28,739 matches
-
de vânătoare. La 22 mai 1328, Andronic III s-a apropiat de capitală. În noaptea de 24 mai, partizanii lui din interiorul orașului au deschis porțile și, în timp ce Andronic II, liniștit de vorbele lui Theodor Metochites, se culca să doarmă, soldații rudei și dușmanului său pășeau deja pe strada Mese. Ajungând autocrator, Andronic III a dat frâu liber înclinațiilor sale. În ciuda unei anumite culturi și a inteligenței sale, el era un om nestăpânit și violent. Fiind un spirit războinic, el a
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
(n. cca. 65 d.Hr. - d. cca. 117 ) a fost un soldat român care a servit în Legiunea a VII-a Claudia în războaiele daco-romane, în timpul împăraților Domițian și Traian. A participat alături de camarazii săi din legiune la prima și a doua bătălie de la Tapae. s-a transferat mai apoi într-o
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
Chiorul, i-a spus lui Tuco chiar înainte să moară unde este cimitirul, iar lui Joe unde era ascunsă cutia. Cei trei aventurieri complet diferiți pleacă într-o călătorie imposibilă pentru găsirea comorii. Uneori se deghizează în yanchei, alteori în soldați ai Confederației. Comoara devine motiv de vrajba între cei trei, adeverindu-se încă o dată zicală că banii sunt ochii dracului.
Cel bun, cel rău, cel urât () [Corola-website/Science/317330_a_318659]
-
total asimilate în societatea chineză. Provincia Xinjiang a păstrat însă o autonomie considerabilă, fiind condusă de o serie de domnitori independenți. Yang Tsen-hsin a fost primul guvernor din această perioadă, guvernând între 1911-1928. Ca să-și consolideze administrația, a mobilizat atât soldați chinezi cât și musulmani ca să mențină o balanță a puterii, să contracareze societățile secrete chinezești și să prevină posibilitatea ca forțe musulmane să fie folosite în crearea unui stat independent. Yang le-a dat conducătorilor locali autonomie largă, nu i-
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
au decis să le trimită pe frontul occidental, unde majoritatea lor a ajuns la sfârșitul anului 1943 și începutul lui 1944. Un mare număr dintre batalioanele acestea au fost încorporați în diferite divizii de pe frontul de vest. Numeroși dintre acești soldați au fost destinați pazei Zidului Atlanticului. Pe Ziua Z, soldații estici, lipsiți de o motivație serioasă să lupte împotriva Aliaților, s-au predat în număr mare. Au fost și câteva cazuri în care acești soldați au luptat cu îndârjire, în
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
lor a ajuns la sfârșitul anului 1943 și începutul lui 1944. Un mare număr dintre batalioanele acestea au fost încorporați în diferite divizii de pe frontul de vest. Numeroși dintre acești soldați au fost destinați pazei Zidului Atlanticului. Pe Ziua Z, soldații estici, lipsiți de o motivație serioasă să lupte împotriva Aliaților, s-au predat în număr mare. Au fost și câteva cazuri în care acești soldați au luptat cu îndârjire, în special datorită propagandei greșite a Aliațior, care a promis o
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
de vest. Numeroși dintre acești soldați au fost destinați pazei Zidului Atlanticului. Pe Ziua Z, soldații estici, lipsiți de o motivație serioasă să lupte împotriva Aliaților, s-au predat în număr mare. Au fost și câteva cazuri în care acești soldați au luptat cu îndârjire, în special datorită propagandei greșite a Aliațior, care a promis o repatriere rapidă în Uniunea Sovietică a celor care s-ar fi predat. În total, 71 de batalioane „estice” au servit pe frontul de răsărit, iar
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
ROA erau dotate cu armament greu, militarii ruși au reușit ca, împreună cu insurgenții cehi, să respingă atacul germanilor și să salveze Praga de la distrugere. Divizia I a fost obligată să părăsească Praga datorită majorității comuniștilor în noua Rada (Parlamentul) cehă. Soldații ROA s-au predat Armatei a III-a SUA a generalului Patton. Americanii nu aveau însă niciun interes să-i ia prizonieri pe militarii ROA temându-se că un asemenea gest ar deteriora relațiile occidentalilor cu Uniunea Sovietică. La scurtă
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
-i ia prizonieri pe militarii ROA temându-se că un asemenea gest ar deteriora relațiile occidentalilor cu Uniunea Sovietică. La scurtă vreme după tentativa nereușită de capitulare în fața americanilor, Vlasov și oamenii săi au fost capturați de sovietici. Unii dintre soldații care au fost inițial luați prizonieri de aliații occidentali au fost mai apoi predat sovieticilor. Totuși, unii dintre ofițerii aliați care simpatizau cauza soldaților ROA le-a permis acestora să evadeze în gurpuri mici și să se refugieze în zonele
