27,148 matches
-
chiar și în trecut. Părăsind centrul istoric al orașului spre nord, prin strada Toamnei, ajungem în cartierul Kanta. În imobilul din capul străzii, în clădirea cu două etaje, ornată cu stema familiei Jancsó din Lunga, se aflau în secolul trecut poșta orașului și sediul Cercului civic de lectură. La parter a funcționat mult timp un restaurant, astăzi servește scopurilor comerciale. Muzeul orașului Târgu-Secuiesc a fost inaugurat în primăvara anului 1972 în clădirea fostei primării. În sălile destinate meșteșugarilor tradiționali (olari, cizmari
Târgu Secuiesc () [Corola-website/Science/297004_a_298333]
-
însoțiți de mame, unele rămase văduve. Locuitorii orașului au rămas un exemplu în cronicile vremii pentru solidaritatea manifestată cu acest prilej. La 16 martie 1948, cu ocazia alegerilor supravegheate de noul regim, primăria din Turnu Severin primește din București, prin poștă, manifeste purtând antetul "Mișcarea de Rezistență Națională". Ele îndemnau populația severineană să boicoteze alegerile și să formeze grupe de partizani. La 13 aprilie 1948, în urma reorganizării teritoriale a României, odată cu dispariția județului interbelic Mehedinți, Turnu Severin devine un simplu oraș
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
de la centrala telefonică a orașului, Elena Ionescu și Ioana Zamfir Bazac (căsătorită Busuiocescu), au sfidat primejdia morții și au rămas la posturile lor, reușind să mențină legăturile telefonice de care avea nevoie centrul de comandă militară instalat chiar în clădirea poștei. Acest obiectiv a fost ținta unui foc susținut și, la ora 14, Elena Ionescu a fost grav rănită fiind înlocuită de sora ei. Legea nr.5/6 septembrie 1950, prin care tradiționala împărțire administrativ-teritorială a țării în județe și plăși
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,42%), cu o minoritate de penticostali (5,07%). Pentru 6,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Denumirea localității provine de la vechiul substantiv turcesc "menzil", sau serviciu de poștă, olac. Cu vremea numele olăcăriei a suferit sincopa consoanei mediane „n” și transformarea vocalei „e” în „i”, iar după un timp denumirea s-a extins la întreaga localitate, care până atunci se numea "Eșteu", de la numele pârâului ce o traversează
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
domnești la via Corbeanca (Dealul Dumbrăvii) și înființează un târg anual care va deveni vestit, ca și cel al Drăgaicei, pe care de fapt îl va continua. În secolul al XVIII-lea a început sa funcționeze aici o stație a poștei de cai ("menizil"), de la care provine numele actual al localității. La 1790 mica așezare rurală își avea biserica ei, ca toate așezările statornice. Cam în aceeași vreme, pe drumul poștei de cai, care lega Buzăul de Ploiești, începură să se
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
XVIII-lea a început sa funcționeze aici o stație a poștei de cai ("menizil"), de la care provine numele actual al localității. La 1790 mica așezare rurală își avea biserica ei, ca toate așezările statornice. Cam în aceeași vreme, pe drumul poștei de cai, care lega Buzăul de Ploiești, începură să se stabilească în jurul menzilhanelei (stația de poștă sau „menzil”) o mulțime de negustori, cărora locul le înlesnea nevoile de schimb cu cele două centre comerciale mai apropiate și apoi surugii, bicigașii
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
provine numele actual al localității. La 1790 mica așezare rurală își avea biserica ei, ca toate așezările statornice. Cam în aceeași vreme, pe drumul poștei de cai, care lega Buzăul de Ploiești, începură să se stabilească în jurul menzilhanelei (stația de poștă sau „menzil”) o mulțime de negustori, cărora locul le înlesnea nevoile de schimb cu cele două centre comerciale mai apropiate și apoi surugii, bicigașii, rotarii, dârvarii și păzitorii ce deserveau releul poștal. Activitatea febrilă din stația unde se schimbau caii
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
o mulțime de negustori, cărora locul le înlesnea nevoile de schimb cu cele două centre comerciale mai apropiate și apoi surugii, bicigașii, rotarii, dârvarii și păzitorii ce deserveau releul poștal. Activitatea febrilă din stația unde se schimbau caii căruțelor de poștă, tranzacțiile care se încheiau în acest loc au determinat populația ca încetul cu încetul să renunțe la vechiul nume al localității Iștău, în schimbul denumirii locului ce le prilejuise o activitate rodnică. Și astfel apare denumirea Menzil, din care a derivat
