27,938 matches
-
calitatea filmului. Se face în încăperi special amenajate, cu tratamente acustice bine puse la punct, cu aparatură de foarte bună calitate atât aparatele de proiecție cât și magnetoscoapele (magnetofon special construit pentru a funcționa sincron cu aparatul de proiecție. Aceste încăperi sunt cunoscute sub denumirea de "ateliere de postsincronizare". Postsincronizarea zgomotelor, care este o acțiune de introducere în banda sonoră a filmului de o diversitate de zgomote, corespunzătoare acțiunii sau evenimentelor conținute de imaginea proiectată pe ecran. Unele sunt înregistrate odată cu
Procesul de producție al unui film () [Corola-website/Science/300196_a_301525]
-
artistic și tehnic care constă în "unirea" într-o unică "fonogramă", pentru început pe "bandă magnetică, a "dialogurilor, muzicii și zgomotelor, conținute pe diferite benzi sepatate. Se fac ultimele "retușuri" în ceea ce privește caracteristica de frecvență a sunetului. Mixajul se face în încăperi speciale, pot fi cele cele de la "postsincron" și "înregistrarea muzicii", folosindu-se instalațiile acestora: Acesta este o înregistrare "monoaurală", cea "stereofonică" este mai complicată, însă în general ca idee tehnică este identică. Se poate remarca că în acest proces se
Procesul de producție al unui film () [Corola-website/Science/300196_a_301525]
-
punctul „Budurăul Ciobănelului“, situat în partea de sud-est a comunei, pe partea dreaptă a Văii Sfintei, a fost cercetată, în anul 1960, o "villa rustica". Au fost identificate părți din două corpuri de clădire, din una dezvelindu-se integral două încăperi și fragmente din zidurile despărțitoare de la alte trei, iar din cel de al doilea corp de construcție, aflat la 20 m de primul, s-au cercetat două camere mai mari și alte două mai mici. Cele două camere din primul
Răhău, Alba () [Corola-website/Science/300267_a_301596]
-
în anul 1952, în urma unor sfaturi primite de autoritățile locale de la câțiva cercetători etnografi ai "Muzeului Etnografic al Transilvaniei" din Cluj și ai Universității din Cluj). Colecția de obiecte existentă aici, numărând peste 11.000 de piese adunate în 5 încăperi, reflectă ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă - mineritul, metalurgia și prelucrarea lemnului. În sâmbăta dinainte de începutul Postului Paștelui, lăsatul secului de carne e sărbătorit printr-un fărșang (în ) - un carnaval al cărui episod central este o procesiune ritualică și hazlie
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
mare pentru nevoile unei economii agro-pastorale. Erau câteva familii foarte vechi și înstărite care aveau în jurul casei câte 5-6 hectare de pământ, altele câte 10-20 de hectare sau chiar mai multe. În mod tradițional într-o casă de numai două încăperi, cum erau casele vechi construite din lemn și acoperite cu paie, formate din tindă și casa de dinainte, locuiau câteva generații de oameni. Cu timpul, de pe la începutul secolului XX sau poate ceva mai devreme, casa veche a fost înlocuită cu
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
al XIV-lea. Casa memorială se compune din două corpuri de clădiri executate din lemn de stejar. Caracteristic zonei Zărandului, casa este de plan dreptunghiular cu accese dintr-un pridvor deschis. Casa propriu-zisă, acoperită cu paie, este formată din două încăperi, folosite azi ca muzeu. Crișcior - cu cel mai vechi monument de arhitectură din Zărand - biserica ortodoxă din 1404 - ctitorie a cneazului Vlad Crișcior - cu cel mai vechi monument de arhitectură din Zărand - biserica ortodoxă 1404 -ctitorie a cneazului Vlad Bâlea
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
din initiativa lui Zsigmond Ormós s-au pus bazele Muzeului Banatului, acesta donând o mare parte a obiectelor din colecțiile personale noului muzeu. Primele obiecte de patrimoniu care au intrat în inventarul său au fost depozitate la început într-o încăpere din Palatul Episcopiei de Cenad. Obiectele muzeului au provenit din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. În anul 1876, cu sprijinul prefectului comitatului Timiș, Ormós Zsigmond Societatea de Istorie și Arheologie din Banat a primit două încăperi în Casa Wellaner
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
început într-o încăpere din Palatul Episcopiei de Cenad. Obiectele muzeului au provenit din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. În anul 1876, cu sprijinul prefectului comitatului Timiș, Ormós Zsigmond Societatea de Istorie și Arheologie din Banat a primit două încăperi în Casa Wellaner, pe stada Lonovics, sediu al muzeului până în perioada interbelică. Deschiderea oficială a Muzeului Banatului pentru public a avut loc în anul 1877. În această perioadă patrimoniul muzeului a sporit cu rapiditate. În anul 1879 s-a înființat
