27,306 matches
-
Biserica "Sfinții Voievozi" din Ipotești este un lăcaș de cult ortodox construit între anii 1929-1939 în satul Ipotești din comuna Mihai Eminescu (județul Botoșani). Ea se află în curtea complexului memorial Mihai Eminescu din Ipotești. Biserica "Sf. Voievozi" din Ipotești nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2004, dar mormintele familiei Eminescu din dreptul altarului se află pe această listă la numărul 513, având
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
1826-1876) - mama poetului, Eufrosina Porumbescu (1866), Alexandru Porumbescu (1862-1866), Maria Rațiu Porumbescu (1860-1932), preotul Iraclie Porumbescu (1823-1896) și Ștefan Porumbescu (1856-1896). Ultimii doi au murit la Frătăuții Noi și au fost înmormântați acolo. În anul 1971, când s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, rămășițele pământești ale părintelui Iraclie și ale lui Ștefan Porumbescu au fost deshumate și transportate în cimitirul satului Stupca, fiind reînhumate lângă mormintele lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), ale mamei sale Emilia (1826-1876) și ale celorlalți frați ai
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
de asemenea, spații didactice și jocuri pe temă de energie, monstre de energie solară în exterior, teatru, concerte, conferințe, etc. Muzeul de Electricitate este parte integrantă a patrimoniului și structurii Fundației EDP, care aparține Grupului EDP-Energias de Portugal, SA. Tot complexul, care constituie Centrala Tejo, reprezintă o veche Centrală Termoelectrică, care furniza energie electrică în Lisabona și în împrejurimile ei. Aceasta este o clădire unică în peisajul arhitectural din Lisabona, și unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură industrială din
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
noua, în cele mai vechi corpuri ale lor (clădirea de joasă presiune), până la clasicism mai contemporan (clădirea de înaltă presiune). Odată cu extinderea centralei, au fost achiziționate de-alungul anilor terenuri și clădiri adiacente la propria centrală, ceea ce face azi un mare complex industrial cu o varietate de scopuri, fiind mereu fundalul fluviului Tejo care i-a dat numele. Din cauza stării de conservare a acestora, între anii 2001 si 2005, Muzeul a suferit lucrări de restaurare, pentru consolidarea structurilor, fațadelor și a utilajelor
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
descărcau tone de cărbuni pentru a fi folosiți în fabrică. În aceeași curte, pot fi contemplate: sita, silozurile, ascensoarele pentru cărbune care amestecau și direcționau cărbunele pâna în partea de sus a clădirii pentru Cazanele de Inaltă Presiune. Intrarea în interiorul complexului industrial se face prin Sala de Expoziții, vechea clădire a Cazanelor de Joasă Presiune; unde acum este un spațiu liber, unde exista expoziții temporare și unde înca se mai pot observa conductele de aburi și buncarele pentru cărbune de la vechiile
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
cu vapori de înaltă presiune. Construcția a fost ridicată pe terenul ocupat anterior de primitiva Centrală Tejo, care a fost demolată în 1938 pentru a se construii această nouă clădire pentru cazanele de înaltă presiune,cea mai impunătoare clădire a complexului. Interiorul ei adăpostea trei mari cazane de înaltă preiune, marca Babcock & Wilcox, care au început să funcționeze în anul 1941. Odată cu distrugerea primitivei Centrale Tejo și cu instalarea clădirilor pentru cazanele de înaltă presiune, a fost necesar spațiu pentru ateliere
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
au început să funcționeze în anul 1941. Odată cu distrugerea primitivei Centrale Tejo și cu instalarea clădirilor pentru cazanele de înaltă presiune, a fost necesar spațiu pentru ateliere și depozite. CRGE a cumpărat terenuri adiacente situate în partea de est a complexului,unde era vechea rafinărie de zahăr Senna Sugar Estates, Ltd. proprietatea "Companhia de Açúcar de Moçambique" (Companiei de Zahăr din Mozambic). A fost deasemenea necesară crearea unei camere, pentru tratarea apei, care a fost instalată în interiorul clădirii pentru cazanele de
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
porțile, dar acum cu un nou tip de muzeologie, mult mai educațional și mai dinamic. Setul arhitectural al Centralei Tejo, după succesivele transformări și extinderi de-a lungul anilor, este într-o stare perfectă de conservare în cazul unui mare complex de fabricație din prima jumătate al secolului XX. Întreg complexul de clădiri se află în plină armonie estetică datorită folosirii unei structuri din fier acoperit cu cărămidă în toate corpurile sale. Cu toate acestea,există diferite stiluri între instalațiile de
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
mai educațional și mai dinamic. Setul arhitectural al Centralei Tejo, după succesivele transformări și extinderi de-a lungul anilor, este într-o stare perfectă de conservare în cazul unui mare complex de fabricație din prima jumătate al secolului XX. Întreg complexul de clădiri se află în plină armonie estetică datorită folosirii unei structuri din fier acoperit cu cărămidă în toate corpurile sale. Cu toate acestea,există diferite stiluri între instalațiile de joasă presiune și clădirea de înaltă presiune. Principiul de funcționare
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
lucrat și suferit pe sub cazane, pentru ca alții să poată aprinde luminile în casă,să se poată plimba noaptea pe străzile iluminate de lumină artificială, sau să călătorească liniștiți pe scaunele tranvaielor care urcau infernalele pante din Lisabona. Pe lângă acestea, în cadrul complexului propriei Centrale, încă există un set de patrimoniu ce se păstrează intact, care a făcut ca această veche centrală termoelectrică să supraviețuiască dezindustrializării zonei Belem și să fie unică în toată țara și probabil în Europa.
