26,397 matches
-
a provoca „puterea tutelară”, ai căror reprezentanți exprimă amenințări la orice tentativă de apropiere de România, determină majoritatea cetățenilor care se simt „Moldoveni” să-și exprime această identitate în sensul dorit de acei reprezentanți, anume în sensul că a fi „Moldovean” înseamnă a face parte dintr-o „etnie” diferită de cea a (celorlalți) Români. Cu toate acestea, atât „Moldovenii români” cât și cei din zona de influență geopolitică a Rusiei socotesc poeții și scriitorii născuți în teritoriul istoric al Moldovei ca
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
Români. Cu toate acestea, atât „Moldovenii români” cât și cei din zona de influență geopolitică a Rusiei socotesc poeții și scriitorii născuți în teritoriul istoric al Moldovei ca fiind o parte esențială din patrimoniul lor cultural comun: Pictori cu origini moldovene sunt: Octav Băncilă, Victor Brauner, Nicu Enea, Ștefan Luchian, Camil Ressu, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Glebus Sainciuc, Arthur Aron Segal, Gheorghe Tattarescu, Nicolae Tonitza... Arta populară moldovenească este deasemenea un patrimoniu cultural comun tuturor moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
sigiliul vamal al Republicii Moldova pentru produsele sale, era, de asemenea, convenită și înființarea unor centre vamale comune cu RM, la granița cu Ucraina. Cu toate acestea, RMN nu și-a onorat acordul, și a interzis accesul pe teritoriul regiunii, oficialilor moldoveni. La 3 martie 2006, Ucraina a implementat decizia de a permite exportul mărfurilor originare din Transnistria, în Ucraina sau în tranzit, pe teritoriul acesteia, numai dacă acestea poartă ștampilele vamale moldovenești, precum, și că importurile cu destinația Transnistria (din sau
Conflictul transnistrean din 2006 () [Corola-website/Science/334237_a_335566]
-
numai dacă acestea poartă ștampilele vamale moldovenești, precum, și că importurile cu destinația Transnistria (din sau prin Ucraina), pot intra pe teritoriul regiunii separatiste, numai prin punctele de control vamal ale Republicii Moldova, care sunt situate pe teritoriul controlat de autoritățile moldovene. Moldova a anunțat că a creat condiții favorabile pentru înregistrarea întreprinderilor din Transnistria: o procedură de jumătate de oră pentru a înregistra o licență de export de șase luni; a acordat facilități fiscale și scutiri de taxe pentru companiile din
Conflictul transnistrean din 2006 () [Corola-website/Science/334237_a_335566]
-
scutiri de taxe pentru companiile din Transnistria care se înregistrau ca moldovene. (Astfel de companii au obținut apoi dreptul la toate privilegiile comerciale de care companiile din Moldova se bucurau, Moldova fiind un membru al Organizației Mondiale a Comerțului). Autoritățile moldovene au petrecut o serie de conferințe comune cu firmele din Transnistria, iar autoritățile ucrainene și reprezentanții UE din decembrie până în februarie, au informat mediul de afaceri transnistrean despre procedurile de înregistrare în Moldova și introducerea documentelor vamale moldovenești pe sectorul
Conflictul transnistrean din 2006 () [Corola-website/Science/334237_a_335566]
-
atunci era de aproximativ 420 milioane dolari) Transnistria și unele autorități ruse au numit actul drept o „blocadă economică”, o încălcare a Memorandumului din 1997 de la Moscova, în partea cu privire la dreptul Transnistriei de a menține relații internaționale. Potrivit datelor Ministerului moldovean al Reintegrării, în timpul celor două zile ulterioare impunerii reglementărilor la frontieră, diverse companii din Stînga Nistrului au reușit să importe aproape 1.400 de tone de carne de pui. Și de la începutul anului, Transnistria importaseră deja 12.600 de tone
Conflictul transnistrean din 2006 () [Corola-website/Science/334237_a_335566]
-
importante daune forțelor moldovenești concentrate în pădurea Hîrbovăț, lângă Tighina, grăbind astfel încheierea fazei militare a conflictului și efectiv ducând la apariția așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene pe teritoriul Republicii Moldova. Cel puțin o sursă din Republica Moldova relatează că 112 soldați moldoveni au fost uciși de salva de artilerie. Numărul de personal — 22 de mii de militari.