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
repartizat fiecărei familii o cantitate de piatră de 2 m, pe care era obligată să o trensporte la clădirea ce se zidea. Lucrările de construcție au fost finanțate de către Stat. Clădirea are două săli de clasă, un hol și o încăpere mai mică (cancelarie) pentru învățători. Acoperișul este din țigla și este prevăzut cu jgheaburi din tablă pentru scurgerea apei. Una dintre săli se utilizează pentru grădiniță. De atunci a avut loc o extindere - actualul Cămin Cultural, clădit în 1975. O
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
mai mică (cancelarie) pentru învățători. Acoperișul este din țigla și este prevăzut cu jgheaburi din tablă pentru scurgerea apei. Una dintre săli se utilizează pentru grădiniță. De atunci a avut loc o extindere - actualul Cămin Cultural, clădit în 1975. O încăpere mai mică a acestei extinderi a fost folosită că sediu al CAP până în 1989. Înainte de cel de-al doilea război mondial, un singur învățător preda simultan la șapte clase. Dar, după reforma învățământului din 1948, s-a trecut la învățământul
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
și altar. Acoperișul este străpuns de trei turle nu prea înalte, iar bolțile de pe naos și altar se sprijină - ca și în cazul altor biserici de lemn - pe nervuri arcuite de brad. Pronaosul are un plafon drept, deasupra fiind o încăpere care se încheie spre est cu bolta naosului. Ornamentația sculpturală și stilul icoanelor îndreptățesc concluzia că iconostasul datează din secolul al XVIII-lea, fiind probabil executat în 1774, odată cu biserica. Pomelnicul Triptic al acestui așezământ și unele documente aflate la
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
și apoi stolnic în sfatul domnesc. Clădirea, bine conservată, este reprezentativă pentru arhitectura rezidențială rurală de sfârșitul evului mediu românesc. Edificiul cu ziduri masive a fost construit din zidărie de piatră în alternanță cu cărămidă. În prima din cele patru încăperi ale edificiului a fost prezentată evoluția istorică a comunității sătești ilustrată de materiale arheologice care atestă locuirea zonei începând din epoca bronzului și în epoca geto-dacică "clasică" (secolele al III-lea-I î.e.n.) și mileniul I e.n. (secolele al II
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
și al V-lea-al VII-lea e.n.). O serie de documente, obiecte și fotografii încearcă să reconstituie viața economico-socială și culturală a comunei de la prima atestare documentară (secolul al XVIII-lea) și până în secolul al XX-lea. Următoarele două încăperi sunt dedicate prezentării specificului etnografic al zonei: port, ocupații etc. În ultima încăpere, cu ajutorul unei game diverse de obiecte de cult: cărți vechi bisericești, icoane, odoare etc. s-a încercat prezentarea vieții spirituale a satului. Cele mai multe din aceste piese aparțin
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
și fotografii încearcă să reconstituie viața economico-socială și culturală a comunei de la prima atestare documentară (secolul al XVIII-lea) și până în secolul al XX-lea. Următoarele două încăperi sunt dedicate prezentării specificului etnografic al zonei: port, ocupații etc. În ultima încăpere, cu ajutorul unei game diverse de obiecte de cult: cărți vechi bisericești, icoane, odoare etc. s-a încercat prezentarea vieții spirituale a satului. Cele mai multe din aceste piese aparțin Parohiilor Sângeru și Mireș, care au dat în custodie acest patrimoniu, în vederea valorificării
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
Biserica satului Valea Screzii, Sfinții Părinți Ioachim și Ana Niciodată satul acesta nu a avut biserică, așa că sătenii trebuia să meargă la slujbele din Valea Plopului. Pentru a satisface nevoile spirituale ale oamenilor de aici, Părintele a mobilat corespunzător o încăpere în casa unei familii credincioase, familia Popescu, în care s-au făcut multe slujbe, e drept că mai puțin Sfânta Liturghie. Bătrâna din familia pomenită mai sus, Nineta Popescu, de comun acord cu restul familiei, a donat un teren pentru
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]
-
iar cealaltă expoziția de etnografie. Colecția etnografică a muzeului cuprinde peste 800 de obiecte aduse de moți din zona lor de origine. Casa în care se află muzeul etnografic, construită de săteni în deceniul patru al secolului trecut cuprinde șase încăperi. Expoziția de istorie prezintă și câteva descoperiri arheologice din zonă, fotografii și documente, precum și lucrări realizate de artiști contemporani.
