publică, îmbrăcat în costum de liliac, spre batjocura mulțimii, motiv pentru care lui Falke i-a rămas porecla de "Dr. Liliac". Ca urmare, face să parvină câte o invitație la balul Prințului Orlofsky, lui Gabriel, soției acestuia, Rosalinda și Adelei, nostima subretă
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]
-
Rosalinda și Adelei, nostima subretă a familiei, din partea surorii sale, balerina Ida. Dar, începând cu noaptea Anului Nou, Gabriel are de ispășit o pedeapsă de pe urma unui proces de ultragiu, pierdut de bâlbâitul avocat Blind. Falke îl convinge însă să se îmbrace elegant, pentru întâlnirea cu "șoriceii" (cum numea Gabriel, cândva, balerinele), de la pușcărie, de fapt de la balul prințului. Adela, la rându-i, după câteva minciuni, nu tocmai bine ticluite, reușește să plece la bal, mai ales că, Rosalinda trebuia să rămână
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]
-
scrisoare, pentru a vedea unde-și petrece Gabriel prima noapte de arest. La balul Prințului Orlofsky, în noaptea de revelion, încep să apară personajele din farsa organizată de Falke, care-l asigură pe prinț că se va distra copios. Adela, îmbrăcată cu rochia stăpânei, află de la sora ei Ida că nu aceasta a invitat-o la bal. Eisenstein, prezentat ca Marchiz de Renard, trebuie să facă față numeroaselor pahare oferite de prinț. O recunoaște pe Adela, dar Falke încearcă să-l
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]
-
Hietzing. După ce îi dictează valetului un bilețel de amor, prin care, declarându-și dragostea subită, o invită pe Pepi la Hietzing, Eduard pleacă. Sosește Pepi care aduce rochia lui Franzi, pe care însă, printr-o înțelegere cu Franzi, o va îmbrăca tot ea și va apărea la recepție în rolul dansatoarei Cagliari. Folosind prilejul, Josef o invită pe Pepi la Hietzing. După plecarea lor, sub avalanșă de atribute descalificative ale birjarului, căruia refuză să-i mai dea doi creițari, sosește la
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
un om. Totuși, elfii pot muri din cauza grijilor și tristeții. Elfii care mor sau sunt uciși pleacă în Salile lui Mandos în Valinor. După o anumită perioadă de timp care servește ca relaxare și curățare a spiritelor, (fëar) ei se îmbracă în vechile corpuri (hröar). Ei nu se duc aproape niciodată în Pământul de Mijloc, deși au existat și excepții. Glorfindel este una dintre ele, dar un exepmlu mai cunoscut se poate citi în "Poveste lui Beren și Lùthien", în care
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
Wallenberg după moartea sa în 1947. În februarie 1949, fostul colonel german , prizonier de război, a declarat că, în timp ce era în lagărul de tranzit de la , în drum spre , ar fi întâlnit un prizonier care avea propriul său gardian și era îmbrăcat în haine civile, și care afirma că este diplomat suedez și că se află acolo „printr-o mare greșeală”. Într-o conversație particulară despre condițiile de detenție în închisorile sovietice, purtată la o recepție a partidului pe la jumătatea anilor 1970
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
scos pe neobservate, chiar sub privirile soțului și aruncat în Tamisa. La han, ud și lovit, Falstaff îsi alină durerea și necazul cu un pahar de vin bun. Doamna Quickly reapare. Regretând cele întâmplate, Alice îl invită pe cavaler ca, îmbrăcat în costumul vânătorului negru din legendă, să vină la miezul nopții în parcul orașului. Printre copaci, în întunericul nopții, Falstaff, purtând o pereche de coarne pe cap, se mișcă greoi. Se aude glasul lui Fenton care își cântă dragostea pentru
Falstaff (Verdi) () [Corola-website/Science/307596_a_308925]
-
camionului, sugerând că Max s-ar fi sinucis aruncându-se în gunoieră. Pe când luminile camionului se sting în noapte, două mașini pline cu petrecăreți trec în direcția opusă. Cele două vehicule par a fi modele din 1930, iar ocupanții sunt îmbrăcați în haine din acceași perioadă. Nu este clar dacă această scenă este o amintire sau parte dintr-un un bal mascat mobil. Următoarea secvență este din anii 1930, când Noodles intră în salonul de opiu. Se întinde pe patul ocupat
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
