26,844 matches
-
țară după 14 luni petrecute la Manufactura de arme din Liège, Herkt a achiziționat și utilajele necesare fabricării în masă a armamentului portativ. În anul 1865, fabricarea gloanțelor de pușcă se realiza în mod automat. Până la izbucnirea Războiului de Independență, fabricile de armament au fost modernizate și reorganizate după tendințele epocii (instalații de transport intern „Decauville”, instalații de apă caldă, cazane și mașini cu abur). Procesul de modernizare a continuat și după război, însă fabricile se confruntau cu un deficit semnificativ
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
automat. Până la izbucnirea Războiului de Independență, fabricile de armament au fost modernizate și reorganizate după tendințele epocii (instalații de transport intern „Decauville”, instalații de apă caldă, cazane și mașini cu abur). Procesul de modernizare a continuat și după război, însă fabricile se confruntau cu un deficit semnificativ de personal calificat. Abia în anul 1892 Pirotehnia Armatei a fost complet operaționalizată. Doi ani mai târziu, a fost achiziționată și prima mașină care producea curent electric în vederea iluminării unor secții. La 1 mai
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
semnificativ de personal calificat. Abia în anul 1892 Pirotehnia Armatei a fost complet operaționalizată. Doi ani mai târziu, a fost achiziționată și prima mașină care producea curent electric în vederea iluminării unor secții. La 1 mai 1896 a fost înființată o Fabrică de pulbere fără fum în Dudești, lângă București. În perspectiva intrării în război, la 31 august 1915, Consiliul de Miniștri a decis înființarea unei noi pirotehnii lângă cea veche. Noua fabrică, dotată și cu o turnătorie, urma să producă zilnic
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
secții. La 1 mai 1896 a fost înființată o Fabrică de pulbere fără fum în Dudești, lângă București. În perspectiva intrării în război, la 31 august 1915, Consiliul de Miniștri a decis înființarea unei noi pirotehnii lângă cea veche. Noua fabrică, dotată și cu o turnătorie, urma să producă zilnic 500.000 de cartușe, 7000 de proiectile și 70 de tone de alamă. La data intrării în război, noua pirotehnie era parțial operaționalizată. Cu toate acestea, Pirotehnia Armatei putea produce zilnic
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
tone de alamă. La data intrării în război, noua pirotehnie era parțial operaționalizată. Cu toate acestea, Pirotehnia Armatei putea produce zilnic 550.000 de elemente ale cartușului model 1893 și să încarce 1,8 milioane de cartușe. Concomitent, ea putea fabrica zilnic 50.000 de cartușe pentru pușca model 1879, 100.000 de cartușe pentru pistolul semiautomat model 1912 Steyr, 30.000 de cartușe pentru revolverul model 1896, câte 2500 de tuburi-cartuș și focoase de artilerie, precum și multe alte componente ale
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Industria aeronautică din România a fost înființată odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. După Primul Război Mondial, fabricile de armament din țară s-au ocupat în principal cu recondiționarea și repararea armamentului și a muniției din dotare. Două noi arsenale de construcții au fost construite la Sibiu și Roman. Pirotehnia Armatei a recondiționat peste 5,6 milioane de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
repararea armamentului și a muniției din dotare. Două noi arsenale de construcții au fost construite la Sibiu și Roman. Pirotehnia Armatei a recondiționat peste 5,6 milioane de proiectile și a fabricat aproximativ un miliard de cartușe, fiind aprovizionată de Fabrica de Pulbere în acest sens. Până la începutul anilor 1930, industria de armament din țară care se ocupa de înzestrarea Forțelor Terestre a stagnat. Scandalul „Afacerii Škoda” a reprezentat un moment de cotitură care, deși a întârziat și mai mult procesul
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
care, deși a întârziat și mai mult procesul de modernizare a armatei, a condus la dezvoltarea masivă a industriei de apărare românești. Un program de înzestrare fără precedent a fost demarat în anul 1935. Acesta cuprindea atât reorganizarea și modernizarea fabricilor existente, cât și înființarea unor noi fabrici de armament. În Regatul României urmau a fi fabricate tunuri, armament portativ de infanterie, muniții, chesoane și antetrene pentru piesele de artilerie, trăsuri pentru logistică și aparatură optică sub supravegherea și îndrumarea Inspectoratului
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
procesul de modernizare a armatei, a condus la dezvoltarea masivă a industriei de apărare românești. Un program de înzestrare fără precedent a fost demarat în anul 1935. Acesta cuprindea atât reorganizarea și modernizarea fabricilor existente, cât și înființarea unor noi fabrici de armament. În Regatul României urmau a fi fabricate tunuri, armament portativ de infanterie, muniții, chesoane și antetrene pentru piesele de artilerie, trăsuri pentru logistică și aparatură optică sub supravegherea și îndrumarea Inspectoratului Tehnic al Armatei. Astfel, înainte de cel de-