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, Vălenii de Munte era o comună urbană, formată din cătunele Văleni (Târgul-Văleni), Turburea și Valea Gardului, având în total 3000 de locuitori. Ea era reședința plaiului Teleajen, având farmacie, spital, și stație de telegraf și poștă. Atunci se atestă școala în limba greacă de pe lângă catedrala orașului, care funcționa la 1830, precum și școala normală, condusă în 1839, de David Almășanu, și la care învățau 139 de copii (mai târziu, în 1845-1846, doar 80&ndsh;90); în plus
Vălenii de Munte () [Corola-website/Science/297041_a_298370]
-
Din informațiile culese, Primăria Comunei Drăgănești a avut sediul în Str. Sâiului, azi Str. Dudești și mai târziu într-un local nou construit în 1936 situat pe șoseaua principală, azi strada N. Titulescu în zona în care se află sediul poștei actuale. Pentru satul Comani primăria s-a aflat pe drumul principal al comunei în apropierea bisericii cu hramul Sf. Împărați Constantin și Elena. Pretura Drăgănești a avut un sediu propriu construit în 1925 și se află pe strada Nicolae Titulescu
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
importanță, Divanul Țării Românești luând o hotărâre în acest sens. Din anul 1834, prin dispoziția domnului Alexandru Ghica, a funcționat vama în Breaza de Sus, fiind mutată de la Câmpina. Aceasta era amplasată pe locul actualei Casei de Cultură, stația de poștă fiind în apropiere, pe lângă strada Morii. După anul 1852 a fost relocalizată la Predeal, pe locul fostului parc al orașului. În această perioadă, așezarea făcea legătura între Transilvania și Muntenia, înregistrând o dezvoltare considerabilă, marcată în special prin construirea de
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
Simeria, unde locuiau muncitori români, germani, maghiari, slovaci, polonezi, italieni și sârbocroați. În jurul coloniei se înfiripă localitatea Simeria, care, după 1885, capătă caracter permanent. Treptat, aici se ridică edificiile unor instituții importante pentru o astfel de așezare: locuințe pentru funcționari, poșta, spitalul feroviar (sf. sec .XIX), școala elementară (1875), grădinița (1884). După Primul Război Mondial și Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, în Simeria se edifică biserica ortodoxă, apar filiale ale băncilor, clădirile băii comunale, ale primăriei și este ridicat monumentul
Simeria () [Corola-website/Science/297038_a_298367]
-
două exarhate, din Italia (cu sediul la Ravenna) și Africa (la Cartagina). În „Palatul Sacru” împăratul încredințase guvernarea Imperiului unor înalți funcționari, un fel de „miniștri”, în frunte cu cei patru "logotheți". Primul era logothetul dromului ("logothetes tou drómou"), șeful poștei, devenit (din sec. IX) șeful poliției, ministru de interne și totodată de externe; iar din sec. XII, cu titlu de „mare logothet”, șeful cancelariei imperiale (prim-ministru). Urmau: logothetul tezaurului ("logothetes tou genikou"), ministru de finanțe; logothetul militarilor, care se
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
internațional, în septembrie 1996, aeroportul a avut creșteri semnificative de trafic. De exemplu, în 2003, comparat cu anul anterior, numărul de pasageri a crescut cu 22%, iar activitatea cargo cu 37% pentru mărfuri (90,7 tone), respectiv 126,1% pentru poștă (15,6 tone). Aceste creșteri au fost cele mai însemnate din România. Creșterea în mișcare (număr de aterizări și decolări) în același an (6,1%) a fost a doua în România după cea a aeroportului Traian Vuia din Timișoara (31
Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj () [Corola-website/Science/296787_a_298116]
-
Home Office"). Proximitatea culturală și constituțională între insule și Regatul Unit a dus la o serie de instituții și organizații comune. BBC are un post de radio și de televiziune local în insulele canalului și cu toate că insulele au jurisdicție asupra poștei și telecomunicațiilor locale ele continuă să participe la planul de telefonie în Regatul Unit și au adaptat sistemul de coduri poștale pentru a fi compatibile cu cel al Regatului Unit. În insule, limbile native sunt variante ale limbii normande, o
Insulele Canalului () [Corola-website/Science/296832_a_298161]
-
asemenea datorită ajutoarelor acordate de guvern pentru companiile de tehnologie avansată și instituțiile financiare au crescut posibilitățile de angajare pe insulă. Insula Mân emite propriile monede și bancnote care circulă liber alături de monedele Regatului Unit și bancnotele engleze sau scoțiene. Poștă Insulei Mân emite propriile timbre, având un venit semnificativ din emiterea edițiilor speciale pentru colecționări. Insula este divizată în șase districte administrative, numite "sheading". Termenul se presupune că este de origine nordică și ar însemna divizie de corabie, fiecare district
