28,739 matches
-
Mulți soldați ai Armatei Populare Iugoslave nu erau sârbi, un număr mare din ei fiind bosniaci, etnici albanezi din Kosovo, etnici croați sau maghiari din Vojvodina. Aceștia nu sprijineau în mod deosebit nici naționalismul sârb, nici cauza unei Iugoslavii unite. Soldații de altă origine decât cea sârbă erau priviți cu neîncredere de către corpul ofițeresc dominat de sârbi, iar mulți dezertau din fața unei lupte în care pentru ei nu simțeau nicio miză, deși populația ne-sârbă manifesta simpatie față de rezistența croată. Moralul
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
erau priviți cu neîncredere de către corpul ofițeresc dominat de sârbi, iar mulți dezertau din fața unei lupte în care pentru ei nu simțeau nicio miză, deși populația ne-sârbă manifesta simpatie față de rezistența croată. Moralul scăzut era o problemă și pentru soldații sârbi ai JNA, iar dezertările și protestele erau frecvente la majoritatea recruților. Războiul era nepopular și în Serbia, iar JNA a avut severe probleme în a mobiliza soldații pentru luptă. O altă problemă era coordonarea greoaie între fracțiunile sârbe implicate
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
manifesta simpatie față de rezistența croată. Moralul scăzut era o problemă și pentru soldații sârbi ai JNA, iar dezertările și protestele erau frecvente la majoritatea recruților. Războiul era nepopular și în Serbia, iar JNA a avut severe probleme în a mobiliza soldații pentru luptă. O altă problemă era coordonarea greoaie între fracțiunile sârbe implicate în asediu. Chiar și în interiorul Armatei Populare Iugoslave existau dificultăți în a stabili un lanț unificat de comandă între diferitele corpuri și divizii de pe câmpul de luptă. Cu
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
distrus oferea mult mai multe poziții defensive decât unul intact. Pe 16 octombrie, JNA a atacat cartierul nordic al Vukovarului (Borovo Naselje) cu trei companii de tancuri. În timpul atacului, comandantul croat Blago Zadro a fost ucis pe când își conducea personal soldații în luptă. Eșecurile JNA au fost o surpriză neplăcută pentru Înaltul Comandament al Armatei de la Belgrad și, la începutul lui octombrie, generalul Života Panić, comandantul Primului District Militar, a fost numit la conducerea operațiunilor din Vukovar. El era însoțit pe
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Iugoslave a curățit sistematic centrul orașului, izolându-i pe puținii apărători rămași. O colină cheie a fost capturată pe 9 noiembrie, permițându-le atacatorilor o vizibilitate clară asupra întregului oraș. Atacul a fost în mare parte executat de trupele paramilitare, soldații JNA și ai Forțelor de Apărare a Teritoriului (TO) asigurând doar sprijin tactic, în special în operațiuni de deminare și acoperire de artilerie. Până pe 15 noiembrie, apărarea croată fusese redusă la cuiburi izolate, care s-au predat pe 18 noiembrie
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
să redenumească unele din străzile orașului cu numele unor militari care participaseră la asediul Vukovarului. Consilierii opoziției au părăsit Consiliul Municipal în semn de protest, însă restul Consiliului a sprijinit totuși redenumirile. În Bosnia și Herțegovina, de unde fuseseră încorporați mulți soldați ai JNA, președintele Alija Izetbegović a facut apel către cetățeni să se opună înrolărilor, pe motivul că „acesta nu este războiul nostru”. Soldații încorporați de JNA din Republica Macedonia au participat la bătălie, însă se pare că nu cu mult
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
de protest, însă restul Consiliului a sprijinit totuși redenumirile. În Bosnia și Herțegovina, de unde fuseseră încorporați mulți soldați ai JNA, președintele Alija Izetbegović a facut apel către cetățeni să se opună înrolărilor, pe motivul că „acesta nu este războiul nostru”. Soldații încorporați de JNA din Republica Macedonia au participat la bătălie, însă se pare că nu cu mult entuziasm. Macedonia tocmai își declarase independența față de RSF Iugoslavia chiar în timpul asediului (pe 9 septembrie 1991), iar mulți recruți din Macedonia erau încă
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
și să ajungă în teritoriul controlat de guvernul croat. Dintre supraviețuitorii civili ne-sârbi, cea mai mare parte au fost expulzați în teritoriul controlat de guvernul croat, dar în jur de 800 de bărbați care puteau purta arme (civili și soldați capturați), precum și alți mulți civili, au fost încarcerați în închisori sârbești și lagăre de prizonieri de război. Majoritatea celor din Vukovar au ajuns în lagărul de la Sremska Mitrovica. Deși cea mai mare parte au fost în cele din urmă eliberați
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