Scărișoara Nouă, Satu Mare () [Corola-website/Science/301771_a_303100]
-
1986 la școala Generală din centrul satului, azi Școala Generală Fráter György, și în anul 1997, în Casa de cultură din Gheorgheni realizat cu sprijinul Asociației Culturale Márton Tarisznyás și Tibor Cseres din Gheorgheni În Casa Rustică sunt amenajate două încăperi cu obiecte ale culturii materiale populare. Prima încăpere, prezintă mobilierul specific camerei secuiești, iar în cealaltă încăpere sunt expuse diferite obiecte de lucru (războaie de țesut, șezătoare, etc.). Tot aici se află o mică expoziție în care sunt expuse copii
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Școala Generală Fráter György, și în anul 1997, în Casa de cultură din Gheorgheni realizat cu sprijinul Asociației Culturale Márton Tarisznyás și Tibor Cseres din Gheorgheni În Casa Rustică sunt amenajate două încăperi cu obiecte ale culturii materiale populare. Prima încăpere, prezintă mobilierul specific camerei secuiești, iar în cealaltă încăpere sunt expuse diferite obiecte de lucru (războaie de țesut, șezătoare, etc.). Tot aici se află o mică expoziție în care sunt expuse copii ale fotografiilor de epocă, ce ilustrează trecutul comunei
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Casa de cultură din Gheorgheni realizat cu sprijinul Asociației Culturale Márton Tarisznyás și Tibor Cseres din Gheorgheni În Casa Rustică sunt amenajate două încăperi cu obiecte ale culturii materiale populare. Prima încăpere, prezintă mobilierul specific camerei secuiești, iar în cealaltă încăpere sunt expuse diferite obiecte de lucru (războaie de țesut, șezătoare, etc.). Tot aici se află o mică expoziție în care sunt expuse copii ale fotografiilor de epocă, ce ilustrează trecutul comunei. Printre proiectele de viitor se află și înființarea unei
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
unor localnici ai urbei Odobesti, pe atunci o comună cu 5.000 de suflete, s-a înființat o școală viticola, școala ce avea să dăinuie peste veacuri. Funcționarea școlii a început într-adevăr în localul casei Potop, alcătuit din două încăperi. Până la data de 15 martie 1902 a funcționat numai un atelier de dogărie condus de un maistru și sub conducerea lui Vasile Popa - directorul în exercițiu al Școlii Primare de băieți din localitate. Școală a funcționat în acest local până la
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
băieți din localitate. Școală a funcționat în acest local până la data de 26 octombrie 1906, după care, împreună cu toate dependințele ei, a fost mutată în localul propriu, construit cu ajutorul județului Putna și a primăriei Odobești. Localul nou construit avea 13 încăperi. Din 1902 vreme de circa treizeci de ani școală a fost condusă de un specialist de origine franceză, Joseph Dodun des Perrières, care a fost și autorul unei prime monografii despre Odobești. La începutul anului școlar 1945-1946, tot la data
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
12 din 11 ianuarie 1857, școala se redeschide, însă localul era degradat iar cursurile se țineau în case particulare. După anul 1865 școala devine obligatorie, iar în anul 1893 se construiește pentru școală, din donații, un local modern cu cinci încăperi (Leonăchescu, 2000) Societatea Cultural - Științifică „Stroești - Argeș A fost înființată la 30 iulie a 1972. Scopul principal al acesteia este acela „răspândi cultura și știința în rândul populației satelor de pe valea Vâlsanului cu precădere în satul Stroești, de a stimula
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Casele construite în Livadia aveau pivniță, prispă (târnaț) și parter, nu aveau etaj. Clădirea avea zidurile făcute din piatră, cărămidă sau lemn, iar acoperișul era acoperit la început cu șindrilă și în zilele noastre cu țiglă. Majoritatea caselor aveau două încăperi cu ferestre mai mici, o cameră fiind destinată servirii mesei și locuitului, iar cea de a doua pentru dormitul întregii familii. Cu timpul s-a construit o casă mai mică în curtea gospodăriei unde în timpul verii se prepara mâncarea pentru
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de porc și slănina, pentru conservare. Acoperișul casei era din șindrilă sau paie, până la începutul secolului XX, ceea ce favoriza producerea frecventă a incendiilor, iar din secolul XX s-a trecut la folosirea țiglelor pentru acoperirea caselor. Majoritatea caselor aveau două încăperi: - o cameră unde locuiau, mâncau și dormeau, iar în cursul iarnii aici se instala războiul de țesut stofele pentru îmbrăcăminte, - a doua cameră în majoritatea timpului nelocuită, era mai aranjată fiind destinată pentru oaspeți și sărbători. În camera locuită majoritatea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
porcilor). Sâmbăta se făcea la cuptor pâinea și plăcinte cu brânză, mere sau nuci, precum și colaci sau cozonaci. De asemenea uneori se făcea la cuptor , mălai sub țest”, într-un vas special de copt mălaiul din făină de porumb. Aceste încăperi mici de vară, se mai numeau cu termenul generic de ,cuptor”, care includea atât cuptorul propriu-zis cât și încăperea (chiar clădirea). Cuptorul propriu-zis avea un spațiu ,anticameră”, vatră, unde se făcea focul care intra în cuptor (cu coșul de fum
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]