27,129 matches
-
său real Eduard Alexandru Max el a fost fiul doctorului în medicină Emil Max, cel mai cunoscut ginecolog al vremii sale și membru al mișcării Junimea din Iași iar mama sa, născută Romalo, era rudă apropiată cu Elena Cuza. După absolvirea Conservatorului debutează cu succes la Paris în rolul Poetului din "Noaptea de octombrie" de Alfred de Musset. Au urmat peste 300 de roluri pe mari scene ale lumii din Paris, Londra, Bruxelles, Roma, Atena, București, Cairo, Madrid, Buenos Aires, Rio de
Eduard de Max () [Corola-website/Science/318380_a_319709]
-
9.000 au murit în catastrofa respectivă. s-a născut în anul 1913 la Odesa, în familia fostului marinar militar român Ion Marinescu (stabilit în Ucraina la 1893), căsătorit cu Tatiana Koval (ucraineancă), originară din satul Lohvițî, regiunea Poltava. După absolvirea a 6 clase a mers în ucenicie la marină. Având rezultate bune și fiind sârguincios a fost repartizat la o școală maritimă pentru copii, după absolvirea căreia a mers pe diverse vase ale flotei de pe Marea Neagră în calitate de marinar de categoria
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
la 1893), căsătorit cu Tatiana Koval (ucraineancă), originară din satul Lohvițî, regiunea Poltava. După absolvirea a 6 clase a mers în ucenicie la marină. Având rezultate bune și fiind sârguincios a fost repartizat la o școală maritimă pentru copii, după absolvirea căreia a mers pe diverse vase ale flotei de pe Marea Neagră în calitate de marinar de categoria 1. În 1930 a intrat în Colegiul marin din Odesa pe care l-a absolvit în 1933. După absolvire a fost locțiitor trei, locțiitor doi, apoi
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
la o școală maritimă pentru copii, după absolvirea căreia a mers pe diverse vase ale flotei de pe Marea Neagră în calitate de marinar de categoria 1. În 1930 a intrat în Colegiul marin din Odesa pe care l-a absolvit în 1933. După absolvire a fost locțiitor trei, locțiitor doi, apoi căpitanul navelor „Ilici” și „Flota Roșie”. În noiembrie 1933 a fost mobilizat (după alte surse, a mers benevol, pe filiera comsomolului) la cantonamente speciale „comsostav” ale flotei din Marea Neagră. După absolvirea lor a
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
1933. După absolvire a fost locțiitor trei, locțiitor doi, apoi căpitanul navelor „Ilici” și „Flota Roșie”. În noiembrie 1933 a fost mobilizat (după alte surse, a mers benevol, pe filiera comsomolului) la cantonamente speciale „comsostav” ale flotei din Marea Neagră. După absolvirea lor a fost numit navigator pe submarinul Щ-306 (numit „Știuca”, «Пикша») al flotei din Marea Baltică. În martie 1936, după introducerea noilor grade militare în flota sovietică, Aleksandr Marinesko primește gradul de locotenent, iar în noiembrie 1938 gradul de locotenent-major. După
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
lor a fost numit navigator pe submarinul Щ-306 (numit „Știuca”, «Пикша») al flotei din Marea Baltică. În martie 1936, după introducerea noilor grade militare în flota sovietică, Aleksandr Marinesko primește gradul de locotenent, iar în noiembrie 1938 gradul de locotenent-major. După absolvirea cursurilor de perfecționare la Detașamentul de înot submarin, a fost decorat cu ordinul Steaua Roșie, apoi devine locțiitor al comandantului pe submarinul Л-1 («Ленинец»), apoi comandant pe submarinul ПЛ М-96. Având rezultate excelente la pregătirea politico-militară, în 1940 este avansat
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