de un colorit aparte. Vocea caldă, cu un timbru specific, modulată cu ușurință, și versurile încărcate metaforic, deși foarte simple - concură în egală măsură la crearea unei stări “poetice” greu de înlăturat din sufletul ascultătorului. Cântecul, chiar cel de joc, îmbracă o dulce aureolă melancolică, el se circumscrie vieții rurale din care a isvorît, înnobilînd satul și oamenii lui.” (Lucian Steia, "Marginalii la cântările Floricăi Ungur", în: Alma Mater, nr. 9-10 (33-34), an V, octombrie-noiembrie 1973) „Cântecul Floricăi Ungur pune un strop
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
ce a urmat că, a fost fascinat de cele văzute și a rămas până la sfârșitul spectacolului, acordând autografe alături de artiștii români pe discurile distribuite spectatorilor. Tot la acel spectacol, Moldovan a înmânat drept cadou Carolinei, fiica președintelui Kennedy, o păpușă îmbrăcată într-un superb costum popular, fapt care a impresionat-o foarte mult pe fetiță. În lunga și prodigioasa activitate de mesager al sufletului poporului român, prin cântec, ea a colaborat cu cele mai renumite ansambluri din țară: Orchestra de muzică
Angela Moldovan () [Corola-website/Science/307614_a_308943]
-
Usack și Agem, iar vară cu rogojini fine de Indii; macaturile și perdelele de mătăsărie groasă de Damasc și Alep. Scaunele și canapelele, toate de lemn de mahon și abanos, incrustate cu sidefuri și cu figuri de bronz poleit, erau îmbrăcate cu piele de Cordova. În toate odăile, policandre atârnate de tavanuri cu ghirlandele între uși și ferestre, toate de cristal de Veneția.” După moartea lui Românit (1834), clădirea a fost închiriată domnitorului Alexandru D. Ghica (1834-1842) care își stabilește aici
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
tavernei cum vine ducele deghizat în ofițer de cavalerie. El cântă o arie despre frivolitatea femeii: "Femeia e schimbătoare...". Gilda vede cu durere cum ducele îi face curte surorii ucigașului. Rigoletto o trimite acasă pe Gilda, spunându-i să se îmbrace cu haine bărbătești pentru că intenționează să fugă cu ea din Mantova. După plecarea Gildei, Rigoletto confirma contractul pe care l-a făcut cu Sparafucile: Ducele de Mantova urmează să fie ucis până la miezul nopții, iar apoi bufonul trebuie să vină
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
veni la tavernă un străin să se adăpostească de furtună, îl vor ucide și îi vor preda lui Rigoletto alt cadavru. Conversația lor este interceptată de Gilda, pe care dorul pentru duce a făcut-o să se întoarcă la tavernă îmbrăcată în haine bărbătești, ca să-l vadă pentru ultima oară. Din dragoste și disperare, ea se decide să se sacrifice pentru duce. Deschide ușa și e înjunghiată, în timp ce tunetele furtunii cutremura tavernă. În zori, Rigoletto vine cu banii și primește un
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
în care o regăsește tocmai în curtea regimentului pe cea de care s-a îndrăgostit cu o seară înainte la teatrul “Pontarcy”. La sosirea Colonelului, Denise și Floridor trebuie ascunși și deghizați în soldați. Încercând să facă față situației, Denise îmbrăcată în recrut, cântă un cuplet militar. Datorită lui Champlâtreux și Loriot, cei doi reușesc să fugă din regiment, fără să li se descopere adevărata identitate. TABLOUL IV Pierzând toate trenurile spre Paris, Floridor și Denise se reîntorc la mânăstire inventând
Mam’zelle Nitouche () [Corola-website/Science/307651_a_308980]
-
copii, iar câștigul din vânzările pe internet din Finlanda a fost donat către două cămine de copii finlandeze. Coperta single-ului a fost făcută publică pe site-ul oficial al formației la data de 17 mai. Imaginea prezintă o fată îmbrăcată într-o rochie finlandeză tradițională din stilul secolului 19, care poartă un urs de pluș, uitându-se spre o clădire pe un fond nocturn. Conform unei știri publicate pe site-ul oficial Nightwish la data de 13 mai, 2007: „«Eva
Eva (cântec) () [Corola-website/Science/307683_a_309012]
-
sau "Muncitor în repaus" (după denumirile pe care le-a purtat lucrarea din 1905 în ulei sau pastelul din anul 1909). Compoziția înfățișează un muncitor vânjos și masiv, figurat în poziție șezândă în timp ce-și fumează pipa. El este îmbrăcat în haine de lucru, lustruite și are pe cap o tichie. Mâinile sunt suflecate, lăsând astfel să se vadă antebrațele puternice. Tabloul este o reprezentare tipic realistă, psihologia muncitorului este gânditoare și exprimă o certă conștiință a răspunderii. Similar muncitorului