conflictului. Majoritatea victimelor s-au produs în timpul asediului Vukovarului. Numărul exact al pierderilor de la Vukovar nu se cunoaște încă. În conformitate cu cifrele oficiale croate, publicate de Ministerul Croat al Apărării în 2006, Croația a pierdut doar în Vukovar 1.649 de soldați, din care 879 uciși și 770 răniți. Conform generalului croat Anton Tus, în jur de 1.100 de apărători ai Vukovarului au fost uciși și 2.600 apărători și civili au fost dați dispăruți; alți 1.000 de soldați croati
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
de soldați, din care 879 uciși și 770 răniți. Conform generalului croat Anton Tus, în jur de 1.100 de apărători ai Vukovarului au fost uciși și 2.600 apărători și civili au fost dați dispăruți; alți 1.000 de soldați croati au fost uciși în timpul ofensivei sârbe asupra orașelor Vinkovci și Osijek. Generalul observa că intensitatea luptelor putea fi judecată după faptul că pierderile de vieți omenești din Slavonia Orientală în septembrie-noiembrie 1991 au constituit jumătate din totalul victimelor croate
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
și din tranșee fortificate”. Singurele cifre exacte ale pierderilor proprii în bătălia Vukovarului publicate de partea sârbă (făcute publice de Miroslav Lazanski, un purtător de cuvânt neoficial al JNA și un foarte cunoscut comentator militar de la Belgrad) includ 1.103 soldați și voluntari uciși, 2.500 răniți și 110 tancuri și transportoare blindate distruse. Două avioane au fost doborâte, în timp ce altul s-a prăbușit din cauza unei defecțiuni tehnice. Deși JNA nu a recunoscut oficial decât 1.279 militari uciși în misiune
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
asociați cu obiectivele armenilor. Francezii au fost interesați în primul rând să-și întărească prezența în Siria. Datorită presiunii naționaliștilor turci, Cilicia a fost abandonată cu relativă ușurință. Controlul asupra Munților Taurus era un obiectiv stategic pentru Mustafa Kemal Atatürk. Soldații francezi nu erau familiarizați cu regiunile absolut diferite de cele din care proveneau și foloseau intensiv milițiile armene pentru obținerea informațiilor necesare. Naționaliștii turci au cooperat cu triburile arabe în regiunile în care acționau francezii. Prin comparație cu amenințarea elenă
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
reprezintă îmbrăcămintea pe care o purtau soldații romani. A fost acordată o mare atenție armurii și echipamentului roman, în schimb îmbrăcămintea a fost practic ignorată. Ideea că soldații romani au purtat doar tunică și ghete (adăugate la echipament) este greșită. În lumea romană și greacă haina principală
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
reprezintă îmbrăcămintea pe care o purtau soldații romani. A fost acordată o mare atenție armurii și echipamentului roman, în schimb îmbrăcămintea a fost practic ignorată. Ideea că soldații romani au purtat doar tunică și ghete (adăugate la echipament) este greșită. În lumea romană și greacă haina principală a unui civil roman era o tunică până la genunchi, purtată fără pantaloni, deoarece aceștia erau considerați un obiect de îmbrăcăminte al
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
iar pe cele cu mânecă lungă le considerau ridicole. Cea mai mare parte a evidențelor sculpturale sunt cuprinse între domnia lui Tiberius și cea a lui Hadrian. Tunica militară era asemănătoare cu cea civilă și a rămas îmbrăcămintea obișnuită a soldaților romani până la începutul secolului III d.H. Aceasta era, de obicei, strânsă cu o centură care ajungea până la genunchi. O copie a unui papirus din Egipt menționează furnizarea de îmbrăcăminte și o păturică pentru armata din Capadoccia de către țesătorii din Philadelphia
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
drachmae. Acest model este comparabil cu unul dintre cele mai mari tunici descoperite la Nahal Hever, în Israel. Costul acestei tunici poate fi comparat cu deducția din încasarea lui C. Messius de la Masada, datată ca fiind din 72 d.Hr. Soldatului Q. Iulius Proclus i se deduceau 205,5 de drachmae pe an pentru îmbrăcăminte. Modelul tuncii era, în esență simplu: două bucăți pătrate identice de material, de obicei din lână sau in.Unele tunici aveau mânecile destul de scurte, deși unele
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
pe un monument datat circa 148 d.H., ridicat de Antoninus Pius, sunt reprezentați purtând lorica segmentata și braccae. "Balteus" Balteus sau cingulum militare, era la început un mijloc de distribuire a greutății de pe platoșa purtătorului. Balteus era simbolul mândriei unui soldat, cu sau fără uniformă. Cele mai frecvente centuri din primul secol d.Hr. reprezintă un model simplu, care avea cercuri concentrice, sau o protuberanță bombată, sau din mai multe cercuri ridicate. Centura a început să aibă un aspect diferit după