a fost un lider comunist și academician bulgar, care a îndeplinit funcțiile de scretar-general al Cominternului (1922-1924), președinte interimar (1946-1947) și prim-ministru al Bulgariei (1949-1950). Kolarov s-a născut în orașul Șumen din Imperiul Otoman (astăzi în Bulgaria). După absolvirea Liceului la Varna, a lucrat ca profesor la Nicopole între anii 1895-1897, aderând la Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din Bulgaria (BWSDP). A studiat apoi dreptul la Aix-en-Provence (Franța) și Geneva. După absolvirea studiilor juridice în 1900, Kolarov a profesat ca
Vasil Kolarov () [Corola-website/Science/318426_a_319755]
-
Șumen din Imperiul Otoman (astăzi în Bulgaria). După absolvirea Liceului la Varna, a lucrat ca profesor la Nicopole între anii 1895-1897, aderând la Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din Bulgaria (BWSDP). A studiat apoi dreptul la Aix-en-Provence (Franța) și Geneva. După absolvirea studiilor juridice în 1900, Kolarov a profesat ca avocat în orașul său natal și, din 1904, la Plovdiv. El a participat ca ofițer în rezervă (sublocotenent) la războaiele balcanice (1912-1913). După ruptura ideologică a BWSDP, Kolarov a rămas în aripa
Vasil Kolarov () [Corola-website/Science/318426_a_319755]
-
și compozitor de jazz din România. Se trage dintr-o familie cu lungi tradiții în jazzul românesc, fiind nepotul lui Emil Berindei (primul pionier al jazzului românesc) și fiul lui Mihai Berindei. Studii la „Institutul Politehnic București” (secția electronică). După absolvire lucrează ca inginer de sunet, dar începe concomitent studii de muzicologie la Conservatorul Ciprian Porumbescu, pe care îl absolvă în 1974. Încă de la vârsta de 15 ani studiază singur saxofonul alto ascultând discuri de jazz ale familiei. În timpul facultății cântă
Ștefan Berindei () [Corola-website/Science/318460_a_319789]
-
termină Conservatorul și este angajat la Filarmonica București recomandat de George Enacovici, pe atunci unul din concert-maeștrii, primi ai țării, repetându-se povestea cu tânărul Grigoraș Dinicu (de altfel prieten cu Nicu Stănescu) care prin rezultatele spectaculoase la examenul de absolvire a fost angajat la Filarmonică, unde rămâne în perioada 1927-1930. Începe să cânte ca solist în diverse restaurante, apoi alcătuindu-ți propria orchestră. Cântă la restaurantul "Berbec" din Poliești, dar și la cele din Capitală ca "Bufet", "Presei" și "Parcul
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]
-
și la activitățile sportive ale „Societății sportive Sokil”. În 1923, tânărul de 14 ani a devenit membru al organizației de cercetași „Plast” (Пласт). Ceva mai târziu, el s-a înscris și în grupul de cercetași „Marinarii Mării Negre” (Чорноморці, Ciornomorți). După absolvirea liceului, în 1927, el s-a hotărât să-și continue studiile la Colegiul Ucrainean de Tehnologie și Economie din Podebrady, Cehoslovacia, dar autoritățile poloneze nu i-au eliberat documentele de călătorie. În 1928, Bandera s-a înscris la cursurile Facultății
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
(Αυγουστίνος Καντιώτης; n. 20 aprilie 1907 în Piso Livadi, Paros, Grecia, d. 28 august, 2010 în Florina, Grecia) a fost teolog, autor și mitropolit ortodox de Florina. Andreas Kantiotis a studiat teologia - după absolvirea liceului în Syros - între 1925 și 1929 la Universitatea din Atena an. Din 1929 până în 1934 a fost profesor în localitatea Kykladen. Din 1934 se mută în localitatea Messolongi unde devine secretarul mitropolitului Ierotheos (Paraskevopoulos) (1934-1961) din Aetolia și Acarnania
Augustinos Andreas Kantiotis () [Corola-website/Science/320496_a_321825]
-
