26,750 matches
-
cardiace (ritm neregulat), apariția extrasistolelor ventriculare (bătăi ce survin mai repede, urmate de o pauză compensatorie), etc. Totodată se apreciază presiunea fluxului sanguin de la nivelul arterei, în relație cu tensiunea arterială (pulsul este slab, greu perceptibil la pacienții cu hipotensiune). Ritmul cardiac este regulat în mod normal, dar este obligatoriu la fiecare pacient să se verifice concordanța pulsului central cu cel periferic. Odată stabilit pulsul la artera radială, se aplică stetoscopul la nivelul cordului, mai precis la apex, și se ascultă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pulsului central cu cel periferic. Odată stabilit pulsul la artera radială, se aplică stetoscopul la nivelul cordului, mai precis la apex, și se ascultă. Bătăile cordului trebuie să coincidă cu pulsul de la nivelul arterei radiale. Neconcordanța poate semnifica existența unui ritm neregulat, la care va trebui să se observe dacă anumite intervale se repetă, dacă este influențat sau modificat de respirație sau dacă este total neregulat. Cuantificarea presiunii arteriale se realizează cu ajutorul tensiometrului. Tensiometrele utilizate pot fi aneroide sau sfigmomanometre cu
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
vedere (în cazul tensiometrului cu mercur, acesta trebuie poziționat vertical). cu o mână se stabilește pulsul la radială și cu cealaltă se umflă manșeta tensiometrului până la dispariția pulsului și apoi încă 30 mm Hg; se dezumflă manșeta încet, cu un ritm de 2-3 mm Hg pe secundă, ascultând zgomotele Korotkoff, urmărind concomitent ceasul tensiometrului sau înălțimea coloanei de mercur în cazul utilizării tensiometrului cu mercur; primul zgomot apărut reprezintă valoarea tensiunii arteriale sistolice, iar ultimul reprezintă valoarea tensiunii arteriale diastolice; pentru
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
testament a lui Maïmonide. Sinuoasa evoluție a medicinei, caracterizată prin tatonări, detururi, realimentări, continua ieșire din inerție, toată această dinamică interioară a dezvoltării științelor medicale este urmărită de autoare cu competență și sensibilitate analitic-reflexivă. Coerența informațiilor, formularea pe alocuri aforistică, ritmul interior frazării, unesc atributele medicinei de sofie, știință și artă, asigurând neîntreruperea lecturării și reluarea textului la nivelul studiului. Invitați la fascinanta călătorie prin Istoria Medicinei, cartea ne convinge de continuitatea progresivă a cercetărilor medicale, de diversitatea metodologică explorată în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nu alege clasa socială, nici organul pe care să-l atace. Descoperirea acestui bacil înseamnă descoperirea cauzei unei boli vechi și universale. Această descoperire îl face cunoscut pe Koch într-un timp în care interesul pentru agenții patogeni cunoaște un ritm neobișnuit. Norvegianul Hansen descoperă agentul leprei în 1875; Roux, colaboratorul lui Pasteur, pe al febrei puerperale - 1879; germanul Neisser îl descoperă pe al blenoragiei - 1879; francezul Laveran pe al paludismului - 1880; germanul Eberth pe al tifoidei - 1880. în timpul descoperirilor lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a imaginilor amplificate, sonorizate, sau chiar imprimate pe benzi magnetice, care pot fi explorate repetat ca o videocasetă. Terapeutul este astfel protejat de iradiere. Dealtfel, riscurile s-au redus simțitor și pentru pacienți. Aparatura, materialele, tehnicile s-au perfecționat în ritm rapid. Astfel medicii ajung la o mai completă semiologie, o nouă relație creându-se între formă și funcționalitatea organelor. Un exemplu apropiat de începuturile radiofotografierii este cel al ftiziologului Karl Ranke (1870 - 1926) care, pătrunzând în tainele tuberculozei, a alarmat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai are nevoie de comentariu. Hormonologia, prin aprofundarea cercetărilor, continuă să-și crească rolul. Pe lângă sinteza hormonilor naturali, industrializarea substitutelor cu o eficiență aproape sau identică funcțional și numărul acestora este în continuă creștere. Sinteza hormonilor naturali a urmat un ritm similar cu cel al descoperirii lor. Am amintit de sinteza adrenalinei (1904), urmează cea a tiroxinei (Harrington și Barger, 1927), a triiodotiroxinei (Roche și colab.; Pitt-Rivers și colab, 1952), a insulinei (Katzoyannis, 1964), a corticotrofinei — ACTH (Schwarzer și Sieber, 1963
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