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Franța. Uzinele Costinescu din Sinaia aprovizionau armata cu muniție antitanc și corpuri de proiectile, iar uzinele Lemaître, Wolff, Schell și Vulcan din București asigurau corpuri de proiectile și unele reparații. Explozivii și pulberile erau fabricate de Pulberăria Armatei și de Fabrica de explozivi. Producția chesoanelor, antetrenelor și trăsurilor era repartizată uzinelor Semănătoarea din Craiova, Concordia din Ploiești, Riger și Fabricius din Sibiu, Fichet, Lemaître, Wolff și Malaxa din București, Schell din Brașov, la unele ateliere din Petroșani, Reșița, precum și la atelierele
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
planuri și intenții pentru producția puștilor vz. 24 și a mitralierelor grele ZB vz. 53, însă acestea nu s-au concretizat. Deși Uzinele Malaxa au achiziționat licența pentru producția tanchetei R-1, aceasta nu a mai fost fabricată. Planurile privind o fabrică de tancuri Renault au fost și ele abandonate. Uzinele Malaxa și Ford-Română nu puteau fabrica vehicule fără piese importate, producția șeniletei Malaxa și a autocamioanelor Ford fiind sistată în timpul războiului. La Reșița au fost construite prototipurile unui autoblindat și ale
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
șeniletei Malaxa și a autocamioanelor Ford fiind sistată în timpul războiului. La Reșița au fost construite prototipurile unui autoblindat și ale unui tractor de artilerie, însă acestea nu au intrat în producție. Seria zero a vânătorului de tancuri Mareșal, aflată în fabricile Rogifer (fostele Uzine Malaxa) a fost confiscată de URSS după 23 august 1944. Prima fabrică de profil aeronautic a fost înființată în anul 1923, fiind denumită SET (Societatea pentru Exploatări Tehnice). Ulterior, au fost înființate și alte fabrici de avioane
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
prototipurile unui autoblindat și ale unui tractor de artilerie, însă acestea nu au intrat în producție. Seria zero a vânătorului de tancuri Mareșal, aflată în fabricile Rogifer (fostele Uzine Malaxa) a fost confiscată de URSS după 23 august 1944. Prima fabrică de profil aeronautic a fost înființată în anul 1923, fiind denumită SET (Societatea pentru Exploatări Tehnice). Ulterior, au fost înființate și alte fabrici de avioane: IAR Brașov în anul 1925 și ICAR în 1932. Programul de modernizare al armatei demarat
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
aflată în fabricile Rogifer (fostele Uzine Malaxa) a fost confiscată de URSS după 23 august 1944. Prima fabrică de profil aeronautic a fost înființată în anul 1923, fiind denumită SET (Societatea pentru Exploatări Tehnice). Ulterior, au fost înființate și alte fabrici de avioane: IAR Brașov în anul 1925 și ICAR în 1932. Programul de modernizare al armatei demarat în 1935 prevedea fabricarea avioanelor de luptă în țară. Producția lunară de avioane a rămas la un nivel foarte mic din cauza pieselor importate
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
planuri pentru construirea mai multor nave de luptă. Monitoarele de pe Dunăre au fost modernizate între anii 1937-1943 la Galați. După un an și jumătate de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris din 1947, guvernul de la București a decis reînființarea unor fabrici de armament și muniții, în ciuda protestelor venite din partea conducerii Statelor Unite ale Americii și guvernului Marii Britanii. În urma reuniunii de la Moscova din ianuarie 1951, guvernul comunist de la București a hotărât achiziționarea unor mașini-unelte și instalații în vederea augmentării industriei de apărare. Astfel, la începutul anilor
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
răniți de spargerea geamurilor unei școli-grădiniță la orele 09:22. După eveniment, oficialii guvernamentali din Celeabinsk au cerut părinților să-și ia copiii de la școli. Un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne a declarat că circa din acoperișul unei fabrici de prelucrarea zincului s-a prăbușit. Locuitorii din Celeabinsk ale căror ferestre s-au spart au depus eforturi consistente pentru a acoperi geamurile sparte cu orice material disponibil, întrucât temperatura în zona de impact cobora spre Guvernatorul regiunii Celeabinsk, Mihail
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
facilități de producție în sudul URSS, iar în 1925 a fost înființată o școală de piloți lângă Lipețsk unde se antrenau viitorii piloți ai Luftwaffe. Încă din anul 1926 Reichswehr putea folosi o școală de tanchiști lângă Kazan și o fabrică de armament chimic în Samara Oblast. În schimbul acestor facilități sovieticii intrau în posesia tacticii și tehnologiei folosite de germani. În cea de-a doua jumătate a anilor 1920 germanii au ajutat la construirea unor fabrici de tancuri din Leningrad și
