30,538 matches
-
adevărului istoric, ci mai ales urmărirea și punctarea motivațiilor psihologice pe care le-a avut Vlad Țepeș în acțiunile sale. În același an, formația participă la Festivalul de Muzică Pop al Debutanților, organizat în Würzburg, și primește premiul „Deutsche Phonoacademie”, apărând cu piesa „Stars Dance” pe compilația live „Folk, Lied, Song - Nachwuchs Festival '80”. În 1981 este scos primul disc occidental al formației, aflată deja sub numele de „Transsylvania Phoenix”, pentru a nu fi confundată cu o formație similară. Este intitulat
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
în hotarele guberniei Basarabiei, adică de la Hotin la Marea Neagră și la Dunăre, dar fără malul stîng al Nistrului. La cererea noii administrații moldovene („Sfatul Țării”), pe 13 decembrie, trupe române și franceze (armata generalului Berthelot) au intrat în Basarabia, ca să apere teritoriul jefuit de bandele de dezertori ai armatei rusești în destrămare, și atacat de trupele bolșevice. La 27 martie 1918, Sfatul Țării a votat unirea cu România, în timp ce bolșevicii se retrăgeau conform Tratatului de la Brest-Litovsk dintre Lenin și Germani. Cele
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
Transnistria urma să aibă un statut special în cadrul Moldovei, prin care își rezerva dreptul la secesiune în cazul unirii Moldovei cu România. Deși independentă de URSS din 1991, forțe rusești au rămas în teritoriul de la est de Nistru pentru a apăra populația slavă, în principal formată din ucraineni, ruși și bulgari, care și-a declarat republica "Transnistria" pe teritoriul RSS Autonomă Moldovenească. Noi alegeri parlamentare au avut loc în Moldova pe 27 februarie 1994. Deși alegerile au fost descrise de observatorii
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
atacuri feroce să străpungă liniile încercuirii în grupuri de la mărimea unui pluton până la cea a unei divizii. Rezistență sovietică îndârjită din sectorul Viazma a oferit Înaltului Comandament Sovietic un răstimp suficient pentru aducerea de întăriri pentru cele patru armate care apărau capitala (armatele a 5-a, a 16-a, a 43-a și a 49-a), în principal trupe din Orientul Îndepărtat Sovietic. În sud, în regiunea Briansk, apărarea sovietică s-a dovedit mai fermă decât la Viazma. Grupul al 2
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
514.000 de prizonieri, adică 41% din totalul forțelor sovietice. Rezistența disperată a Armatei Roșii a încetinit mult înaintarea Wehrmachtului. Când, pe 10 octombrie 1941, germanii au ajuns în dreptul liniilor de apărare de la Mojaisk, au găsit aici fortificații bine pregătite, apărate de trupe odihnite. În aceeași zi, Gheorghi Jukov a fost rechemat de la Leningrad, pentru a prelua conducerea pregătirilor pentru apărarea Moscovei. Jukov a ordonat concentrarea tuturor forțelor disponibile pentru întărirea și apărarea liniei Mojaisk, o mișcare sprijinită de mareșalul Vasilievski
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
lupte grele, pe 24 noiembrie, iar a doua zi și Solnecinogorskul. Rezistența sovietică era încă puternică, finalul bătăliei fiind imprevizibil. Se povestește că Stalin i-ar fi cerut lui Jukov să-i spună dacă Moscova poate sau nu să fie apărată cu succes, ordonându-i să "vorbească cinstit, ca un comunist." Jukov a răspuns că este posibil, dar era nevoie disperată de rezerve proaspete. Pe 28 noiembrie, Divizia a 7-a Panzer germană a cucerit un cap de pod peste Canalul
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
ale generalului Belov, cu sprijinul mai multor brigăzi de infanterie și de grupuri de tancuri, au oprit înaintarea germană lângă Kașira. Germanii au fost respinși la începutul lui decembrie, sovieticii securizând calea de acces din sudul orașului. Tula a rezistat apărată de fortificațiile puternice și de soldații și civilii, care au luptat cu foarte mare hotărâre. În sud, Wehrmachtul nu și-a îndeplinit obiectivul de învăluire a capitalei. Datorită rezistenței de pe cele două fronturi moscovite - de nord și de sud - Wehrmachtul
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
germane să execute o retragere limitată spre vest de râul Oka, fără a avea în prealabil aprobarea lui Hitler. Pe 20 decembrie 1941, în timpul întâlnirii cu generalii săi, Hitler a anulat ordinul de retragere și a ordonat soldaților săi să apere fiecare petec de pământ, "săpând tranșee cu proiectilele de artilerie dacă era nevoie." Guderian a protestat, subliniind că pierderile din cauza frigului erau de fapt mai mari decât cele din cauza luptelor și că echipamentul de iarnă era blocat în trafic pe
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
