28,109 matches
-
Țeposu, Vitrina cărților, FLC, 1986, 25; Mihai Coman, Un nou val în etnologia românească, SLAST, 1986, 30; Paul Petrescu, Despre practica fericirii, „Arta”, 1986, 10; Dinu Flămând, O pledoarie pentru fericire, AFT, 1986, 7; Alexandru Popescu, Paul P. Drogeanu, „Practica fericirii”, CREL, 1986, 7; Silviu Angelescu, Etnologia sărbătorii, TBR, 1986, 323; Paul H. Stahl, Paul P. Drogeanu, „Practica fericirii”, „Études et documents balkaniques et mediteranéens” (Paris), 1987, 13; Marin Marian, Paul P. Drogeanu, „Practica fericirii”, REF, 1989, 3; N. Steinhardt, Primejdia
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
Petrescu, Despre practica fericirii, „Arta”, 1986, 10; Dinu Flămând, O pledoarie pentru fericire, AFT, 1986, 7; Alexandru Popescu, Paul P. Drogeanu, „Practica fericirii”, CREL, 1986, 7; Silviu Angelescu, Etnologia sărbătorii, TBR, 1986, 323; Paul H. Stahl, Paul P. Drogeanu, „Practica fericirii”, „Études et documents balkaniques et mediteranéens” (Paris), 1987, 13; Marin Marian, Paul P. Drogeanu, „Practica fericirii”, REF, 1989, 3; N. Steinhardt, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ion Pintea, Cluj-Napoca, 1993, 49. I.D.
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
Alexandru Popescu, Paul P. Drogeanu, „Practica fericirii”, CREL, 1986, 7; Silviu Angelescu, Etnologia sărbătorii, TBR, 1986, 323; Paul H. Stahl, Paul P. Drogeanu, „Practica fericirii”, „Études et documents balkaniques et mediteranéens” (Paris), 1987, 13; Marin Marian, Paul P. Drogeanu, „Practica fericirii”, REF, 1989, 3; N. Steinhardt, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ion Pintea, Cluj-Napoca, 1993, 49. I.D.
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
La Parole muette, „arta scriiturii are nefericirea de a nu avea la dispoziție decît limbajul cuvintelor scrise pentru a pune În scenă marile mituri ale scriiturii mai mult decît scrise, Înscrisă pretutindeni În carnea lucrurilor. Această nefericire o constrînge la fericirea sceptică a cuvintelor care fac să se creadă că ele sînt mai mult decît cuvinte și care critică ele Însele această pretenție. Așa se face că, punînd În scenă războiul scriiturilor, suprafața pe care se așterne valul de cerneală democratică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conferită de fidelitatea ei față de un determinsm ontologic ușor de observat, greu de acceptat: dispariția ideologiilor și metafizicilor, ca și extincția credințelor religioase În Occident au transformat „parcul uman” (Sloterdijk) Într-o grădină zoologică soft, unde concurența sexuală decide totul: fericirea și nefercirea, viața și moartea. Din perspectivă culturalistă, romanele lui Houellebecq se opresc asupra perioadei secolului trecut pe care scriitorul o consideră responsabilă de schimbarea de paradigmă antropologică: din anii 60, omul occidental trăiește În regimul unui individualism absolut, care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de charbon de l’URSS. La fille poursuivait la lecture de son magazine.” (p. 81). Michel, deși, asemeni fratelui, ratat pe plan sentimental, promite să devină un mare fizician. Atât el cât și Bruno au la un moment dat ocazia fericirii - familie, copii, dar, pe rând, Christiane și, respectiv, Annabelle, se sinucid În urma unor maladii care le amputează feminitatea. Bruno se internează Într-un azil psihiatric, dar Michel devine un fizician revoluționar, descoperind soluția genetică a vieții veșnice, replicarea celulelor (omul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al lui Zola și al naturalismului său. Mai mult, protagonistul-narator, Michel (cartea ar fi putut fi o autoficțiune, dacă pe autor l-ar fi interesat vreun moment Înscrierea Într-un gen hibrid