influenzae și tot, în 1995, se creează primii atomi de antimaterie Se lansează proiectul cartografierii tridimensionale a creierului uman, și se naște Dolly, prima oaie creată prin clonaj plecând de la o celulă adultă etc., etc. Să ne obișnuim cu acest ritm și interesându-ne pasionat de trecut, să gândim în perspectiva viitorului. Sistemul deschis al științelor medicale și al marilor reușite medicale, ne poate fi ghid. Numărul mare al Premiilor Nobel, (numai în SUA, peste 70), obținute de medici și fiziologi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se pune accent pe trecerea de la un Învățământ predominant reproductiv Întrunul În esență creativ. Noile finalități pentru Învățământul preșcolar sunt următoarele: ü asigurarea dezvoltării normale și depline a copilului preșcolar, valorificând potențialul fizic și psihic al fiecăruia, ținând seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale afective și de activitatea sa fundamentală - jocul ; Îmbogățirea capacității copilului preșcolar de a intra În relațiile cu ceilalți copii și cu adulții, de a interacționa cu mediul, de a-l stăpâni prin explorări, exerciții
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]
-
determinări multiple, de ordin genetic, geografic, cultural, social și educațional. Cunoașterea particularităților definitorii ale acestei etape exclude tratarea ei unilaterală, doar în sens exclusiv biologic sau psihologic, între maturizarea organică și cea psihosocială existând un raport de interdependență. Mai mult, ritmurile dezvoltării organice și psihologice sunt inegale, între aceste fenomene putând interveni disproporții, decalaje, contradicții, stări conflictuale sau critice. Limitele adolescenței sunt și ele imprecise pentru că variază relativ funcție de condițiile geografice, de mediu socio-economic și socio cultural, dar mai ales socio-educativ
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
de viață, a unor norme și reguli morale care dau consistență acțiunilor individului, dar mai ales dobândirea sentimentului identității sunt schimbările majore pe care le aduce cu sine etapa adolescenței. În procesul de formare al personalității în adolescență, nivelul și ritmul dezvoltării acesteia sunt asincrone și diferite de la un adolescent la altul. Prin urmare, deși există tentația de a trata adolescentul ca ”tipic”, trebuie ținut cont de faptul că există totuși diferențe semnificative în procesul evoluției și dezvoltării individuale a personalității
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
real.” Pentru a putea participa la cercul de teatru copiii trebui să cunoască sau să Învețe tehnica lecturării expresive care respectă următoarele condiții: cunoașterea deplină a conținutului, fapt care se obține printr-o lectură repetată și atentă a textului; stabilirea ritmului interior al expunerii, operație care se realizează În funcție de caracterul comunicării; schimbarea intonației În conformitate cu momentele principale ale acțiunii; modularea vocii și schimbarea timbrului În funcție de vorbirea personajelor; armonia și muzicalitatea generală a expunerii; folosirea adecvată a gesturilor de subliniere a ideii sau
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina TABACU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2152]
-
schimbări de titlu, stilizări). S. a intuit că literatura pentru copii nu trebuie echivalată nici cu evadarea factice în fabulos sau în fantastic, nici cu scenariul moralizator. Într-un interviu scriitorul afirma că mărcile prozei sale ar fi „culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic”, în altul propunea ca modalități de resuscitare a genului „epica densă până la suspans, umorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea”. Principalele atribute ale cărților lui S. sunt, într-adevăr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
hoți, trișori, femei ușoare, autorități venale. Destinele unora dintre personajele declasate social s-au detașat prin reabilitare, prin căință. Întâmplările "fericite și nefericite" prin care trec, în special cele ale lui Moll Flanders, sunt relatate cu ironie și umor, în ritm alert, de aceea trezesc simpatia și adeziunea cititorului. În prefață, autorul atrage atenția asupra învățămintelor ce trebuie trase din experiențele personajelor, asigură cititorul că sunt condamnate hoția și desfrânarea, că primează modelul virtuții, al credinței și al căinței. Romanul relatează
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
divers". Autorul, Alexandre Dumas Fiul, a cunoscut-o pe frumoasa curtezană, Marguerite Duras, a fost impresionat de destinul ei și cu ușurință s-a transpus în personajul Armand Duval, îndrăgostit de tânăra damă cu camelii, a scris romanul într-un ritm febril. Alphonsine era una dintre fetele unei familii de nobili scăpătați, sărăciți pe vremea regelui Ludovic al XV-lea. Mama sa, o frumoasă brunetă ce trăia de pe urma relațiilor cu diverși bărbați, a părăsit-o și copila a fost crescută de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui mit fundamental al culturii românești: Miorița, cu referire intertextuală și la Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu. Tratat sub semnul derizoriului, în registru familiar, chiar trivial - ciobanului mioritic i se substituie un profesor de țară, Ciobanu, căruia doi colegi răuvoitori, Pădureanu și Munteanu, îi urzesc moartea social-profesională, destituirea pentru imoralitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