amenințată de armatele germane, liniile frontului fiind în continuare relativ aproape. Din acest motiv, apărarea Moscovei a rămas un obiectiv prioritar pentru Stalin, care fusese speriat de succesele inițiale germane. Înaintarea inițială sovietică nu a putut elimina punga de la Rjev, apărată de câteva divizii ale Grupului de Armate Centru. Imediat după contraofensiva din fața Moscovei, au fost declanșate o serie de atacuri locale sovietice, (Bătăliile de la Rjev), care aveau ca scop eliminarea sus-numitei pungi. Fiecare atac sovietic se solda cu pierderi grele
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
considerau Polonia practic înfrântă. Victoria neașteptată și uluitoare în Bătalia de la Varșovia a distrus forțele bolșevice. În lunile care au urmat, o serie de noi victorii poloneze au asigurat independența țării și i-au securizat frontierele. Polonezii luptau să-și apere independența proaspăt câștigată, pe care o pierduseră în 1795 după dezmembrarea țării de către vecinii mai puternici: Imperiul Rus, Prusia și Imperiul Habsburgic. S-a încercat și formarea unei noi țări, Federația Międzymorze, pe ruinele fostelor imperii. Bolșevicii reușiseră să obțină
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
fie concentrate la sud pentru o contraofensivă strategică. Mai apoi, planul cerea ca Frontul Centru format din Armatele I și a II-a, (ceva mai mult de zece divizii), de sub comanda generalului Józef Haller să-și asume un rol defensiv, apărându-se în fața atacului frontal al rușilor executat dinspre est spre Varșovia, urmând să reziste cu orice preț în pozițiile din tranșee. În același timp, Armata a V-a, (cinci divizii și jumătate), aflată sub comanda generalului Władysław Sikorski, subordonat generalului
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
frontal al rușilor executat dinspre est spre Varșovia, urmând să reziste cu orice preț în pozițiile din tranșee. În același timp, Armata a V-a, (cinci divizii și jumătate), aflată sub comanda generalului Władysław Sikorski, subordonat generalului Haller, avea să apere zona de nord și fortăreața Modlin și, când era posibil, trebuia să atace din spatele Varșoviei, împidicând forțele ruse să învăluiască capitala pe această direcție. Mai mult, Armata a V-a trebuia să contraatace, să străpungă frontul rusesc și să ajungă
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
din spatele Varșoviei, împidicând forțele ruse să învăluiască capitala pe această direcție. Mai mult, Armata a V-a trebuia să contraatace, să străpungă frontul rusesc și să ajungă în spatele liniilor Frontului de nord-vest sovietic. O rezervă de 5 divizii avea să apere Varșovia la nord. Armata I a generalului Franciszek Latinik urma să apere direct capitala, iar Armata a II-a trebuia să apere linia frontului de la Góra Kalwaria la Dęblin. Cel mai important rol a fost rezervat însă proaspetei formate "Armate
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
mult, Armata a V-a trebuia să contraatace, să străpungă frontul rusesc și să ajungă în spatele liniilor Frontului de nord-vest sovietic. O rezervă de 5 divizii avea să apere Varșovia la nord. Armata I a generalului Franciszek Latinik urma să apere direct capitala, iar Armata a II-a trebuia să apere linia frontului de la Góra Kalwaria la Dęblin. Cel mai important rol a fost rezervat însă proaspetei formate "Armate de rezervă" (cunoscută și ca "Grupul de Asalt" - "Grupa Uderzeniowa"), relativ restrânsă
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
frontul rusesc și să ajungă în spatele liniilor Frontului de nord-vest sovietic. O rezervă de 5 divizii avea să apere Varșovia la nord. Armata I a generalului Franciszek Latinik urma să apere direct capitala, iar Armata a II-a trebuia să apere linia frontului de la Góra Kalwaria la Dęblin. Cel mai important rol a fost rezervat însă proaspetei formate "Armate de rezervă" (cunoscută și ca "Grupul de Asalt" - "Grupa Uderzeniowa"), relativ restrânsă numeric (aproximativ 20.00 de oameni), aflată sub comanda nemijlocită
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
să-i învingă pe polonezi în timpul "Operațiunii Kiev", cu numai câteva luni mai devreme. Însă, pe durata urmăririi armatelor poloneze în retragere, "Grupul Mozir" își pierduse cea mai mare parte a forțelor și fusese redusă la numai două divizii care apărau 150 de kilometri în flancul stâng al Armatei a XVI-a sovietică. În prima zi a contraofensivei, numai una dintre cele cinci divizii poloneze a raportat o opoziție oarecare, în timp ce restul de patru divizii, sprijinite de o brigadă de cavalerie
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