În vogă), aflat În impas existențial, Își caută fericirea și, găsindu-și-o pe meridiane extrem-orientale sau caraibiene, are ocazia unor priviri panoramice asupra lumii. Prin vocea lui Michel sau a cîtorva alte personaje de plan secund autorul nu ezită să tragă mereu și mereu concluzii despre lumea În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sîntem chemați la puritate. Iubirea ne-a rămas, spre deosebire de fățarnica prietenie, pentru a ne smulge din imobilism și depresie, dar nici ea nu ne poate face fericiți, pentru că nu sîntem În stare s-o păstrăm. Omul nu este făcut pentru fericire. Fericirea are nevoie de Altcineva. Omul contemporan are chipul lui Michel: plictisit, fără vlagă, dezrădăcinat, vampirizat de confort, singur. “Pentru a accede Într-adevăr la posibilitatea practică a fericirii, omul ar trebui fără Îndoială să se transforme - să se transforme
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
chemați la puritate. Iubirea ne-a rămas, spre deosebire de fățarnica prietenie, pentru a ne smulge din imobilism și depresie, dar nici ea nu ne poate face fericiți, pentru că nu sîntem În stare s-o păstrăm. Omul nu este făcut pentru fericire. Fericirea are nevoie de Altcineva. Omul contemporan are chipul lui Michel: plictisit, fără vlagă, dezrădăcinat, vampirizat de confort, singur. “Pentru a accede Într-adevăr la posibilitatea practică a fericirii, omul ar trebui fără Îndoială să se transforme - să se transforme fizic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sîntem În stare s-o păstrăm. Omul nu este făcut pentru fericire. Fericirea are nevoie de Altcineva. Omul contemporan are chipul lui Michel: plictisit, fără vlagă, dezrădăcinat, vampirizat de confort, singur. “Pentru a accede Într-adevăr la posibilitatea practică a fericirii, omul ar trebui fără Îndoială să se transforme - să se transforme fizic. Cu ce să-l compari pe Dumnezeu? Mai Întîi, desigur, cu păsărica femeilor („sexul femeilor”, traduce Emanoil Marcu); apoi, poate, cu aburii dintr-o baie turcească. În orice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
are decît un loc temporar În instituția literară. Miza lui este istorică, urieșească, misionară. Secolul XXI Începe cu Michel Houellebecq - crede autorul că se va spune peste cîtăva vreme. Omul actual nu poate decît Întreține o bucată de vreme iluzia fericirii, apoi recade În mocirla de unde păruse să iasă. La apogeul vieții de cuplu cu Valérie, aflat iar În Thailanda, de Revelion, Michel este surprins de islamiști mascați care mitraliază turiștii occidentali veniți În cadrul unui sejur sexual. Dintre ei, Valérie moare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care naratorul nu le mai enumeră poate pentru că nu ține să-și expună o teorie, ci să determine reacții În urma unor simple dar cinice constatări omul occidental al zilelor noastre s-a eliberat de mitologia axiologizantă În interiorul căreia Îsi căuta fericirea, ajungînd (iar) sclavul selecției naturale. În societatea futuristă imaginată de Houellebecq, comunitățile de neo-umani trăiesc izolate de "sălbatici", de simili-oameni regresați, În urma multiplelor catastrofe naturale sau provocate, la stadiul animalic din urmă cu sute de mii de ani. Ultima sută
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
redemptivă pentru puținii oameni dezamăgiți de religiile tradiționale ale căror discursuri Îsi făcuseră veacul care nu Întelegeau să renunțe la credință. și totuși, succesul real al promisiunilor de viață veșnică, În viitorul postuman imaginat de autor, nu aduce cu el fericirea. Neo-omul este o ființă ataraxică, Înstrainata de ceea ce se cunoaște prin conceptul de pasiune, cu praguri de durere și rezistență mai ridicate, a cărei moarte nu provoacă nici un fel de angoasă, atîta vreme cît destinul ei este reîncarnarea veșnică (desigur