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
o masă și le aranjează în fișicuri. Zaraful din 1913 se apropie de chipurile cu evrei făcute de Nicolae Grigorescu. Zaraful este reprezentat cu un ban într-o mână și cu privire lacomă. Cromatica dominantă este cafenie. Toți zarafii sunt îmbrăcați boierește și nu au nimic în comun cu "Aparul" și cu "Peticarii", cu cei cu caftane, cu misiții și telalii ca Zeiling Șor (misit, prototipul omului de afaceri) din opera dramatică "Manasse" de Ronetti Roman sau ca vânzătorii de mărunțișuri
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Science Fiction", P. Schuyler Miller a catalogat titlul ca "una dintre cele mai amare, aproape isterice diatribe a lui Bradbury", dar a lăudat cartea pentru "lina emoțională și prezentarea sâcâitor de detaliată". A treia reeditare a primei ediții a fost îmbrăcată în coperți de azbest. În iunie 2009 a fost publicată o ediție sub forma unui roman grafic, intitulată "Ray Bradbury's Fahrenheit 451: The Authorized Adaptation",a cărei versiune broșată a fost ilustrată de Tim Hamilton. Inroducerea romanului a fost
451º Fahrenheit () [Corola-website/Science/307745_a_309074]
-
mulțime de nave cu carene albe, negre, sau roșii par interesate de ce se întâmplă pe țărmuri. Golful "Izmit" este un golf îngust și prelung al vastului bazin de prăbușire al Mării Marmara. El pătrunde adânc în uscatul Anatoliei. Orașul Izmit îmbracă partea extrem răsăriteană a golfului cu același nume. Poziționarea lui în aria de radiație a metropolei Istanbul și deschiderea la mare i-au asigurat condiții optime de dezvoltare industrială începând cu prima partea secolului al 20-lea. Din nenorocire orașul
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
de aur al poeziei”, autorul visează însă texte - „poieni de lumină”. Sufletul planează „peste veșnicia cuvintelor”. Ar fi vorba de o destrupare, spărgând crusta tabieturilor, dezicându-se de „verbul ermetic”, părăsind necredința. Lepădarea învelișului înseamnă o fereastră deschisă spre cer, îmbrăcând „haina de lumină”. Ultimul Leo Bordeianu a intrat într-o „viață nouă”. Știe că pentru a rezista „e nevoie de mult cântec” și își dorește lin „schimb de priviri / care să ne rostească”, aflându-și sinele. Adrian Dinu Rachieru
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
a fost programată pentru marți 30 ianuarie 1649. Celor doi copii rămași în Anglia sub controlul parlamentarilor, le-a fost permis să-l vadă în 29 ianuarie. Și-au luat rămas bun în lacrimi. Se spune că suveranul s-a îmbrăcat cu două cămăși de bumbac, pentru a evita să tremure de frig, iar mulțimea să creadă că tremură de frică. A fost dus sub pază la castelul Whitehall, în fața căruia fusese ridicată o platformă pentru execuție. Un șir de soldați
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
lungă și "coama" regală fac ca Norvegiana de pădure să pară mai mare decât este în realitate. Părul exterior impermeabil și, în mod natural, unsuros protejează puful profund, izolant. Numeroase smocurile de păr ornează urechile, iar labele, de asemenea, bine îmbrăcate cu păr și prevăzute cu smocuri de păr protejează picioarele felinei de gheață și zăpadă. Norvegienele de pădure cresc destul de încet, atingând dezvoltatea deplină în jurul vârstei de 5 ani. Coada este lungă și stufoasă. Tigratul (tabby) cu alb este desenul
Norvegiana de pădure () [Corola-website/Science/306515_a_307844]
-
dintre care cei mai mulți erau luptători neexperimentați, printre ei aflându-se și femei și copii. Un căugăr carismatic și orator bun, Pierre l'Ermite din Amiens, a devenit liderul spiritual al mișcării. El s-a remarcat prin modestie, apărând în public îmbrăcat în haine sărăcăcioase și călărind pe un măgar. El a predicat ridicarea la luptă pentru cruciadă prin tot nordul Franței și în Flandra. Călugărul pretindea că fusese însărcinat să predice de însuși Isus Cristos, având chiar o presupusă scrisoare de la
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]