26,485 matches
-
ceremonială: de data aceasta a lui Imre Nagy și a colegilor săi. Printre cei care au ținut cuvântări la mormântul lui Nagy se afla și Viktor Orbán, viitor prim-ministru. „Consecința directă a Înăbușirii sângeroase a revoluției”, a spus el mulțimii adunate, „este aceea că a trebuit să ne asumăm responsabilitatea falimentului și să căutăm o cale de ieșire din fundătura asiatică În care eram Împinși. Realmente, Partidul Socialist Muncitoresc Maghiar a furat viitorul tinerilor de azi În 1956”. Xtc "X
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar semn de revoltă. Era, de asemenea, nouă - În trecut, tinerii nu aveau de ales: purtau aceleași haine ca tații și mamele lor. Dar nu a fost, economic vorbind, cea mai importantă schimbare adusă de adolescenții cheltuitori: tinerii dădeau o mulțime de bani pe haine, dar și mai mult - mult mai mult - pe muzică. Asocierea dintre „adolescent” și „muzica pop”, care a devenit automată la Începutul anilor ’60, avea o bază atât comercială, cât și culturală. În Europa, ca și În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai 1968 era o petrecere, nu o revoluție. Avea toate simbolurile unei revolte franceze tradiționale - demonstrații armate, străzi baricadate, ocuparea de clădiri și intersecții strategice, revendicări și contrarevendicări politice -, dar nimic din substanța unei revolte. Majoritatea fetelor și băieților din mulțimea de studenți proveneau din clasa de mijloc - mulți erau chiar din burghezia pariziană, fils à papa (copii de bani gata), cum remarca ironic liderul PCF Georges Marchais. De la ferestrele clădirilor burgheze, confortabile, părinții, mătușile și bunicile Îi priveau cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lovitură de stat comunistă amenință Franța 17. La sfârșitul lunii mai, de Gaulle a anunțat alegeri anticipate, cerându-le francezilor să aleagă Între guvernul legitim și anarhia revoluționară. Dreapta a demarat campania electorală cu o uriașă contrademonstrație. La 30 mai, mulțimile au mărșăluit pe Champs Elysées În număr mai mare decât studenții care manifestaseră cu două săptămâni Înainte, dezmințind astfel afirmația stângii că autoritățile au pierdut controlul. Poliția a primit instrucțiuni să reocupe incintele universitare, fabricile și clădirile de birouri. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ținut În octombrie 1961, a revelat amploarea schismei dintre URSS și China (În luna următoare, sovieticii și-au Închis ambasada din Albania, locum european al Beijingului), iar În competiția pentru influență globală, Moscova a demarat o campanie de imagine pentru mulțimea confuză și volatilă a adepților de peste hotare. În 1962, un obscur Învățător de provincie, Aleksandr Soljenițîn, a reușit să publice un roman pesimist și implicit subversiv, O zi din viața lui Ivan Denisovici, În Novîi Mir, aceeași revistă care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ficțiunea legală a continuității frontierelor Germaniei din 1937), Brandt era foarte popular În Germania 8. și nu numai În RFG: În timpul unei călătorii din 1970 la Erfurt (prima vizită În RDG a unui lider vest-german), Brandt a fost Întâmpinat de mulțimi frenetice. După ce Brandt a fost nevoit să demisioneze În 1974 În urma unui scandal de spionaj, succesorii lui În funcția de cancelar - socialistul Helmut Schmidt și creștin-democratul Helmut Kohl - nu s-au abătut niciodată de la linia generală a Ostpolitik, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Spania, dar mai ales În Polonia. Abandonând precauta Ostpolitik a predecesorilor săi, Ioan Paul al II-lea a ajuns pe 2 iunie 1979 la Varșovia, În primul dintre cele trei „pelerinaje” spectaculoase În Polonia comunistă. A fost Întâmpinat de mulțimi uriașe, extaziate. Prezența lui afirma și consolida influența Bisericii Catolice În Polonia, dar papa nu s-a limitat să susțină supraviețuirea pasivă a creștinismului sub comunism. El a Început, spre disconfortul trecător al propriilor episcopi, să descurajeze explicit catolicii din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi atrăgea Încă pe mulți germani, iar la apelurile oficiale din RDG Împotriva armelor nucleare și-au adăugat vocile ecologiști și social-democrați proeminenți din RFG. În octombrie 1983, În cursul unei demonstrații la Bonn, fostul cancelar Willy Brandt Îndemna o mulțime aprobatoare de 300.000 de oameni să solicite guvernului renunțarea unilaterală la amplasarea de noi rachete. Așa-numitul „Apel Krefeld” Împotriva desfășurării În RFG a rachetelor Pershing și de croazieră a adunat 2,7 milioane de semnături. Nici invazia din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu mult Înainte de a pierde puterea, Gorbaciov ieșise din grațiile opiniei publice. Dar numai acasă: În alte părți, „Gorbimania” era În floare. În vizitele tot mai dese peste hotare, Gorbaciov era copleșit cu onoruri de politicienii vest-europeni și aclamat de mulțimi entuziaste. Către sfârșitul anului 1988, Margaret Thatcher, care se număra printre cei mai Înflăcărați suporteri ai lui Gorbaciov, a proclamat „sfârșitul” Războiului Rece. În Europa de Est această afirmație ar fi putut părea hazardată - dar și acolo Mihail Gorbaciov era extrem de popular