toamnă la Liceul Arlington Heights. Peste câteva săptămâni, în octombrie, Oswald s-a lăsat din nou de școală la vârsta de 17 ani, pentru a se înrola în Marină "(vezi mai jos)"; el nu a primit niciodată o diplomă de absolvire a liceului. Până la vârsta de 17 de ani, e a locuit în 22 de locații diferite și a mers la 12 școli distincte. Deși tânărul Oswald avea probleme în a pronunța pe litere și a scrie coerent el citea cu
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
șeful Catedrei de criminologie și profilaxie a infracțiunilor, colonelul Anatolii Gorbuza, care m-a invitat să particip la lucrările seminarului criminologic pe care dumnealui îl conducea. Acest eveniment a fost decisiv în formarea mea de mai departe ca criminolog.”" După absolvire, este repartizat la serviciu în Ș.S.A.P. a M.A.I. al U.R.S.S., fiind unicul moldovean care s-a învrednicit de o asemenea apreciere. Aici își începe activitatea didactică în domeniul criminologiei, mai întîi ca lector cumulard, iar apoi
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
cărți de Ioan Bianu de la București, prin Vama Cucului, la canonicul Ioan Micu Moldovan. În mai 1913 a susținut examenul de maturitate, iar în august Consistoriul Mitropolitan din Blaj aprobă înscrierea ca stipendiat la Seminarul Teologic de 4 ani. După absolvire, în 1917, este numit docente confesional la școala primară din Hăpria, iar la 1 Decembrie 1918, alături de dascălii, preoții și sătenii din satele din Podișul Secașelor, participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. În 1919 a obținut o bursă
Ștefan Manciulea () [Corola-website/Science/323470_a_324799]
-
obținut o bursă din partea Consiliului Dirigent pentru a se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, secția istorie și geografie, a Universității din Bucuresti, unde i-a audiat pe profesorii Nicolae Iorga, Simion Mehedinți, Dimitrie Onciul, Vasile Pârvan ș.a. După absolvirea facultății, în 1921, a funcționat ca profesor secundar și director la Liceul „Moise Nicoară” din Arad, iar la începutul lui 1927 a fost hirotonisit preot și numit paroh greco-catolic la Straja. În anul 1929 Consiliul Mitropolitan l-a detașat ca
Ștefan Manciulea () [Corola-website/Science/323470_a_324799]
-
Roger Eugene Eno (n.1959, Woodbridge, Anglia) este cunoscut în primul rând că un compozitor de muzică ambientală. A început lecțiile eufonice la doisprezece ani iar la șaisprezece a intrat la Colegiul Colchester pentru a studia muzică. La absolvire, și după o perioadă de cântări în stradă prin Londra (unde a împărțit pentru scurt timp o casă cu artiștii Mark Wallinger și Andy Dog), s-a întors la Colchester pentru a conduce un curs de muzicoterapie la un spital
Roger Eno () [Corola-website/Science/323485_a_324814]
-
și al lui Tevfika. Acesta a mai avut o soră, Melike, ce avea să moară în copilărie. Înainte de începerea primului război mondial a jucat fotbal în postul de atacant la echipa Karsiyaka și apoi ca portar la echipa Altay. După absolvire claselor primare, acesta avea să fie înscris la colegiul american din Izmir pe care avea să-l absolve. În timpul primului război mondial a urmat cursurile școlii de ofițeri de rezervă dar nu a putut fi trimis pe front pentru că s-
Adnan Menderes () [Corola-website/Science/322920_a_324249]
-
satul Scânteia, jud. Iași, avându-l ca învățător pe domnul Marian, un "Domnul Trandafir" al vremurilor sale. În iunie 1935 Valentin Silvestru a fost admis la Liceul Național Iași și repartizat în clasa I A, pentru anul școlar 1935-1936. După absolvirea Liceului Național din Iași în 1942, urmează la București Facultatea de Litere și Filosofie, al cărei licențiat devine în 1949. Debutul în presă are loc în 1943, cu un articol despre Henrik Ibsen, publicat în ziarul „Ecoul", iar cel editorial