cu cea mai mare a forțelor din subordine și toate planurile tactice au fost răsturnate de lipsa de comunicare. Numai Armata a XV-a rusă a rămas o forță bine organizată, care a încercat să se supună ordinelor lui Tuhacevski, apărând retragerea a Armatei a IV-a. Dar ea a fost învinsă de două ori pe 19 și 20 august și s-a alăturat retragerii Armatei Roșii. Tuhacevski nu a avut de ales decât să ordone retragerea generală către Bugul de
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
clară distincție între Hristos și învățătura lui pe de-o parte și Biserica Ortodoxă pe de cealaltă, aceasta din urmă percepută fiind drept stâlp al despotismului autocratic și al superstiției. Mai târziu însă, spre sfârșitul vieții (după 1867), Dostoievski va apăra tradițiile religioase simpliste ale țărănimii și mai mult chiar, le va împărtăși chiar superstițiozitatea: scriitorul manifestă astfel credința în ideea că visele au valoare premonitorie și devine influențat de orice semn care îi pare a proveni dinspre supranatural. În ultimii
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
până la epuizare toate rezervele pe care le avea în țară. Dacă ar fi lovit primii, după spusele lui Henry Kissinger, israelienii nu ar fi primit ajutor „nici cât negru sub unghie”. Egiptenii se temeau să avanseze dincolo de o fâșie îngustă apărată de rachetele antiaeriene SAM. În timpul războiului de șase zile, forțele aeriene israeliene au distrus armatele arabe lipsite de apărare. Egiptul și Siria își fortificaseră pozițiile de pe liniile de încetare a focului cu baterii de rachete SAM, împotriva cărora Israelul nu
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
a fost o schimbare de proporții a tacticilor israeliene, care se bazau mai înainte pe sprijinul avioanelor și blindatelor. Cum blindatele israeliene fuseseră decimate de armele antitanc egiptene, infanteria a folosit tactici de infiltrare către pozițiile bateriilor de rachete SAM, apărate necorespunzător împotriva unui atac al soldaților de comando. O divizie condusă de generalul-maior Ariel Sharon a atacat liniile egiptene la nordul Marelui Lac Amar, în vecinătatea orașului Ismailiya. Israelienii au atact într-un punct slab al egiptenilor, "joncțiunea" dintre Armata
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
de altă parte, forțele arabe reunite nu au reușit să-i scoată pe evrei din regiunea pe care o cuceriseră deja. Pe 22 octombrie, infanteria și comandourile israeliene au reușit, suferind pierderi foarte grele, să recucerească avanpostul de pe Muntele Hermon, apărat de lunetiștii sirieni bine fortificați. Atacul din urmă cu două săptămâni se soldase cu 25 de morți și 67 de râniți, iar cel de-al doilea atac a crescut numărul victimelor cu încă 55 de morți și 79 de râniți
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
semiluna”, să fie circumscris: “Sigillum nationis Siculicae”. Tot atunci s-a legiferat, ca cele șapte cetăți să reprezinte sașii, iar acvila să simbolizeze comitatele din Ardeal, mai precis, nobilimea comitatelor. Aceste simboluri au alcătuit stema Transilvaniei de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
noiembrie 1346. Așa cum a promis anterior să fie subordonat lui Clement, el a făcut concesii extinse Papei în 1347. De asemenea, el a promis să anuleze actele lui Ludovic împotriva Papei, să nu se amestece în treburile italiene și să apere și să protejeze biserica. Inițial Carol a avut o poziție foarte slabă în Germania; unii se refereau la el ca "regele preotului" ("Pfaffenkönig"). Mulți episcopi și aproape toate orașele imperiale au rămas fideli bavarezului Ludovic. În Războiul de o Sută
Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299368_a_300697]
-
norma juridică și raportul juridic, noțiunea de subiect de drept, noțiunea de răspundere juridică, de aplicare ori interpretare a dreptului. Dreptul apare odată cu statul, atunci când societatea umană se structurează în forme de organizare diferențiate din nevoia reală de a se apăra împotriva celor care atentau la existența ei și în scopul unei gospodăriri mai bune a resurselor materiale. Nu doar statul poate asigura forța de constrângere. Armata, biserica, grupuri criminale, economice sau revoluționare pot și chiar au impus, uneori, regulile lor
Teoria Generală a Dreptului () [Corola-website/Science/299367_a_300696]
-
discuția acestor teze ar fi vrut să invite la Roma pe toți învățații Europei. Papa Inocențiu al VIII-lea declară 13 din cele 900 de teze drept eretice și întâlnirea proiectată este interzisă. Deși Pico della Mirandola încearcă să se apere în lucrarea ""Apologia J. Pici Mirandolani, Concordiae comitis"" (1489), este condamnat și caută refugiu în Franța, unde este găsit de emisarii papei și arestat. În urma intervenției lui Lorenzo de Medici, este eliberat și se poate întoarce la Florența. Aici trăiește
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]