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ea a organizat - pour décourager les autres - răpirea și asasinarea părintelui Jerzy Popie³uszko, un cunoscut preot radical. Dar Jaruzelski și colegii săi Înțelegeau că astfel de provocări și confruntări nu mai aveau nici un efect. Funeraliile lui Popie³uszko au adunat o mulțime de 350.000 de oameni; departe de a speria opoziția, incidentul a revelat amploarea sprijinului popular - legal sau nu - pentru Biserică și Solidaritate. La mijlocul anilor ’80, Polonia se apropia cu pași repezi de o confruntare decisivă Între o societate civilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vorbim de evenimentele externe -, demonstranții din Leipzig și din alte orașe au Început să țină manifestații regulate („demonstrațiile de luni”) și să „vegheze” pentru schimbare. În Leipzig, demonstrația din lunea de după discursul lui Gorbaciov a adunat 90.000 de oameni: mulțimile scandau „Noi suntem poporul!” și Îi cereau ajutorul lui „Gorbi”. În săptămâna următoare, numărul demonstranților a crescut; un Honecker din ce În ce mai agitat propunea acum folosirea forței pentru a elimina orice altă manifestare a opoziției. Perspectiva confruntării directe i-a trezit În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cehoslovacie de Vest”, nici o „Polonie de Vest”) și nu aveau de gând să renunțe la ea. Obiectivul s-a schimbat din mers: În octombrie 1989, demonstranții din Leipzig scandaseră Wir sind das Volk - „Noi suntem poporul!”. În ianuarie 1990, aceleași mulțimi scandau o cerere ușor diferită: Wir sind ein Volk - „Noi suntem un singur popor!”. Fiindcă moartea comunismului german avea să Însemne, după cum vom vedea În capitolul următor, moartea unui stat german (În ianuarie 1990, obiectivul esențial devenise nu doar evadarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
următor, moartea unui stat german (În ianuarie 1990, obiectivul esențial devenise nu doar evadarea din socialism, și În nici un caz „reformarea” acestuia, ci intrarea În Germania de Vest), nu este limpede, privind retrospectiv, cum ar putea fi interpretate astăzi speranțele mulțimilor care au provocat sfârșitul RDG În toamna anului 1989. Însă e clar faptul că nici partidul (ca În Ungaria), nici opoziția (ca În Polonia) nu puteau revendica vreun merit În evoluția evenimentelor. Partidul a Înțeles cu greu poziția dificilă În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
centrul orașului a unui marș studențesc ce comemora o altă dată nefastă: cu cincizeci de ani În urmă, studentul ceh Jan Opletal fusese ucis de naziști. Însă atunci când participanții au Început să strige sloganuri anticomuniste, poliția i-a atacat, Împrăștiind mulțimea și agresând victime izolate. Poliția Însăși a alimentat apoi zvonul că unul dintre studenți a fost omorât, ca o reeditare a asasinatului lui Opletal. Deși mai târziu știrea a fost dezmințită, la momentul respectiv ea a provocat, cum era de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asasinatului lui Opletal. Deși mai târziu știrea a fost dezmințită, la momentul respectiv ea a provocat, cum era de așteptat, furia studenților. În următoarele 48 de ore, zeci de mii de studenți s-au mobilizat, universitățile au fost ocupate și mulțimi imense au Început să se adune pe străzi pentru a protesta. De data aceasta, Însă, poliția a stat pe margine. Dacă existase Într-adevăr un complot, el a avut efect de bumerang. Este adevărat că evenimentele din 17 noiembrie și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru a-și face cunoscută prezența - unul altuia și fiecare sieși - după două decenii de tăcere sub teroare. În aceeași seară, lui Havel i s-a luat un interviu la televiziunea cehă. În ziua următoare, el s-a adresat unei mulțimi de 250.000 de oameni În Piața Wenceslas, Împărțind podiumul cu prim-ministrul comunist Ladislav Adamec și cu Alexander Dubček. Conducerea Forumului Cetățenesc a Înțeles că, fără să vrea, conducea o revoluție. Pentru a-i oferi o direcție - și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de oameni În Piața Wenceslas, Împărțind podiumul cu prim-ministrul comunist Ladislav Adamec și cu Alexander Dubček. Conducerea Forumului Cetățenesc a Înțeles că, fără să vrea, conducea o revoluție. Pentru a-i oferi o direcție - și pentru a spune ceva mulțimilor adunate -, un grup condus de istoricul Petr Pithart a formulat „Principiile Programatice ale Forumului Cetățenesc”. Acestea conțineau