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
arhitectură există spații de memorie separate pentru program și date. În consecință ar trebui să existe și magistrale separate (de adrese și date) pentru codul instrucțiunilor și respectiv pentru date. Aproape toate microcontrolerele au la baza realizării CPU conceptul CISC (Complex Instruction Set Computer). Aceasta înseamnă un set uzual de peste 80 instrucțiuni, multe din ele foarte puternice și specializate. RISC (Reduced Instruction Set Computer) este un concept de realizare a CPU care a început să fie utilizat cu succes de ceva
Microcontroler () [Corola-website/Science/320971_a_322300]
-
Micle. Ulterior, Mănăstirea Văratec a vândut casa. Imobilul a trecut pe la mai mulți proprietari, iar în anii 1980-1981 s-a ruinat complet. La inițiativa protopopului Constantin Matasă (1878-1971), imobilul a fost declarat monument istoric, fiind trecut în 1982 în administrarea Complexului Muzeal Județean Neamț. Casa a fost refăcută după planul original, cu mici modificări. Imobilul se afla inițial la stradă, dar noua casă a fost construită cu doi metri mai în spate. Clădirea actuală este mai înaltă și are cerdac, spre deosebire de
Casa memorială Veronica Micle din Târgu Neamț () [Corola-website/Science/320988_a_322317]
-
Întreg setul arhitectural al Centralei Tejo, după succesivele transformări și extinderi de-a lungul anilor, încă se menține într-o perfectă stare de conservare. Acesta este un mare complex de producție din prima jumătate a secolului al-XX-lea, refolosit în scopuri muzeologice. Învelișul exterior din cărămidă, elementul unificator al setului, se deosebește de toate celelalte clădiri din jur și îi conferă o estetică proprie. Totuși, în interiorul său este o structură
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
exterior din cărămidă, elementul unificator al setului, se deosebește de toate celelalte clădiri din jur și îi conferă o estetică proprie. Totuși, în interiorul său este o structură de fier care suportă toată clădirea -adevăratul schelet al Centralei Tejo. Înainte de actualul complex industrial, exista în același loc o mică “fabrică de electricitate”, primitiva Centrală Tejo, numită popular Centrala Junqueira, nume provenit de la strada cu același nume. Nimic nu a mai rămas din această clădire, construită în anul 1909, pe baza proiectului făcut
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
perioade principale de construcție: Odată cu construcția clădirii pentru cazanele de joasă presiune și a noii Săli de mașini, Centrala Tejo a început să se consolideze fie în aspectele productive fie la nivel arhitectonic, folosind cărămidă la fațadele vizibile de pe tot complexul industrial. Din nou, în această perioadă de joasă presiune este posibil să se distingă trei faze de construcție: Construcția clădirilor de joasă presiune și de mașini a început în 1914. Proiectul a inclus mai multe corpuri ale fabricii: două nave
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
de energie mai mare în acestea, pentru a se valorifica eficiența de putere permisă de grupurile turboalternatoare.Cazanele au fost din nou comandate la fabrica Babcock &Wilcox și din cauza dimensiunilor sale mari, a determinat construirea clădiriei celei mai mari a complexului industrial, Clădirea pentru Cazanele de Înaltă Presiune. În anul 1938, deja dezactivată și scoasă din uz,a început demolarea a ceea ce a mai rămas din vechea și primitiva centrală pentru a se construii, în locul ei, această nouă arie de fabricație
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
1939. Atrage atenția la această nouă clădire toată structura ei construită din fier și,îmbrăcămintea ei, urmărind aceeași linie cu a clădirii de joasă presiune, adică, cu cărămidă la fațadele vizibile. Diferența constă în decorațiuni, aici spre deosebiere de restul complexului, estetica sa prezintă o influență semnificativ clasicistă de influență de palat renăscut. În perioada în care clădirea de Înaltă Presiune lua formă, deasemenea se lucra la o nouă clădire auxiliară de Joasă Presiune, de dimensiuni mult mai reduse, destinată pentru
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
comercial al Brașovului. Între 1503 și 1515, negustorii din Buzău au comercializat marfă în valoare de 2.245.835 aspri (o monedă otomană). Un document datat 1536 arată că orașul era administrat de un "județ" (primar) și 12 "pârgari" aleși. Complexul episcopiei este legat de centrul orașului și de parcul Crâng (la vremea aceea, o pădure mare aflată lângă oraș) de o rețea subterană de tunele, care datează din secolul al XVI-lea. Rolul acestor tunele era acela de stocare a