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se poate de clasic, reușita ei depinzînd de “calitatea tentativelor noastre (subl. aut.): adică felul nostru de a introduce În viață puțină frumusețe surîzătoare, după ce a fost dezvăluită urîciunea”. În măsura În care romanul ei este unul militant, atunci pentru viață, libertate și fericire militează el, și o face foarte determinat, dar, din păcate, atît de explicit, mai ales pe final. Într-un bar, Într-o noapte, o presupusă criminală, Irène (naratoarea) Își povestește (revarsă ar fi cuvîntul potrivit) viața, aflată În cel de-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adulter. Romanul ridică două probleme - 1. Ești căsătorit și te Îndrăgostești de altcineva: ce faci? și 2. Ești părăsit, te simți distrus: iar, ce faci? - și oferă două soluții: 1. Mai bine Îți asumi drama despărțirii pentru a-ți regăsi fericirea decît să continui o relație compromisă care te alienează. 2. Îți spui că e mai bine că te-a părăsit acum decît să continue o relație compromisă, alienantă, și de realitatea dureroasă a căreia ți-ai fi dat seama și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Redonnet personajele seamănă și se individualizează cu greu unele de celelalte. Categoria personajului merită discuția cea mai amplă. Traseul lor biografic este, programatic, o realizare mecanică, cu toate că etapele lui imită stațiile favorite ale literaturii clasice: lovituri de teatru aducătoare de fericire sau nenorocire sînt condensate pentru a nu depăși lungimea unui scurtmetraj. Narațiunea nu este evacuată, doar verosimilitatea ei zădărnicită. În primul rînd prin onomastica derizorie. Apoi prin repetiții de fraze care anulează astfel orice transcendență, orice submersibilitate a frazei care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cărora nu le este frică de Înec.” Influența societății de consum asupra lui Antoine se materializezază În romanul lui Page În pastilele de Heurozac (adică Fericizac, calc al Prozacului american). Atîta vreme cît le ia, Antoine primește o stare de fericire chimică. Are un noroc fantastic, indus, desigur, de medicament, și cîștigă la un moment dat un milion de franci. Își cumpără o mașină sport, alimente scumpe și modificate genetic din supermarket, muzică la modă pe care, Însă, n-o ascultă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
portretului, îngr. trad., București, 1997; Georges Duby, Cavalerul, femeia și preotul, București, 1997; Georges Dumézil, Zeii suverani ai indo-europenilor, București, 1997; Apocalipsa lui Ioan în tradiția iudeo-creștină, introd. Cristian Bădiță, București, 1998 (în colaborare cu Cristian Bădiliță); Nina Berberova, Cartea fericirii, București, 1998; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian, București, 1998; Victor Valgard, Teatru - Theâtre, ed. bilingvă, București, 2000 (în colaborare cu Irina Mavrodin). Repere bibliografice: Georgeta Horodincă, Cartea norilor, RL, 1979, 52; Gheorghe Pituț, Poemele vederii, LCF, 1980, 7; Mircea Tomuș
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
apărută la București, lunar, cu întreruperi, din februarie 1931 până în aprilie 1932. Director: G. Șt. Cazacu. Articolul-program, Mai departe, nesemnat, specifică: „Vom fi conduși de mișcarea artei simboliste, clasice sau moderne, care în calea ei va întâlni accentele durerii, ale fericirii”. Revista reunește în paginile ei nume dintre cele mai diverse ca orientare în poezie: G. Șt. Cazacu, Agatha Grigorescu-Bacovia, C. Ionescu-Olt, Ilariu Dobridor, Virgil Huzum, G. Bacovia, V. Demetrius, Dem. Bassarabeanu, Maria Cunțan, Aurel Marin, Ion Focșeneanu, Radu Gyr, Constantin
CRONICARUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286535_a_287864]
-
să nu se burghezească. Dornic să știe cât mai mult, preferă „diletantismul universal unei specializări universale”. Cel care își acuză slăbiciunea și profesează inutilitatea efortului era totodată stăpânit de nesațul de a călători, călătoriile fiind pentru el „singurele momente de fericire”, de a vedea, în Germania sau în Italia, muzee, catedrale, domuri, opere celebre. La stările depresive mărturisite mereu au contribuit, în mod cert, căsătoria nefericită cu Gina Manolescu-Strunga și campania de defăimare dusă împotriva lui de ziarul Credința. Marcat de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
singularitatea epocii, creativitatea făuritorului. Constantă în această retorică este încrederea în partidul care știe și face și în conducătorul acestuia. Numai el, Partidul și numai el, Conducătorul, cunosc calea cea bună, au secretul drumului inițiatic, dețin formulele magice ale cuceririi fericirii cu ajutorul metodei științifice, adică al „învățăturii” livrate de „forța conducătoare”. Totul este deci obiectiv, calculat, planificat, nu există putință de abatere. Această certitudine ar trebui să genereze convingeri ferme, ar trebui să confere tuturor un sentiment stenic de încredere și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
închipuit drept un Anteu și un Icar laolaltă) oferă icoane ale unei viziuni melioriste asupra omului, indicând, cu fiecare dintre afinitățile elective pe care le mărturirește (Pascal, Gandhi, Enescu, Tagore, Brâncuși, Eugen Ionescu, Robert Frost, Heisenberg, Tudor Arghezi), calea spre fericire și spre pace a umanității, susținută de muncă și creație, de conștiința datoriei etice și de iubire, de spiritul comuniunii cu ceilalți, totul culminând cu imaginea tonică a eternei învieri a lui Hristos și a omului. Dialogul, subiacent polemic, cu
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
pământ”, F, 1977, 7; Nicolae Prelipceanu, Contimporan cu fluturii, TR, 1978, 7; Lucian Raicu, Un pumn de verbe, RL, 1981, 49; Gheorghe Suciu, „Ținuturile mentei”, ST, 1987, 2; Gheorghe Grigurcu, Lucrurile ca atare, VR, 1987, 4; Florin Mugur, Schițe despre fericire, București, 1987, 281-283; Eugen Simion, Romanțe provinciale și ironice, RL, 1988, 41; Ion Cristofor, Un solitar: George Iarin, TR, 1993, 7; Ulici, Lit. rom., I, 200-202; Dicț. scriit. rom., II, 560-561; Popa, Ist. lit., II, 470. M.I.
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
nu doar pe firea sa - ca în zodiac -, ci și asupra evenimentelor din istoria vieții sale. Cetățeanul polisului caută să se autoconducă. Omul virtuos este capabil de alegere liberă, iar această observație nu se face în raport cu omul zodiacului. Omul caută fericirea și urmărește binele, iar calea de urmat este practicarea virtuții. Aceasta presupune stăpânirea de sine, libera alegere și găsirea unei căi de mijloc între lașitate și temeritate nesăbuită. La fel, cumpătarea, generozitatea, mărinimia, grandoarea sufletească, blândețea, pudoarea, cultivarea dreptății, echitatea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cetății”. Viața virtuoasă are în vedere tot timpul relațiile interpersonale și existența în comunitate fără o preocupare deosebită față de destinul propriu care e luat doar parțial în considerare în perspectiva orientării spre „bine” și eventual demnitate, împăcare cu sine și fericire. E drept că ulterior morala creștină a pus accentul pe iubirea aproapelui și pe trăirea vinovăției, dar ea s-a păstrat la un nivel în care transcendența juca rolul principal iar credința, dragostea și supunerea față de Dumnezeu se plasa în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]