un scurt sumar al obiectivelor generale ale Forumului și sunt revelatoare pentru starea de spirit a populației și priorităților sale În 1989. „Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Amestecul de revendicări politice generice, idealuri culturale și ecologiste și invocarea „Europei” era tipic cehesc și datora mult diverselor luări de poziție ale Cartei 77 de-a lungul deceniului precedent. Însă tonul Programului reflecta cu acuratețe starea de spirit a mulțimii În zilele euforice din noiembrie: În același timp pragmatică, idealistă și teribil de ambițioasă. La Praga și În restul țării, atmosfera era mult mai optimistă decât În cazul „tranzițiilor” din alte țări comuniste, efect al ritmului accelerat al evenimentelor 25
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
răspunzând cu docilitate unei revendicări a Forumului Cetățenesc, a Înlăturat din Constituția cehoslovacă clauza fundamentală ce garanta un „rol conducător” Partidului Comunist. În situația nou-creată, cabinetul Adamec a propus un guvern de coaliție, pe care reprezentanții Forumului Cetățenesc, Încurajați de mulțimea numeroasă și hotărâtă care acum ocupau străzile În permanență, l-au respins pe loc. În acest moment, comuniștii nu puteau să nu țină cont de evenimentele externe: la 3 decembrie căzuse conducerea comunistă est-germană, Gorbaciov cina cu Bush În Malta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost ales președinte al Adunării Federale. Președinția i-a revenit lui Václav Havel - o idee atât de neverosimilă cu doar cinci săptămâni mai Înainte, Încât el a respins-o cu blândețe când a fost propusă pentru prima dată de mulțimile entuziaste de pe străzile Pragăi: Havel na Hrad! („Havel la Palat!”). Pe 7 decembrie, dramaturgul a conchis totuși că acceptarea postului ar putea facilita ieșirea țării din comunism. Pe 28-29 decembrie, același parlament comunist care aprobase automat legislația care Îi condamna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
majoritatea ideilor practice și chiar a tacticilor politice ale Forumului Cetățenesc puteau apărea și În absența lui, Havel a fost cel care a captat și canalizat starea de spirit populară, Împingându-și colegii Înainte și În același timp temperând așteptările mulțimilor. Popularitatea lui era imensă. Precum Tomáš Masaryk, cu care era comparat din ce În ce mai des, Havel, cu charisma sa incredibilă, era În ochii multora un soi de salvator al națiunii. În decembrie 1989, un afiș studențesc din Praga Îl descria pe noul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el se refugiase și au stat de veghe toată noaptea În sprijinul său. În ziua următoare, cum veghea s-a transformat pe neașteptate Într-o demonstrație Împotriva regimului, au fost trimise poliția și armata, cu ordinul de a trage În mulțime. Relatările exagerate despre „masacru” au fost preluate de posturile de radio Vocea Americii și „Europa Liberă” și s-au răspândit În toată țara. Pentru a domoli protestele fără precedent, care se Întinseseră Între timp de la Timișoara la București, Ceaușescu și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vizita oficială În Iran. Pe 21 decembrie, el a apărut la balconul sediului central al partidului cu intenția de a denunța Într-o cuvântare „minoritatea” de „huligani”, dar a fost nevoit să renunțe la discurs, șocat și amuțit de huiduielile mulțimii. A doua zi, după Încă o tentativă nereușită de a se adresa mulțimii adunate În fața sediului partidului, Ceaușescu și soția sa au fugit cu un elicopter de pe acoperișul clădirii. În acest moment, balanța puterii s-a Înclinat brusc În defavoarea regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
central al partidului cu intenția de a denunța Într-o cuvântare „minoritatea” de „huligani”, dar a fost nevoit să renunțe la discurs, șocat și amuțit de huiduielile mulțimii. A doua zi, după Încă o tentativă nereușită de a se adresa mulțimii adunate În fața sediului partidului, Ceaușescu și soția sa au fugit cu un elicopter de pe acoperișul clădirii. În acest moment, balanța puterii s-a Înclinat brusc În defavoarea regimului. La Început, armata păruse să fie de partea dictatorului, ocupând străzile capitalei și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ceaușescu și de asociații lor cei mai vizibili. Zvonurile despre miile de victime ale protestelor și luptelor din decembrie s-au dovedit exagerate - numărul exact fiind mai apropiat de o sută - și a devenit limpede că, În pofida curajului și entuziasmului mulțimilor din Timișoara, București și din alte orașe, adevărata luptă se dăduse Între „realiștii” din jurul lui Iliescu și vechea gardă din anturajul lui Ceaușescu. Victoria celor dintâi a asigurat României o ieșire din comunism liniștită - chiar suspect de liniștită. Absurditățile din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]