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
nereușită de capitulare în fața americanilor, Vlasov și oamenii săi au fost capturați de sovietici. Unii dintre soldații care au fost inițial luați prizonieri de aliații occidentali au fost mai apoi predat sovieticilor. Totuși, unii dintre ofițerii aliați care simpatizau cauza soldaților ROA le-a permis acestora să evadeze în gurpuri mici și să se refugieze în zonele controlate de americani. Ar mai trebui notată și atitudinea liderilor Liechtensteinului, care a ignorat cererile sovieticilor de extrădare a soldaților „Armatei I Națională Rusă
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
aliați care simpatizau cauza soldaților ROA le-a permis acestora să evadeze în gurpuri mici și să se refugieze în zonele controlate de americani. Ar mai trebui notată și atitudinea liderilor Liechtensteinului, care a ignorat cererile sovieticilor de extrădare a soldaților „Armatei I Națională Rusă” care au reușit să ajungă pe teritoriul principatului. Acești soldați ruși au cerut azil politic și au primit până în cele din urmă să emigreze în Argentina. Guvernul i-au etichetat pe soldații ROA (vlasoviști) drept trădători
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
mici și să se refugieze în zonele controlate de americani. Ar mai trebui notată și atitudinea liderilor Liechtensteinului, care a ignorat cererile sovieticilor de extrădare a soldaților „Armatei I Națională Rusă” care au reușit să ajungă pe teritoriul principatului. Acești soldați ruși au cerut azil politic și au primit până în cele din urmă să emigreze în Argentina. Guvernul i-au etichetat pe soldații ROA (vlasoviști) drept trădători. Soldații ROA care au fost repatriați au fost judecați și condamnați la moarte sau
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
sovieticilor de extrădare a soldaților „Armatei I Națională Rusă” care au reușit să ajungă pe teritoriul principatului. Acești soldați ruși au cerut azil politic și au primit până în cele din urmă să emigreze în Argentina. Guvernul i-au etichetat pe soldații ROA (vlasoviști) drept trădători. Soldații ROA care au fost repatriați au fost judecați și condamnați la moarte sau la muncă în lagărele Gulagului pentru termene de cel puțin zece ani. Vlasov și alți câțiva lideri ai ROA au fost condamnați
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
Armatei I Națională Rusă” care au reușit să ajungă pe teritoriul principatului. Acești soldați ruși au cerut azil politic și au primit până în cele din urmă să emigreze în Argentina. Guvernul i-au etichetat pe soldații ROA (vlasoviști) drept trădători. Soldații ROA care au fost repatriați au fost judecați și condamnați la moarte sau la muncă în lagărele Gulagului pentru termene de cel puțin zece ani. Vlasov și alți câțiva lideri ai ROA au fost condamnați la moarte prin spânzurare. Sentința
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
Gabriel von Splény-Mihaldy, două regimente de cavalerie și cinci steaguri de infanterie au pătruns în Bucovina, luând locul trupelor țariste care s-au retras. Ulterior, prin Convenția din 7 mai 1775, Turcia recunoaște această anexare de către Imperiul Austriac. Întrucât majoritatea soldaților erau de religie romano-catolică, odată cu aceștia au sosit și preoții militari care le asigurau asistența religioasă. Conform celor afirmate de Willi Kosiul în cartea "Die Bukowina und ihre Buchenlanddeutschen (Bucovina și locuitorii ei germani)", apărută în anul 2011 la editura
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
și ca Tragedia de pe Drau (Drava) sau Masacrul cazacilor de la Lienz) se referă la repatrierea forțată în URSS a cazacilor și a altor etnici ruși care luptaseră în rândurile armatei germane în timpul celui de-al doilea război mondial. Repatrierea acestor soldați a fost hotărâtă în timpul Conferinței de la Ialta. Cei mai mulți dintre repatriați erau cetățeni sovietici, dar erau și cetățeni ai altor țări, care părăsiseră Rusia mai înainte de încheierea războiului civil, sau care se născuseră în exil. Acești cazaci și ruși, care au
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
deși există estimări care variază de la 15.000 la 150.000 de cazaci. Armata britanică a ajuns pe 28 mai 1945 la Lienz, la așa-numitul Camp Peggetz, unde se aflau 2.479 cazaci, dintre care 2.201 ofițeri și soldați. Cazacii au fost invitați la o „întâlnire” importantă cu oficialii britanici. Cazacii au fost informați că urmau să se reîntoarcă la Lienz pe la șase seara. Cu toate acestea, unii dintre cazaci s-au arătat neîncrezători, dar comandanții britanici i-au