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
model simplu, care avea cercuri concentrice, sau o protuberanță bombată, sau din mai multe cercuri ridicate. Centura a început să aibă un aspect diferit după anul 130 d.Hr. "Mantii și pelerine" Existau două modele principale de mantii purtate de soldații de rând: sagum și paenula . Acestea se aflau în contradicție cu paludamentum, care erau folosite de generali și ofițeri superiori. Această diferență dintre soldații de rând și ofițeri exista încă de pe vremea republicii, după cum spunea Titus Livius. Paenula exista încă
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
după anul 130 d.Hr. "Mantii și pelerine" Existau două modele principale de mantii purtate de soldații de rând: sagum și paenula . Acestea se aflau în contradicție cu paludamentum, care erau folosite de generali și ofițeri superiori. Această diferență dintre soldații de rând și ofițeri exista încă de pe vremea republicii, după cum spunea Titus Livius. Paenula exista încă de pe vremea etruscilor, deși originile acesteia sunt chiar mai timpurii. Sagum era deschisă în față și de obicei, fixată pe umeri cu o încheiatură
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
diverse statui, dar aparența și locul lor nu pot cunoaște . Forul a rămas aproape intact până la cea de a patra Cruciadă (1203-1204). Cu ocazia invadării și jefuirii sistematice a Constantinopolului de către creștinii apuseni, a suferit distrugeri mari. În 1203, sălbaticii soldați creștini au provocat în jur un incediucare a afectat și Forul lui Constantin. După jaful din anul următor, 1204, statuile antice de marmură ale forumului au dispărut, iar cele de bronz au fost topite. Pe parcursul existenței sale aproape bimilenare, coloana
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
dimineața, Magellan a desfășurat patruzeci și nouă de oameni în armuri cu săbii, topoare, scuturi, arbalete și puști, și a plecat spre Mactan în dimineața de 28 aprilie. Istoricii filipinezi observă că din cauza ieșiturilor stâncoase și din cauza coralilor de lângă țărm, soldații creștini nu au putut debarca pe Mactan. Obligat să ancoreze departe de țărm, Magellan nu a reușit să-și îndrepte puterea de foc a vaselor împotriva războinicilor lui Datu Lapu-Lapu, care erau în număr de peste 1.500. Magellan a încercat
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
săbiile. Pigafetta și ceilalți au reușit să scape, Conform relatării lui Pigafetta, mai mulți dintre oamenii lui Magellan au murit în bătălie, și mai mulți băștinași convertiți la creștinism care veniseră în ajutorul lor au fost uciși de războinici și soldați. Nu există estimări oficiale ale numărului victimelor din bătălie, deși Pigafetta menționează cel puțin trei soldați creștini uciși, printre care și Magellan. Aliații lui Magellan, Humabon și Zula, s-a spus că n-ar fi luat parte la bătălie în urma
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
lui Magellan au murit în bătălie, și mai mulți băștinași convertiți la creștinism care veniseră în ajutorul lor au fost uciși de războinici și soldați. Nu există estimări oficiale ale numărului victimelor din bătălie, deși Pigafetta menționează cel puțin trei soldați creștini uciși, printre care și Magellan. Aliații lui Magellan, Humabon și Zula, s-a spus că n-ar fi luat parte la bătălie în urma cererii lui Magellan, și au privit de la distanță. Pigafetta relatează că regele creștin Humabon a trimis
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
că regele creștin Humabon a trimis un mesaj în care spunea că dacă returnează trupurile lui Magellan și ale oamenilor săi, li se va da orice doresc. Trupul lui Magellan nu a mai fost însă recuperat de la băștinași. Unii dintre soldații care au supraviețuit bătăliei și s-au întors la Cebu au fost otrăviți în timp ce participau la un ospăț organizat de Humabon. Locul lui Magellan în funcția de comandant al expediției a fost luat de Juan Sebastián Elcano care a ordonat
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
100.000 în momentul eliberării. Regatul Șerbiei a pierdut 1.100.000 de locuitori în perioada războiului (atât pierderi militare cât și civile), reprezentând peste 27% din populația totală. Potrivit guvernului iugoslav din 1924, Șerbia a pierdut 265.164 de soldați sau 25% din persoanele implicate în total. Comparativ cu pierderile Franței de 16,8%, Germaniei de 15,4%, Rusiei de 11,5% și Italiei de 10,3%. Pe 23 iulie, Austro-Ungaria a cerut Șerbiei să respecte declarația acesteia din martie
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]