29,295 matches
-
nesigură. O ființă de care nu avusese habar. Pe de altă parte, nici nu mai găsea ceva important cu care să-și petreacă timpul amorf. Ar fi vrut să o vadă pe Clara însă - nu pentru că i ar fi fost dor de ea, ci pentru că simțea că în aces te momente prezența Clarei i-ar fi făcut bine. Cu ceva timp în urmă îl fermecase ideea că ar putea deveni un personaj principal într-un roman neobișnuit, un personaj exemplar ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Chiar dacă unele dintre cazurile povestite de domnul Scarlat se repetau și multe dintre ele eșuau, el mergea înainte, neabătut. Se ridică de pe canapea, uitându-se nehotărât la bagaj. Ce rost avea să meargă la mare cu gașca? Nu-i era dor de Edi, dimpotrivă, se simțea mult mai bine de când rămăsese singur cu ta tăl lor. Nu-l atrăgea marea, așa cum nu-l atrăgea nici muntele. îl atrăgeau doar chipurile umane. Cu tot ceea ce exprimau ele, parcă numai de el înțeles
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fa milie, dar nu știu... Chiar mă gândeam la ea zilele trecute, că mi-a împrumutat ultima ei casetă cu muzică progresivă... O casetă cu Rick Wakeman, ceva cu cele nu știu câte neveste ale nu știu cărui Henry. Dacă ți-e așa de dor de Clara, ți-o dau ție, s-o asculți aici în sihăstrie, tot o port la mine în geantă degeaba! Eduard nu dădu importanță ironiei Georgianei. O privise foarte grav și foarte concentrat în timp ce vorbea. O mângâie în mod neașteptat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
părea a fi fost destul de chinuită și mult prea naivă. De unde, atunci, această obsesie a unor clipe fulgurante de fericire din trecut? De ieri, de când zărise cele două fete aruncându-se în zăpadă în parcul de lângă bloc, o năpădise un dor inexplicabil de ea însăși când era de vârsta lor. De acea ființă pe care o repudiase cu multă vreme în urmă, lăsând-o să alunece în uitare. Stinse țigara și deschise fereastra, să aerisească bucătăria, apoi se îndreptă spre baie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
convinsă că, procedând astfel, va recom pune ființa care fusese. Cu tot maldărul acela dezordonat de amintiri care o zgâriau peste tot, încă nu se regăsise pe sine. Se căută din nou, cu disperare, în oglindă. I se făcuse tare dor de Clara Martin. Dar Clara Martin plecase din ea, alungată, repudiată, târându-și geamantanul doldora de amintiri fără nici un ajutor, așa cum plecase mama ei, demult, cu geamantanul doldora de haine. Era pe la începutul lui martie 1975. Clara Martin era singură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimic ieșit din comun. Parcă aducea chiar, pe alocuri, cu tatăl ei. Cu toate că scena i se înfipsese nemiloasă și acuzatoare în memorie, Clara o alungase mereu de atunci, cu strășnicie. Dar acum, rememorând-o, simți că i se făcuse foarte dor de mama ei. Trebuia să discute cu tatăl său. Ar fi trebuit s-o facă de mult, în loc să se refugieze în muțenie și să aștepte, ca pe o izbăvire, plecarea din casa familiei Martin. Desprinderea de sine. O va face
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ciudat că uitase, chiar se simțea ciudat fără lanț la gât! Pe ușă intră domnul Martin. Clara îi dădu platoul cu prăjituri, împingându-l din nou, ușor, spre sufragerie, și ieși și ea cu tava cu cafele. — Mi-e foarte dor de mama, îi mărturisi Clara, după ce se așezară pe fotolii. Am început să mă gândesc de la un timp tot mai des la ea. Știu că era o femeie cochetă, mereu dichisită, și foarte impunătoare. Așa mi-o amintesc. Alături de ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aici. Vreau să spun... De ce v-ați despărțit, în fond, tu și mama? De ce s-a ales praful de familia noastră? Domnul Martin își trase nasul și deodată începu să plângă. Un plâns spasmodic, cu sughițuri. — Și mie mi-e dor de ea! răbufni el, cu glas pițigăiat. Mi-e dor în fiecare zi de ea, nu mai trăiesc de când ne-am despărțit, nu-ți dai seama? Sunt o epavă umblătoare, se vede de la o poș tă! Și tu te-ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tu și mama? De ce s-a ales praful de familia noastră? Domnul Martin își trase nasul și deodată începu să plângă. Un plâns spasmodic, cu sughițuri. — Și mie mi-e dor de ea! răbufni el, cu glas pițigăiat. Mi-e dor în fiecare zi de ea, nu mai trăiesc de când ne-am despărțit, nu-ți dai seama? Sunt o epavă umblătoare, se vede de la o poș tă! Și tu te-ai schimbat de atunci! Crezi că n am văzut? O privi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