banii își exercită influența într-o varietate de domenii sociale: drepturi legale sunt transformate în daune monetare, relații de muncă devin utile doar dacă implică câștiguri bănești (Deflem, 2003). Simmel, mai dezbate și maniera în care banii determină cultura și ritmul vieții viața modernă, devenind strict intelectuală, excluzând elementele emoționale în favoarea aspectelor calculabile. Cultura lucrurilor înlocuiește cultura persoanelor, iar creativitatea minții este subiectul unui proces de conversie în termeni ce pot fi calculați. Un proces de intelectualizare rațională merge mână în
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
fiecare gen s-a născut adoptând un stil specific, un mod de versificație special, Horațiu cere ca tragedia și comedia să adopte tonuri diferite. Cu mult înainte, el formulează o estetică a purității care va deveni a clasicilor. "În ce ritm se puteau scrie remarcabilele fapte ale regilor, cele ale conducătorilor, și sumbrele războaie, a fost arătat de Homer. În unirea a două versuri inegale a fost închis mai întâi plânsetul, apoi satisfacția pentru o dorință înplinită. Ce creator a inventat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
proză". Corneille este mai nuanțat în această privință, scriind, în Argument la Andromaca, că "versurile care sunt recitate la teatru sunt presupuse a fi în proză: noi nu vorbim în versuri în mod obișnuit, și fără această ficțiune, măsura și ritmul lor ar ieși din verosimil."33 Pe de altă parte este convins, contrar lui d'Aubignac, că niște versuri inegale sunt mai apropiate de limbajul conversației decât alexandrinul prea regulat. Dacă l-am crede pe Aristotel, scrie el în Examen
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puțin versuri, și care se amestecă cu limbajul comun, fără să ne dăm seama, mai des decât altele." De aceea apără el stanțele de care contemporanii săi i-au reproșat că abuzează 34 invocând faptul că suplețea construcției lor, libertatea ritmului lor, le conferă un aspect natural. "Pentru același motiv, adaugă el, versurile stanțelor sunt mai puțin versuri decât alexandrinul, fiindcă în limbajul nostru comun se folosesc mai multe din aceste versuri inegale, unele scurte, altele lungi, cu rime încrucișate și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care Fiul nelegitim și Tatăl de familie tocmai fuseseră create, aria de joc se mărește prin suprimarea banchetelor plasate pe părțile laterale ale scenei. Din momentul în care comedianții dispun de o scenă mai vastă, jocul poate deveni mobil și ritmul se accelerează, intrările și ieșirile fiind facilitate de eliberarea laturilor scenei. În ceea ce-l privește pe Voltaire, el a descoperit în Anglia un tip de joc diferit de cel al actorilor francezi, firesc și înfocat, căruia îi face elogiul din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este singurul scop al artelor, ci că frumosul este, înainte de toate, principiul și scopul tuturor creațiilor spiritului. Dacă și-ar fi amintit acest adevăr fundamental, (...) nu ar fi spus că trebuie renunțat la versuri în poezia modernă; căci versul sau ritmul fiind frumosul ideal în exprimare sau în forma exprimării, ar însemna să decădem abandonându-l; trebuie să-l perfecționăm, să-l facem mai suplu, și nu să-l distrugem. Urechea este o parte a omului, iar armonia este una din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și dramatic, acordă durata ea este oarecum Timpul din drama pe muzică. Durata conține implicit Spațiul. Muzica ar fi în acest fel principiul regulator de care are nevoie regia." Muzica, pentru el, este un minunat instrument care permite structurarea, prin ritm, a spațiului scenic. Răscolit, foarte de tânăr, de opera lui Wagner pe care o va asculta la Bayreuth, el aspiră la reformarea scenei. Decorurile realiste în mijlocul cărora opera wagneriană este atunci interpretată îi apar inapte, chiar dacă au fost concepute cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fizic și obiectiv, sensibil tuturor. Strigăte, plânsete, apariții, surprize, lovituri de teatru de toate felurile, frumusețe magică a costumelor copiate după unele modele rituale, lumină strălucitoare, frumusețe vrăjită a vocilor, farmec al armoniei, note rare ale muzicii, culori ale obiectelor, ritm fizic al mișcărilor al căror crescendo și descrescendo vor imita pulsația mișcărilor familiare tuturor, apariție concretă a unor obiecte noi și surprinzătoare, măști, manechine de mai mulți metri, schimbări bruște de lumină, acțiune fizică a luminii care trezește senzația de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
materialist, să adulmeci, să mesteci, să respiri textul. Plecând de la litere, împiedicându-te de consoane, răsuflând la vocale, mestecând, marșând foarte tare la asta, găsești cum respiră acest lucru și cât este de ritmat. Se pare chiar că îți găsești ritmul și respirația consumându-te cu violență pe parcursul textului, pierzându-ți suflul. Să-ți omori, să-ți extenuezi corpul dintâi pentru a-l găsi pe celălalt (alt corp, altă respirație, altă economie) care trebuie să joace. Lectură profundă din ce în ce mai înceată, mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]