28,739 matches
-
a permis reapariția „candidaturilor oficiale”, practică specifică celui de al Doilea Imperiu, printr-un mesaj: „Guvernul meu vă va desemna dintre candidați pe cei care au dreptul să se folosească de numele meu.” La 1 iulie 1877 președintele a adresat soldaților o proclamație din partea garnizoanei din Paris în care scria: „Soldați [...] voi vă înțelegeți datoria, simțiți că țara v-a încredințat spre pază cele mai scumpe interese ale ei [...]!” Au circulat zvonuri conform căruia mareșalul de Mac Mahon ar putea opune
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
Doilea Imperiu, printr-un mesaj: „Guvernul meu vă va desemna dintre candidați pe cei care au dreptul să se folosească de numele meu.” La 1 iulie 1877 președintele a adresat soldaților o proclamație din partea garnizoanei din Paris în care scria: „Soldați [...] voi vă înțelegeți datoria, simțiți că țara v-a încredințat spre pază cele mai scumpe interese ale ei [...]!” Au circulat zvonuri conform căruia mareșalul de Mac Mahon ar putea opune rezistență în cazul în care rezultatele alegerilor i-ar fi
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
pe câmpul de bătălie. Ulterior, a fost înnobilat ca duce de Magenta de către . Începând cu 1 septembrie 1864, a îndeplinit funcția de guvernator general al Algeriei, revenind în țară după izbucnirea Războiului Franco-Prusac, în timpul căruia a condus o unitate de soldați alsacieni (căreia, pe măsură ce armata suferea pierderi, i s-au alăturat soldați din alte unități). În Războiul Franco-Prusac, MacMahon a comandat Corpurile de armată franceze I și V pe linia sudică a Armatei Rinului. La 4 august 1870, Armata a 3
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
Magenta de către . Începând cu 1 septembrie 1864, a îndeplinit funcția de guvernator general al Algeriei, revenind în țară după izbucnirea Războiului Franco-Prusac, în timpul căruia a condus o unitate de soldați alsacieni (căreia, pe măsură ce armata suferea pierderi, i s-au alăturat soldați din alte unități). În Războiul Franco-Prusac, MacMahon a comandat Corpurile de armată franceze I și V pe linia sudică a Armatei Rinului. La 4 august 1870, Armata a 3-a prusacă a atacat linia sudică și a ocupat imediat orașul
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
spre vest, în teritoriu francez. Armata a 3-a prusacă cucerea oraș după oraș, Corpurile I și V franceze retrăgându-se în grabă spre Chalon-s.-Marne. Mac-Mahon și-a părăsit Corpurile și a condus restul de 120.000 de soldați ai Armatei Rinului (Corpurile I, VII, XII) cu . Ei au început să mărșăluiască de la Châlons-sur-Marne spre nord-nord-est într-o tentativă de a aduna armata asediată la Metz la peste 130 km spre est. Dar Armata a 3-a prusacă avansa
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
s-a deplasat spre flancul sudic al Sedanului, în timp ce Armata a 3-a a săpat tranșee la nord de Sedan. La 1 septembrie 1870, prusacii au asediat orașul Sedan. La porțile lui se afla o forță de 200.000 de soldați prusaci sub comanda generalului Helmuth von Moltke. Mac-Mahon a fost foarte nehotărât, permițând germanilor să aducă întăriri și să încercuiască Sedanul complet. Mac-Mahon a fost rănit și a lăsat comanda în mâinile generalului De Wimpffen care a anunțat capitularea armatei
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
să încercuiască Sedanul complet. Mac-Mahon a fost rănit și a lăsat comanda în mâinile generalului De Wimpffen care a anunțat capitularea armatei franceze. La 2 septembrie Napoleon al III-lea a capitulat și el, împreună cu restul de 83.000 de soldați francezi (Bătălia de la Sedan). Când Comuna din Paris a fost reprimată în mai 1871, Mac-Mahon a condus trupele versailles-eze. Armata franceză a petrecut opt zile masacrând muncitori, împușcând civili. Zeci de mii de comunarzi și muncitori au fost executați sumar
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
climat politic liniștit, după care, după ce alegerile senatoriale din 5 ianuarie 1879 au adus o nouă victorie a stângii, Mac-Mahon a găsit un pretext pentru a demisiona (30 ianuarie 1879), și a fost înlocuit cu Jules Grévy. „Am rămas un soldat”, scria el în memoriile sale, „și pot spune cu conștiința curată nu doar că am servit un guvern după altul cu loialitate, ci și că, atunci când au căzut, le-am regretat pe toate, cu excepția celui al meu”. După ce s-a
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