Armata a 14-a Rusă () [Corola-website/Science/335141_a_336470]
-
au trăit pentru o perioadă călugări slavi, probabil de origine sârbă. La mijlocul secolului al XVIII-lea au început să vină aici călugări din Moldova; potrivit evidențelor păstrate, cei 30 de monahi ce viețuiau aici în anul 1754 erau de origine moldoveană. În jurul anului 1760 ieromonahul Daniil de la Mănăstirea Neamț a organizat obștea de aici ca schit și a construit o biserică de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Slujbele religioase se țin de atunci în limba română. În acea vreme
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
Mucenic Dimitrie. Slujbele religioase se țin de atunci în limba română. În acea vreme existau în Muntele Athos aproximativ 24 de colibe românești și aproape 100 de pustnici români. În anul 1821, după începerea Războiului de Independență al Greciei, călugării moldoveni și munteni au încetat să mai vină în Grecia, pe măsură ce situația a devenit tot mai periculoasă, în timp ce călugării bătrâni s-au întors în țara lor de origine sau au murit. Începând de prin anii 1830, Schitul Lacu cunoaște o perioadă
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
ce a sosit aici în anul 1837 și a trăit timp de 15 ani după aspra rânduială athonită, mutându-se apoi la Mănăstirea Esfigmenu. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română și de Biserica Ortodoxă Rusă. Călugării valahi și moldoveni au primit constant sprijin financiar din partea guvernului lor, trăind acolo în liniște fără a crea probleme politice sau etnice. A fost construită o bisericuță cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” în cimitirul schitului (1849) și o moară de apă (1860). Biserica
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
Afumați și Radu Paisie (prin fiica sa Ruxandra), precum și a lui Ștefăniță Vodă (prin fiica sa Stana). Principesa Jelena Branković s-a căsătorit cu Petru Rareș, fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare și domn al Moldovei (1527-1538, 1541-1546). Voievodul moldovean era văduv, după ce prima sa soție, Maria (o fată de boier), murise la 28 iunie 1529 și fusese înmormântată la Mănăstirea Putna. Petru Rareș și Doamna Elena au avut împreună patru copii: trei băieți (Iliaș (n. 1531), Ștefan (n. 1532
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
alături de Petru Rareș, în cele două domnii ale acestuia (1527-1538, 1541-1546). Prima domnie a luat sfârșit în anul 1538, atunci când oștile turcești ale sultanului Soliman Magnificul au invadat Moldova, aducându-l ca domn pe Ștefan Lăcustă. Prevăzându-și înfrângerea, voievodul moldovean și-a trimis din timp soția și copiii în Cetatea Ciceului din Transilvania, pe care o stăpânea. Cetatea este asediată timp de patru luni de oștile lui Ioan I Zápolya. Domnul rămâne acolo timp de un an și jumătate într-
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
În ianuarie 1540 Petru Rareș părăsește Cetatea Ciceului și se pleacă la Istanbul, în timp ce Doamna și copiii rămân în cetate. Domnul se îngrijește de soarta familiei sale, trimițându-i periodic vești. Demersurile lui Petru Rareș au avut efect, iar voievodul moldovean a obținut sprijinul turcilor pentru a redobândi domnia țării. El redevine domn al Moldovei în martie 1541 și, după ce-i execută pe boierii trădători, trimite oameni de încredere la Ciceu pentru a-i aduce familia. Doamna și copiii sosesc la
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
(1831-1894) a fost un om politic și filantrop român, primul primar ales (având 4 mandate) al orașului Tecuci. S-a născut la 8 noiembrie 1831 în Tecuci, în familia lui Tudoran și Smaranda Cincu, boieri moldoveni ai locului. Serdarul Tudoran și soția sa au ctitorit în anul 1850 biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, având moșii pe care s-a dezvoltat mai târziu o parte din oraș. Provenit dintr-o familie cu 5 copii, este singurul care ajunge
Anton Cincu () [Corola-website/Science/335242_a_336571]
-
inter și uneori chiar pivot. După 4-5 ani în care a avut rezultate ca jucător la mai multe echipe din țară, el s-a întors la Bacău ca antrenor-jucător al echipei Dinamo Bacău și a pus bazele handbalului în orașul moldovean. S-a mutat apoi la Voința București, echipă cu care a promovat în divizia A, pe atunci principala divizei a campionatului republican. În 1970, Lascăr Pană a ajuns la Baia Mare, unde a preluat echipa Minerul. În 1974, Pană a avut
Lascăr Pană () [Corola-website/Science/335283_a_336612]
-
s-a putut face doar treptat, în etape, ceea ce explică de ce statul păstrează numele unui râu secundar din nord-vest, al cărui bazin a fost teritoriul statului în primă etapă. Înaintarea spre gurile Dunării și Nistrului îndreptățea în 1392 pe domnul moldovean să-și adauge în titulatură și țărmul mării. Țara Românească și Moldova erau străbătute fiecare de câte o rută importantă de comerț. Prin teritoriul Moldovei trecea drumul Lembergului, iar prin Țara Românească drumul orașelor săsești transilvane. Primul era mult mai