Insula Man () [Corola-website/Science/296830_a_298159]
-
Poșta Câlnău este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Aliceni, Coconari, Poșta Câlnău (reședința), Potârnichești, Sudiți și Zilișteanca. Se află pe valea Câlnăului. Din punct de vedere geografic, comuna se întinde la nord de municipiul Buzău, mare
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
Poșta Câlnău este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Aliceni, Coconari, Poșta Câlnău (reședința), Potârnichești, Sudiți și Zilișteanca. Se află pe valea Câlnăului. Din punct de vedere geografic, comuna se întinde la nord de municipiul Buzău, mare parte din populație locuind în satul de reședință, Poșta Câlnău, aflat pe șoseaua DN2, și
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
România, formată din satele Aliceni, Coconari, Poșta Câlnău (reședința), Potârnichești, Sudiți și Zilișteanca. Se află pe valea Câlnăului. Din punct de vedere geografic, comuna se întinde la nord de municipiul Buzău, mare parte din populație locuind în satul de reședință, Poșta Câlnău, aflat pe șoseaua DN2, și în mai multe sate de pe valea Câlnăului. Comuna este traversată de șoseaua națională și europeană DN2, în segmentul care leagă orașele Buzău și Râmnicu Sărat; la Poșta Câlnău, această șosea se intersectează cu șoseaua
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
din populație locuind în satul de reședință, Poșta Câlnău, aflat pe șoseaua DN2, și în mai multe sate de pe valea Câlnăului. Comuna este traversată de șoseaua națională și europeană DN2, în segmentul care leagă orașele Buzău și Râmnicu Sărat; la Poșta Câlnău, această șosea se intersectează cu șoseaua județeană DJ220, care leagă comuna spre est de Boldu și Bălăceanu, iar spre nord-vest de Zărnești și Murgești. La Zilișteanca, din DJ220 se ramifică șoseaua județeană DJ215A, care leagă comuna de Blăjani și
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
și Bălăceanu, iar spre nord-vest de Zărnești și Murgești. La Zilișteanca, din DJ220 se ramifică șoseaua județeană DJ215A, care leagă comuna de Blăjani și de valea Slănicului. Comuna se află la confluența dintre Subcarpații de Curbură și Câmpia Română. Localitățile Poșta Câlnău și Potârnichești se află în câmpie, pe drumul național, iar comuna se învecinează spre est, nord-est, sud-est și sud cu comunele de câmpie Ziduri, Cochirleanca, Vadu Pașii și Mărăcineni. Satele din zona vestică, Zilișteanca, Sudiți, Coconari și Aliceni sunt
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
Zilișteanca, Sudiți, Coconari și Aliceni sunt în zona văii Câlnăului, comuna învecinându-se înspre vest cu comunele de deal Blăjani, Săpoca și Cernătești, iar spre nord cu o altă comună de tranziție, Zărnești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Poșta Câlnău se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,01%), cu o minoritate de romi (1,31%). Pentru 3,55% din populație, apartenența etnică nu este
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
de romi (1,31%). Pentru 3,55% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,31%). Pentru 3,55% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Descoperiri arheologice din actuala comună Poșta Câlnău arată că zona a fost locuită în preajma mileniului al IV-lea î.Hr.—în zona localității Sudiți găsindu-se urme ale culturii Boian. Alte descoperiri arheologice din zonă, din localitățile Potârnichești și Poșta Câlnău datând din secolele al III-lea
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
apartenența confesională. Descoperiri arheologice din actuala comună Poșta Câlnău arată că zona a fost locuită în preajma mileniului al IV-lea î.Hr.—în zona localității Sudiți găsindu-se urme ale culturii Boian. Alte descoperiri arheologice din zonă, din localitățile Potârnichești și Poșta Câlnău datând din secolele al III-lea -al V-lea d.Hr. aparțin culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, iar altele din secolele al VIII-lea-al IX-lea aparțin culturii Dridu. Unele sate ale actualei comune apar pe hărți din secolele
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
cele de la Zilișteanca din 1892, precum și de participarea localnicilor la răscoala din 1907. Multă vreme, în această comună localitatea principală a fost Zilișteanca, sat denumit astfel deoarece a fost înființat pe la 1790 pe o "siliște" (vatră de sat părasit). Satul Poșta Câlnău a apărut mai târziu, după apariția releului poștal în care se schimbau caii între Buzău și Râmnicu Sărat. Stația de poștă Câlnău avea, conform unui document din 1811, 140 de cai, iar alte documente ulterioare arată numere mai mici
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]