din Colonia Capului, asediind garnizoanele britanice din Ladysmith, Mafeking și Kimberley. Burii au obținut apoi mai multe victorii tactice la Colenso, Magersfontein și Spionkop împotriva unei contraofensive nereușite a britanicilor pentru a sparge cele trei asedii. În a doua, după ce soldații britanici din ce în ce mai numeroși au fost instruiți sub comanda lui Lord Roberts, a fost lansată o nouă ofensivă, de această dată reușită, în 1900, pentru a înlătura asediile. După ce Natalul și Colonia Capului au fost asigurate, britanicii au reușit să invadeze
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
ultima fază, cea de a treia, începută în martie 1900, burii au lansat un război de gherilă împotriva forțelor britanice, care a prelungit conflictul cu încă doi ani, timp în care burii au atacat ținte cum ar fi coloanele de soldați britanici, nodurile rețelei de telegraf, căile ferate și depozitele. Într-o tentativă de a tăia liniile de aprovizionare ale atacatorilor, britanicii, conduși acum de Lord Kitchener, au răspuns cu o politică a „pământului pârjolit”, distrugând ferme ale burilor și mutând
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
de 217 zile, sfidând predicțiile politicienilor de ambele părți. Mare parte din meritele pentru aceasta îi aparțin lui Baden-Powell și diversiunilor organizate de el. În jurul orașului s-au pus mine false în văzul burilor și spionilor lor din oraș, iar soldaților li s-au dat ordine să aibă grijă la sârma ghimpată din tranșee (sârmă ghimpată care de fapt nu exista); tunurile și un reflector (improvizat dintr-o o lampă cu acetilenă și cutii de conserve) au fost mutate prin oraș
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
de morți și răniți, precum și 108 care au căzut prizonieri. Asediul a fost ridicat la 17 mai 1900, când forțele britanice în frunte cu colonelul B T Mahon din armata Lordului Roberts i-a atacat pe asediatori din exterior. Printre soldații forței de întărire s-a numărat și unul din frații lui Baden-Powell, maiorul Baden Fletcher Smyth Baden-Powell. Până la debarcarea întăririlor în februarie 1900, războiul avea un curs nefavorabil britanicilor. Rezistența față de asediu era unul din aspectele pozitive, și, împreună cu despresurarea
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
cel mai tânăr din toată armata, și distins cu CB, Baden-Powell a fost tratat ca un erou la întoarcerea în țară în 1903. S-au acordat trei decorații Victoria Cross pentru acte de eroism în timpul asediului, sergentului Horace Martineau și soldatului Horace Ramsden pentru acțiuni în timpul unui atac asupra redutei bure "Game Tree", și căpitanului Charles FitzClarence pentru Game Tree și pentru două acțiuni anterioare. În septembrie 1904, Lord Roberts a dezvelit un obelisc în Mafeking pe care au fost inscripționate
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
tristețea ficei sale, socrul mic dă poruncă tuturor să înceapă petrecerea în adevăratul sens al cuvântului. Nuntașii încep să danseze și să chiuie, iar după câtva timp casa începe să se cutremure și prin pereți pătrunde țeava unui tanc sovietic. Soldații ruși întră în casă, împușcându-l pe socrul mic și luându-i cu ei pe ceilalți bărbați. Președintele Sfatului Popular a fost împușcat a doua zi, iar fiul său, Gogonică, actualul primar, a rămas singurul bărbat într-un sat de
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
fost închiriat, iar transportarea sa de la București la Snagov a costat aproximativ 2.000 de euro, mai mult decât chiria plătită. El a fost ridicat cu o macara pe un trailer și transportat cu trailerul până la destinație. La finalul filmului, soldații ruși intrau în casă cu tancul. Pentru dărâmarea propriu-zisă a casei a fost folosită însă o machetă de lemn. Regizorul a fost deschis la propunerile actorilor și a modificat unele cadre după ideile acestora. Cei doi actori tineri din rolurile
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
cinematografice de succes; este vorba de tratarea în stil burlesc a incidentelor comice cu echipa agitatorilor de la proiecția filmului de propagandă stalinistă, aerul fellinian degajat de sosirea nocturnă a circului, atmosfera de tip Wajda din scxena năvălirii în casă a soldaților sovietici sau cadrul final cu stafia care se ascunde printre betoanele fabricii ruinate în stilul filmelor lui Tarkovski. Columbeanu a considerat că elementele disparate sunt legate "„strâns, organic, (...) conferind filmului o unitate pe care n-am mai întâlnit-o, în
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
1916, când Marele Cartier General, prin Ordinul nr. 234, a decis transformarea Școlii Militare de Schiori din București în „Corpul Vânătorilor de Munte”. Organizarea inițială era pe 3 batalioane a câte 3 companii fiecare, cu un efectiv de 2000 de soldați. Trupele de vânători de munte au participat activ la luptele din cele două războaie mondiale și la misiunile internaționale din Kosovo, Irak și Afghanistan. În prezent, Armata Română are două brigăzi operaționale, una subordonată Diviziei 1 Infanterie (Brigada 2 Vânători