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
actualul Dubrovnik), nodul comercial cel mai important fiind la Vidin. Între drumurile care parcurgeau cele două țări nu era însă nici o legătură, iar cele două state aveau orientări economice diferite. Moldova a intrat sub influența politică a Poloniei, căreia domnii moldoveni i s-au subordonat prin tratate de vasalitate, de la Petru Mușat până la Ștefan cel Mare. Țara Românească în schimb a fost sub suveranitatea Ungariei; în timp ce Ungaria a încercat de câteva ori să aducă Moldova sub propria suzeranitate, Polonia a încercat
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
Alexandru Botez-Forăscu, cunoscut sub numele de sau Alecu Forăscu, poreclit și Tololoiu, (n. 1803, Forăști - d. 1869) a fost un mare boier moldovean, care a avut rangul de vornic și a fost ales deputat al Ținutului Suceava în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857), fiind un militant activ pentru Unirea Principatelor Române (1859). Provenea din familia boierească Forăscu, care stăpânea mai multe moșii în
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
au fost controlate succesiv de republicile Veneția (1204-1235) și Genova (1315-1475). Maria de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare, era o prințesă grecoaică din Crimea. În anul 1474 Ștefan cel Mare a intervenit în Crimeea cu flota moldoveană și cu o mică oaste. În lunga perioadă otomană care a urmat, singurii creștini din Crimea erau grecii pontici și armenii „cerchezogai”, majoritatea locuitorilor fiind tătari, și, în sud, turci. Prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774, între
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
, cunoscută și sub numele de Olga Kent (n. 26 februarie 1988, Tighina, RSS Moldovenească) este un fotomodel și actriță moldoveană, cunoscută mai ales în rândul publicului italian pentru rolul "Galinei" în serialul "Vacanze di Natale a Cortina" (2011). Originară din Tighina, oraș aflat acum în componența regiunii separatiste Transnistria, autoproclamată de Republica Moldova în anul 1990, a câștigat titlul de "Miss
Olga Calpajiu () [Corola-website/Science/331729_a_333058]
-
întotdeauna în cheia sol. Timbrul de sopran este cel mai sărac în armonice, motiv pentru care scriitura (îndeosebi cea pentru cor) trebuie să urmeze anumite rigori. Exemple de astfel de cântăreți (cu voce adultă de sopran) sunt: Radu Marian (sopran moldovean) și Michael Maniaci (sopran american). Ambitusul „de bază” al unui sopran corist se întinde de la nota mi din octava întâi până la nota sol din octava a doua; o voce mai dezvoltată poate coborî până la do central (sau chiar până la nota
Sopran () [Corola-website/Science/331818_a_333147]
-
Morții. Ea este una din contribuțiile valoroase ale lui Creangă în literatura română și a devenit un punct de referință familiar pentru criticii literari și publicul din România și Republica Moldova. Ea a inspirat în special un basm dramatic al prozatorului moldovean Vlad Ioviță ce a stat la baza filmului moldovenesc " Se caută un paznic", regizat de Gheorghe Vodă în 1967. Un soldat rus pe nume Ivan a fost lăsat la vatră după ce slujise în armată încă din copilărie și a primit
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
copiilor), în timp ce dracii și Moartea au parte de suferințe fizice, ca și cum ar fi oameni, fiind bătuți cu nuiaua pe spate în văzul întregului sat precum elevii obraznici în școlile din vremea autorului. Personajele poveștii vorbesc și se comportă precum țăranii moldoveni din vremea lui Creangă. Filologul francez Jean Boutière afirma de altfel că Ivan Turbincă nu este decât un țăran din Moldova. Limbajul popular pitoresc este folosit nu doar de oamenii simpli, ci și de personajele fantastice ale poveștii. Spre exemplu
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
la Teatrul „Ion Creangă” din București în regia lui Cornel Todea și a participat în 1993 la Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii din Grecia. O altă versiune teatrală a poveștii a fost pusă în scenă de actorul și regizorul moldovean Ion Sapdaru și a fost reprezentată în special la Teatrul Național din București, având premiera la 27 noiembrie 2009. Filmul moldovenesc "Se caută un paznic" (1967), regizat de Gheorghe Vodă după un scenariu scris de prozatorul Vlad Ioviță, a avut
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
și putând fi vizionat din nou abia după prăbușirea regimului sovietic. Structurat în jurul prozei experimentale omonime a lui Ioviță, " Se caută un paznic" a beneficiat de o atenție specială datorită coloanei sonore realizate de compozitorul Eugen Doga. Criticul de film moldovean Ana-Maria Plămădeală consideră că muzica se află în armonie cu „simbioza comică și filozofică” a filmului, iar muzica și filmul au creat o satiră discretă a presiunilor sovietice asupra populației locale: „Stilul sintetic al structurii melodice îi ajută pe tinerii
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]