monoton, dos pind imagini de coșmar cu care își înveșmânta ciolanele. Era ca și cum mortăciunea pe care Clara o simțise uneori zăcând între ea și părinții ei prinsese viață, o viață monstruoasă, și luase chipul domnului Martin. — Dar mi-a fost dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale înapoi în fotoliu. Dacă n-o alungam, poate mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și amuți așa, cu ochii închiși, în timp ce pe obrajii lui scofâlciți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
le ceri asta unor valuri, când tu însăți, Clara, nu te încumeți să te avânți în larg, deși îți place să înoți și de ani de zile te rotești prin bazine și piscine de hoteluri, deși ți-era atât de dor de mirosul inconfundabil al mării, pe care nu l-ai mai simțit de peste douăzeci de ani?“ se întrebă ea, retoric. Domnul Ionescu rămăsese în barul hotelului, zăbovind la o bere cu Codrin Neacșu. Ionela moțăise tot drumul în mașină și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de veche. De atunci, lui Hugo, prizonierul român, nu i s-a mai servit slănină, ci doar mazăre soldățească și arpacaș fiert cu varză. Drept vorbind, suferiră de foame și ceilalți răniți din spitalul de la Klosterholtzen, care începură a duce dorul mazării cu slănină, iar gradatul bătrâior dispăru într-o bună zi, lăsând, lângă patul lui Iuga, pușca lui veche. Invalizii din spitalul de la Klosterholtzen deveniră, apoi, pacienții unui lagăr de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a înălțat el cuțitul, apoi l-a trecut ca trăsnetul printre cei doi și spre a lor mare mirare și năucire, despărțindu-i subit, Enea Căpută trezindu-se stăpân pe capetele baierelor, iar Pamfil Duran văzându-se cu toată traista dorurilor lui, în brațele sale Însă, Pamfil Duran, de îndată ce a băgat de seamă că are puterea economică la îndemână și-a strecurat mâna în traistă, cu repezeala îndrăcirii și a lăcomiei, scoțând o bucată de slănină de casă, roșie toată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mare plăcere, a se scurge ceasurile sale de meștereală. Când Trandafira l-a fugărit să-i taie lemne pentru cuptor, abia s-a îndurat să lase șurubăitul. Tot la iuțeală, a silabisit și cartea poștală trimisă de Aurelian, cu mare dor de-acasă, înainte de Arhangheli. Măcar că-l furnica osteneala prin palme, nu a întrerupt lucrul, nici măcar ca să o întâmpine la poartă pe Caterina, care se învoise clandestin de la diriginta clasei, ca de obicei, cu ocazia hramului de la Sfinții Arhangheli. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în vileag o nouă variată în privința obârșiei lor. Nu se găsi decât un singur mesean în tot restaurantul care să nu priceapă că musafirii din salonul de onoare erau oarece israelieni, originari din orașele Moldovei, mânați în locurile natale de dorul patriei de obârșie. Firește, Nae Calaican, ca și atunci când în liceu se forța să priceapă bazele Calculului diferențial, căută să nu-și tulbure mintea cu împovărări inutile. Până într-un final anume, el rămase unicul dintre cei care nu avură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-și bodogănind stratul alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub plapuma de zăpadă, dormea, strângându-se tot mai încovrigat de frig și tot mai acaparat de voluptosul dor de hodină. Ațintindu-și ochii alburii și tulburi, Mesalina socoti că bancnotele care ieșeau dezordonat din buzunarul necunoscutului, risipindu-se printre frunzele de nuc, i se cuveneau ei, într-un fel. Găsind că așa e firesc, se apucă să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
voluntariat. Să umblu eu să lipesc poezele prin tramvaie! Mă cutremuram la gândul ăsta. Dar, pe de altă parte, eram și ușor flatat fiindcă voiau să mă bage Într-o acțiune culturală. Ah! suspina suflețelul meu snob și ars de dorul literelor. Of! zicea același suflețel, meschin și Îndurerat de neputințe. Dar ei nu-mi cunoșteau secretul: pe mine, tocmai literatura mă omorâse. Impotența mea avea baze literare, eram sigur de asta. Mă pusese dracu’ să scriu. La Început scrisori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