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
cu violență încercării britanicilor de a-i preda sovieticilor. Julius Epstein avea să descrie în cartea sa "Operation Keelhaul" (1973) momentele dramatice ale repatrierii forțate. Astfel, unii dintre cazaci s-au sinucis. Restul a refuzat să se urce în camioane. Soldații britanici, înarmați cu arme de foc și cu bastoane i-au bătut pe cazaci până unii dintre aceștia din urmă au rămas inconștienți, după care i-au aruncat literalmente în mașinile de transport. Britanicii i-au transportat pe cazaci până în
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
al XV-lea SS de cavalerie cazacă”, morți în luptă, în prizonierat sau executați. În zilele de 1 și 2 iunie, aproximativ 18.000 de cazaci au fost predați sovieticilor lângă orașul austriac Judenburg. Dintre aceștia, aproximativ 50 - 60 de soldați și cam 10 ofițeri au reușit să evadeze atacând gărzile cu ajutorul unor grenade de mână, după care s-au refugiat în pădurile din zonă. Deși cel mai mare număr de cazaci repatriați au fost cei prizonieri în Europa, a existat
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
Fort Dix, New Jersey, SUA. Autoritățile americane au hotărât să repatrieze în URSS 154 de persoane. Dintre aceștia, 3 s-au sinucis pe când se mai aflau încă pe teritoriul american, iar șapte au fost răniți. Ofițerii cazaci, mai realiști decât soldații de rând, au luat foarte serios în calcul posibilitate repatrierii forțate în URSS. Ei au sperat totuși ca britanicii să aprecieze lupta lor anticomunistă, neavând nicio informație despre înțelegerile de la Ialta. Când au descoperit intențiile aliaților, unii au evadat, posibil
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
foarte serios în calcul posibilitate repatrierii forțate în URSS. Ei au sperat totuși ca britanicii să aprecieze lupta lor anticomunistă, neavând nicio informație despre înțelegerile de la Ialta. Când au descoperit intențiile aliaților, unii au evadat, posibil și cu complicitatea unor soldați și ofițeri aliați, alții s-au opus, iar alții s-au sinucis. Cazacii care au scăpat de repatriere s-au ascuns prin păduri și munți, au fost ascunși de populația locală germană, iar alții s-au folosit de identități false
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
în timpul operațiunii de "strămutare", dovezi documentare care atestau că unii membri ai familiei făceau armata; 35 familii aveau ordine și medalii sovietice; 508 - își schimbaseră domiciliul, iar 105 familii reușiseră să se ascundă. Arestările s-au făcut noaptea cu forțele soldaților veniți în sate cu mașinile. Unii cetățeni care au încercat să scape cu fuga au fost împușcați. Gospodarii arestați împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcați cu
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
723 de familii, respectiv, 2.617 persoane (808 bărbați, 967 femei și 842 copii), în special acuzate de apartenență la organizatia religioasă "Martorii lui Iehova". La această operațiune au participat 546 de "lucrători operativi" ai Securității, 1.127 ofițeri și soldați din Ministerul Securității, 275 ofițeri și soldați de miliție și 750 de persoane din cadrul organelor sovietice de partid din Moldova. Deportarea s-a făcut în două eșaloane, cu vagoanele care au ajuns la destinație la 13-14 aprilie 1951. Pe drum
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
808 bărbați, 967 femei și 842 copii), în special acuzate de apartenență la organizatia religioasă "Martorii lui Iehova". La această operațiune au participat 546 de "lucrători operativi" ai Securității, 1.127 ofițeri și soldați din Ministerul Securității, 275 ofițeri și soldați de miliție și 750 de persoane din cadrul organelor sovietice de partid din Moldova. Deportarea s-a făcut în două eșaloane, cu vagoanele care au ajuns la destinație la 13-14 aprilie 1951. Pe drum s-au născut câțiva copii și au
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
a temut însă de tendințele independentiste ale cazacilor și a desființat Hetmanatul în 1764, iar în 1775 a distrus prin forța armelor Siciul Zaporojean. La sfârșitul secolului al XVIII, ofițerii cazaci din Ucraina au fost primiți în cadrul nobilimii ruse (dvorianstvo). Soldații de rând din rândul cazacilor, inclusiv vechii zaporojeni, au fost reduși la statutul de țărani. Ei au reușit să păstreze anumite libertăți și privilegii și au continuat să asigure azil pentru cei care fugeau de iobăgia din Rusia sau Polonia
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]