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
de Munte a participat la apărarea Peninsulei Crimeea, fiind evacuat parțial în România până la 9 mai 1944, când Sevastopolul a fost ocupat de trupele sovietice. De la începutul războiului, efectivele unei divizii de vânători de munte crescuseră de la 12 000 de soldați la aproape 16 000 de soldați în urma reorganizării dintre anii 1943-1944. Regimentul de artilerie al diviziei avea în plus încă un batalion dotat cu tunuri de 75mm. La sfârșitul anului 1943, divizia 18 Infanterie fost transformată în Divizia 18 Vânători
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
Peninsulei Crimeea, fiind evacuat parțial în România până la 9 mai 1944, când Sevastopolul a fost ocupat de trupele sovietice. De la începutul războiului, efectivele unei divizii de vânători de munte crescuseră de la 12 000 de soldați la aproape 16 000 de soldați în urma reorganizării dintre anii 1943-1944. Regimentul de artilerie al diviziei avea în plus încă un batalion dotat cu tunuri de 75mm. La sfârșitul anului 1943, divizia 18 Infanterie fost transformată în Divizia 18 Vânători de Munte, însă a revenit la
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
și 4 Vânători de Munte au fost absorbite de către diviziile 2 și 3 Vânători de Munte. Acestea din urmă au participat la luptele pentru eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei. În urma operațiunilor din cel de-al Doilea Război Mondial, 74.208 de soldați din trupele de vânători de munte au fost uciși în luptă. Dintre aceștia, 2.378 erau ofițeri, 1.830 erau subofițeri și 70.000 erau gradați soldați. Drumul parcurs de aceste unități a fost de peste 3000 de kilometri, din România
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
Cehoslovaciei. În urma operațiunilor din cel de-al Doilea Război Mondial, 74.208 de soldați din trupele de vânători de munte au fost uciși în luptă. Dintre aceștia, 2.378 erau ofițeri, 1.830 erau subofițeri și 70.000 erau gradați soldați. Drumul parcurs de aceste unități a fost de peste 3000 de kilometri, din România până la poalele munților Caucaz, apoi din Kuban până în Cehoslovacia. După război, trupele de vânători de munte au fost reorganizate succesiv, între anii 1946-1961. La 14 aprilie 1961
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
Petroșani și 61 Vânători de Munte. În urma unor reorganizări, în prezent mai sunt active doar Brigada 2 și 61 Vânători de Munte. Forțele Terestre Române au în prezent două brigăzi de vânători de munte operaționale: Pregătirea teoretică și practică a soldaților, subofițerilor și ofițerilor are loc la Centrul de Instruire al Infanteriei și Vânătorilor de Munte „Constantin Brâncoveanu” din Făgăraș, subordonată Școlii de Aplicație pentru Unități de Luptă „Mihai Viteazul” din Pitești. Școala de aplicație pentru Vânători de Munte din Făgăraș
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
publicat pe 17 octombrie 2005, la peste cinci ani de la apariția volumului anterior, "Iureșul săbiilor". Romanul paralel, "Dansul dragonilor", nu a fost publicată nici până la începutul anului 2011. În "Festinul ciorilor", Martin îl numește pe zeul adorat în general de soldați în Casa în Alb și Negru din Braavos - Bakkalon, Copilul Palid. Bakkalon este un zeu care apare și în povestirea lui Martin din 1975 "De om nu te-atinge", precum și în alte povestiri din acea perioadă. În capitolul intitulat " Fiica
Festinul ciorilor () [Corola-website/Science/321949_a_323278]
-
a fost lansat din teama ca abația să nu fie folosită ca post de observație pentru apărătorii germani. După două zile, parașutiștii germani au ocupat poziții în ruine; distrugerea provocată de bombardament și zona plină de dărâmături le-a dat soldaților protecție față de atacurile aeriene și de artilerie, făcând din acel sit o poziție defensivă mai viabilă. Între 17 ianuarie și 18 mai, apărătorii Liniei Gustav au fost asaltați de patru ori de trupele Aliate. În ultimul asalt, Aliații au desfășurat
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
ca Divizia 36 a gen.-mr. Fred Walker să reia imediat atacul. Din nou, cele două regimente au atacat, dar fără succese mai mari în fața Diviziei 15 Panzer, deja bine poziționată: Regimentul 143 a trecut râul cu un număr de soldați echivalent cu două batalioane, dar din nou fără susținere din partea blindatelor, fiind devastate după răsăritul soarelui a doua zi. Regimentul 141 a trecut și el cu două batalioane și, în pofida lipsei de susținere din partea blindatelor, a reușit să înainteze 1
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]