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
tanchiști lângă Kazan și o fabrică de armament chimic în Samara Oblast. În schimbul acestor facilități sovieticii intrau în posesia tacticii și tehnologiei folosite de germani. În cea de-a doua jumătate a anilor 1920 germanii au ajutat la construirea unor fabrici de tancuri din Leningrad și Harkov. Cooperarea a fost întreruptă prin venirea la putere al lui Hitler în 1933. În Germania Heinz Guderian, influențat de teoreticienii J. F. C. Fuller și B.H. Liddell Hart, prin lucrarea sa „Achtung Panzer” dezvolta teoria
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
Jocul cu moartea"; el avea atunci vârsta de aproape 15 ani la fel ca și tânărul Darie, personajul principal al cărții. Întors în țară, lucrează ca vânzător de ziare în București, picolo la restaurantul Gării Obor și muncitor la o fabrică de săpun, apoi ca ajutor de arhivar la Judecătoria de Ocol din Turnu Măgurele (1918-1920). Decide să-și continue studiile și se înscrie în 1920 ca elev la liceul din Roșiorii de Vede, începând să publice articole și fragmente literare
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
dobândirea statutului de oraș porto-franco în 1836, parcul "Belvedere", înființarea unor tipografii, a unei bănci, a unei cazarme și a unui teatru, deschiderea unei școli de fete, a unui gimnaziu și construirea docurilor, a căilor ferate și a mai multor fabrici. În 1888 s-a utilizat aici pentru prima dată în țară betonul armat. În primul an al noului secol au fost introduse tramvaiul și becul electric. Se dezvoltă puternic învățământul și cultura sistemul bancar, susținute de comerțul înfloritor. După ocupația
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Skyraider. Originile avionului Skyraider pot fi urmărite înapoi până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a avut loc o competiție pentru înlocuirea aparatului SBD Dauntless, care a decimat forță portavioanelor japoneze la Midway. Ed Heineman, inginerul-șef de la fabrica companiei Douglas Aircraft Corporation din El Segundo, California, a făcut echipa cu doi locotenenți tineri din Marină pentru a pune bazele posibilului înlocuitor pentru aparatul Dauntless. În ciuda eșecului primelor proiecte și a unei întâlniri față în față cu amirali din cadrul
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
numai poziții de top management, fiind responsabil cu dezvoltarea strategică a holdingului Grampet Group. Din cadrul Grampet Group fac parte câteva nume importante pentru industria feroviară românească, precum: Grup Feroviar Român - cel mai mare operator feroviar privat de marfă, Remar Pașcani - fabrică de construcție, reparare și dezvoltare de material rulant, Reva Simeria - fabrică de construcție, reparare și dezvoltare de material rulant, Reloc Craiova - fabrică de reparații locomotive. De asemenea, Gruia Stoica a reușit să extindă activitatea grupului de companii pe care îl
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
holdingului Grampet Group. Din cadrul Grampet Group fac parte câteva nume importante pentru industria feroviară românească, precum: Grup Feroviar Român - cel mai mare operator feroviar privat de marfă, Remar Pașcani - fabrică de construcție, reparare și dezvoltare de material rulant, Reva Simeria - fabrică de construcție, reparare și dezvoltare de material rulant, Reloc Craiova - fabrică de reparații locomotive. De asemenea, Gruia Stoica a reușit să extindă activitatea grupului de companii pe care îl conduce, înființând și dezvoltând societăți comerciale în opt țări europene: Germania
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
pentru industria feroviară românească, precum: Grup Feroviar Român - cel mai mare operator feroviar privat de marfă, Remar Pașcani - fabrică de construcție, reparare și dezvoltare de material rulant, Reva Simeria - fabrică de construcție, reparare și dezvoltare de material rulant, Reloc Craiova - fabrică de reparații locomotive. De asemenea, Gruia Stoica a reușit să extindă activitatea grupului de companii pe care îl conduce, înființând și dezvoltând societăți comerciale în opt țări europene: Germania (Eurorail Logistics Germany - casă de expediție), Austria (Grampetcargo Austria - casă de
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
înființând și dezvoltând societăți comerciale în opt țări europene: Germania (Eurorail Logistics Germany - casă de expediție), Austria (Grampetcargo Austria - casă de expediție și viitor operator de transport), Ungaria (Train Hungary - operator de transport feroviar de marfă și Grampet Debrecen Vagonyar - fabrică de reparații și construcții de material rulant cu tradiție de peste un secol), Bulgaria (Bulgarian Railway Company - operator de transport feroviar de marfă), Serbia (Eurorail Serbia - casă de expediție), Muntenegru, Ucraina (Eurorail Ukraine - casă de expediție), Republica Moldova (Eurorail Company - casă de
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]