el Încă de la 13 ani. Și, Înțelegând asta, s-a gândit că ar putea profita. A Început să-și vândă poveștile, 25 de bani foaia, 5 lei caietul. Cam atâta costau și BPT-urile cărora le dusese atât de mult dorul Într-o vreme. Bani mulți pentru niște copii de țăran, Însă Leac nu și-a pierdut cititorii. Ba, pervers Însetat de glorie și bani, a căutat să-și facă oferta și mai atractivă: a Început să scrie istorii pornografice În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
obrazul. N-am mai căutat-o, nici n-am mai apucat, când am Încercat s-o fac, de pe mobil mi-a răspuns robotul rețelei. Am aflat apoi că plecase din țară, se pare că definitiv, În Noua Zeelandă. I-am dus dorul, o vreme am suferit un pic, mi-era ciudă că, iată, avusesem o șansă și nu punctasem În mod decisiv. Reușisem, pe de o parte, să stârnesc invidia lui Leac - m-a luat, după Întâmplare, la Întrebări, eu am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ca o liană, sub privirea vag dezaprobatoare a spilcuitului butler. Marius o ridică în brațe și începe să se învârte cu ea în cerc, în timp ce Smaranda râde cu capul dat pe spate. După câteva piruete o lasă jos încet. Ce dor mi-a fost de tine! Și mie! Când ai venit? Azi-dimineață. De ce nu m-ai anunțat că vii? Nu am putut. Totul s-a hotărât în numai câteva ore. Enfin 18! Acum ești acasă și acesta este cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Vede și în ochii lui acel ceva ce îi face inima să zvâcnească cu violență în piept. Instinctiv, își duce mâinile la abdomenul cuprins de o umezeală plăcută. Nici nu știi cât mi-ai lipsit. Și tu mie. Te doresc. Dorul mărturisit simplu face ca glasul să se piardă înecat într-o emoție adolescentină. Și eu. Sus, în dormitor, brusc sfioasă, se așează pe marginea patului, cu picioarele strânse și cu mâinile în poală, fără să înceteze să-l fixeze intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai frumos cadou pe care viața mi l-a făcut! Aș vrea să rămâi totdeauna aici, în brațele mele. Și tu, îngerul meu, șoptește ea în timp ce îl cuprinde cu brațele pe după gât. Amândoi rămân nemișcați, abandonați îmbrățișării trupurilor care unește dorul unor suflete istovite-n neliniști aparent fără sfârșit. Nici unul dintre ei nu vrea să rupă momentul plin de vrajă. Într-un sfârșit, Marius spune cu jumătate de gură: Hai să mergem, totuși. În timp ce coboară treptele scării interioare, nu-și spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
percepută de Smaranda, care-l lasă să vorbească mult, despre tot felul de nimicuri, simțind dorința acestuia de a fi cumva aproape de ea. Întreabă totuși într-un târziu: Oh, Marius...despre ce este vorba? În vocea ei se ghicește un dor disperat, lucru pe care-l simte și el. Nu...nimic, se bâlbâie el. Doar că mi-e foarte greu fără tine. Și mie. Doream doar să-ți spun că te iubesc. Niciodată nu m-am îndoit de acest lucru. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un moment, apoi întreabă: Poți totuși să-mi spui ce s-a întâmplat? Nimic, draga mea, răspunde Marius într-un târziu. Doar că zilele acestea au fost un infern pentru mine. Vorbim când ajungi acasă. Te aștept. Mi-e tare dor de tine. Deși foarte obosit, nu poate să doarmă. Fumează neîncetat, insomnia epuizându-i toată rezerva de țigări. Bine ascunsă prin rafturile debaralei găsește o sticlă prăfuită de țuică, aproape plină. Probabil e licoarea pentru "dureri de cap" a Rozaliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zgomot, cu bucurie de copil, amănunte ce n-ar fi anunțat un viitor magistrat, dar eu niciodată n-am fost un bun psiholog. Am reflectat mult pentru că am pierdut mult, și cel mai important este țara de care mi-e dor, și pe care cred că n-am s-o mai revăd vreodată. Tu cel puțin ești În țara ta. Nici nu-ți dai seama ce Înseamnă să-ți pierzi țara, o pierzi În suflet, dar rana se mărește odată cu trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]