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
încurajat să scrie prima lui povestire, „Fragments of a Hologram Rose”. După ce s-a gândit să-și aleagă drept subiect pentru lucrarea de diplomă „romanele din genul științifico-fantastic tare - literatură fascistă”, Gibson s-a oprit din scris în anul de după absolvire și, după cum spunea un critic, și-a lărgit colecția de discuri cu muzică punk. În această perioadă a avut diverse slujbe, inclusiv un contract pe 3 ani ca asistent universitar la un curs de istoria filmului la universitatea sa. Entuziasmat
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
traducătoarea romanelor romantice intitulate și „mawkish” ale scriitoarei engleze Barbara Cartland; fratele său, Charles Beigbeder, este un om de afaceri. Beigbeder a studiat la liceele Lycée Montaigne și Louis-le-Grand, iar mai târziu la Institut d'Etudes Politiques din Paris. După absolvire, la vârsta de 24 de ani, he a început să lucreze în publicitate, realizator de programe radio și televiziune, jurnalist, editor (la editura Flammarion). În 2002, a prezentat talk show-ul TV „Hypershow” la postul francez Canal+, avându-i co-prezentatori
Frédéric Beigbeder () [Corola-website/Science/323953_a_325282]
-
Rubinstein. Ceaikovski a început să lucreze la această simfonie în martie 1866. Munca s-a dovedit a fi foarte dificilă. O recenzie negativă a lui César Cui cu referire la cantata pe care Ceaikovski a compus-o ca piesă de absolvire pentru Conservatorul din Sankt Petersburg i-au zdruncinat moralul. De asemenea, a lucrat la simfonie zi și noapte. Toți acești factori au afectat sănătatea fizică și psihica a lui Ceaikovski. A început să sufere de insomnii, dureri de cap pe
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
avut loc când artistul era doar un adolescent de 19 ani. Prezent în expoziții din România, Ungaria, Ucraina, Polonia și Germania, Muște este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala din Baia Mare, oraș în care s-a stabilit după absolvirea institutului. Este căsătorit cu fiica preotului greco-catolic Grigore Dogaru. Figurează în colecții din România, Germania, Olanda, Belgia, Anglia, Grecia, Franța, Israel și Canada. A decorat prin artă să peste 15 biserici ortodoxe și catolice din România. Între 1986 și 1987
Valentin Muste () [Corola-website/Science/324002_a_325331]
-
"De Brevitate Vitae" ("Despre scurtimea vieții"), cunoscut popular că "" ("Să ne bucurăm, asadar") sau doar "Gaudeamus", este un popular cântec academic în mai multe țări europene, fiind cântat sau recitat mai ales la ceremoniile universitare de absolvire. Cântecul datează de la începutul secolului al XVIII-lea și este inspirat dintr-un manuscris în limba latină din 1287. El se află în tradiția "cârpe diem" ("trăiește clipă") promovând bucuria vieții. Este cântecul oficial al mai multor școli, colegii, universități
Gaudeamus igitur () [Corola-website/Science/324010_a_325339]
-
fost înrolat în Armata Sovietică, satisfăcându-și stagiul militar în unitățile armate auxiliare din apropierea liniei frontului. <br> 1946-1951 - a fost student la Facultatea de grafică a Institutului de pictură, sculptură și arhitectură Ilia Repin din Leningrad (Sankt Petersburg). <br> După absolvire a devenit membru titular al UAP din RSSM. <br> 1952 - a predat disciplinile de specialitate la Școala de arte plastice din orașul Saratov. <br> În anul 1953 s-a stabilit cu traiul la Chișinău, desfășurând o activitate creatoare intensă, manifestându
Ilie Bogdesco () [Corola-website/Science/319451_a_320780]