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
care a venit de la schitul Deleni, din dreapta Prutului, pe la sfârșitul secolului al XVII-lea. Ulterior (pe la 1770), egumenul Feodosie a construit o biserică de lemn la poalele stâncii. În felul acesta, mănăstirea își lărgește amplasamentul alături de cel rupestru, dezvoltând un complex întins de chilii și anexe și prin 1812 are deja două biserici de lemn (inclusiv o clopotniță de lemn) deasupra turnului de întrare în incintă. În anii imediat următori, schitul Japca, datorită situației sale prospere, va obține de la mitropolitul Gavriil
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
de suferit sub regimul sovietic, însă, cu toate încercările, n-a putut fi închisă ca și celelalte mănăstiri. Atacurile activiștilor de partid au suferit eșec datorită stoicismului până la sacrificiu al călugărițelor de aici, fiindu-i totuși devastate unele edificii, inclusiv complexul cu biserica și cele două chilii rupestre. Actualmente biserica rupestră după ce a fost reparată acum 4 ani, este funcțională și în ea se săvârșește serviciul religios. Mănăstirea Japca se prezintă la ora actuală drept cea mai amenajată și mai prosperă
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
sa, care poartă un caracter descriptiv, acest autor remarca în structura bisericii "trei compartimente inegale ale planului în afara de altar". Tot aici el face o descriere amănunțită a detaliilor, redând și dimensiunile fiecărei părți. În perioada interbelică, cercetări asupra arhitecturii complexului rupestru de la mănăstirea Japca nu s-au întreprins. Putem menționa doar lucrarea Arhimandritului Visarion Puiu, publicată în anul 1919 sub egida aceleiași Societății Istorico-Arheologice din Basarabia cu titlul "Monastiri din Basarabia", care adună la rândul lui într-un studiu monografic
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
lui într-un studiu monografic un scurt istoric al tuturor mănăstirilor din provincia care s-a unit cu Statul Român prin votul Sfatului Țării de la 27 Martie 1918. În această lucrare se redă și istoria mănăstirii Japca din perioada activității complexului rupestru. După cel de-al doilea război mondial, în Basarabia, ocupată de Uniunea Sovietică, cercetările de orice gen vizând complexele monastice au fost interzise. Cu toate aceste, în câteva lucrări de istoria arhitecturii sau de prezentare a monumentelor, ieșite de sub
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
prin votul Sfatului Țării de la 27 Martie 1918. În această lucrare se redă și istoria mănăstirii Japca din perioada activității complexului rupestru. După cel de-al doilea război mondial, în Basarabia, ocupată de Uniunea Sovietică, cercetările de orice gen vizând complexele monastice au fost interzise. Cu toate aceste, în câteva lucrări de istoria arhitecturii sau de prezentare a monumentelor, ieșite de sub tipar numai în limba rusă, se fac unele aprecieri sporadice, inclusiv asupra mănăstirilor rupestre. Dacă ne oprim la ultima lucrare
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
adăpostea 9 viețuitori în anul 2012. Ea se găsește la o distanță de aproximativ 40,50 km de capitala țării, Chișinău, și este amplasată pe un mal abrupt la o înălțime de 100 de metri față de nivelul apei râului Nistru. Complexul mănăstiresc se întinde pe trei nivele numărând mai multe încăperi și trei biserici (Sfânta Cruce - secolele XI-XII; Sfântul Nicolae - secolul XIV și Adormirea Maicii Domnului - secolele XVI-XVIII). Clopotnița, chiliile și celelalte încăperi sunt mai noi datând din secolul al XIX
Mănăstirea Țipova () [Corola-website/Science/315312_a_316641]
-
Maicii Domnului - secolele XVI-XVIII). Clopotnița, chiliile și celelalte încăperi sunt mai noi datând din secolul al XIX-lea. Cele peste 20 de încăperi comunică între ele prin tuneluri, galerii și scări, încăperea cea mai mare fiind biserica Adormirii Maicii Domnului. Complexul mănăstiresc este săpat în calcar și nimic altceva. este înconjurată de apele râului Nistru și de pârâul Țipova care trecând prin stâncile de calcar formează frumoase cascade, unele dintre acestea ajungând la o înălțime de până la 16,05 metri. Pe
Mănăstirea Țipova () [Corola-website/Science/315312_a_316641]