26,783 matches
-
de a stabili identitatea victimei. Racine, interpretând complementul pe dos, îl comentează pe Aristotel în acești termeni: "Trebuie ca cei care acționează, sau să cunoască, sau să ignore ceea ce vor să facă." Pentru Racine, nu ar putea să existe vreo îndoială asupra identității victimei. Ucigașul își înfăptuiește actul în deplină cunoștință de cauză. Ceea ce ignoră eroii lui Racine este numai consecința pe care actul o va avea asupra lor înșiși. "Pateticul dramei raciniene constă în cea mai teribilă dintre descoperiri de către
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
milei și a fricii. Dragostea pe care ne-o trezește pentru această virtute pe care o admirăm, ne face să urâm viciul contrar." Însă, dacă admirarea virtuții nu este asociată cu mila, emoția tragică riscă să nu apară. Este fără îndoială ceea ce constituie cauza eșecului lui Nicomède. Corneille nu-și ascunde scepticismul asupra eficacității psihice a catharsisului. El se îndoiește că acționează precum spune Aristotel, adică numai în cazul în care mila și teama sunt stârnite la spectator. "Dacă purificarea pasiunilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu au avut totdeauna adeziunea publicului. Adresându-se Academicienilor, el declară: "Îmi cereți, voi, nobile minți, floarea Spaniei, (...) ca pentru voi să scriu o Artă de-a face comedie care în conformitate cu gusturile vulgului să fie. Subiectul pare simplu, ușor fără-ndoială ar fi pentru oricare dintre dumneavoastră care ați scris mai puține piese decât mine, cu pană măiastră despre arta de a compune, ca și despre orișice; dar ceea ce mie unul mi se impută, este faptul de le-a fi compus
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
importante ale teatrului." Tragedia este condamnată, de la sfârșitul secolului al XVII-lea, de cei ce o consideră imorală, ca și de cei pe care îi plictisește. Chiar dacă Clasicii noștri au încercat de bine de rău să-i apere moralitatea, fără îndoială pentru a-i îmbuna pe docți, ca și pe Părinții Bisericii, ei au adus totuși în scenă capodopere de imortalitate care șochează sensibilitatea spectatorului din secolul al XVIII-lea. Iată ce scrie Corneille, fidel în această privință lui Aristotel, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l interesează este coerența personajelor, nu moralitatea lor. Partizan al Modernilor, nepotul său, Fontenelle (1657-1757) care, în Reflecții despre poetică (Réflexions sur la poétique, 1691), ar vrea să reformeze tragedia atribuindu-i un scop moral, nu-și dă seama, fără îndoială, că astfel o golește de sens. Considerând perimată noțiunea de fatalitate care acționează în ea, i-ar plăcea ca la sfârșitul nefericirilor sale să triumfe personajul virtuos. Fénelon (1651-1715), care se situează în tabăra Anticilor, sfătuiește, în Scrisoare către Academie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la instinctele pe care le utilizăm în aceste întâlniri; să nu mai aibă nimic de criticat, de exemplu, că un tată, în prezența unui fiu necunoscut, simte o emoție ascunsă care o ia înaintea lămuririi situației: ei ne demonstrează, fără îndoială, că aceste instincte nu sunt firești, și că numai prejudecata ne face să ni le imaginăm: dar să-i lăsăm să demonstreze ce-o să le placă; noi să ne îndreptăm către scopul nostru și să profităm de prejudecățile publicului pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
l-a frapat pe autor și l-a determinat să-și aleagă subiectul se petrece aproape totdeauna în spatele scenei teatrului. Englezii au un gust cu totul opus. Se spune că îl au în exces, s-ar putea: căci există fără îndoială acțiuni care nu ar fi bune să fie puse sub ochii noștri, fie din dificultatea execuției pentru a le reda întocmai, fie din oroarea subiectelor reprezentate...Însă, imaginându-ne, odată ce am evitat aceste defecte, câte acțiuni importante există pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
meargă să se lase ucis de ofensator, și să se epuizeze întreaga artă a teatrului pentru a face interesante aceste personaje ca pe Cid pentru poporul francez: mă îndoiesc că se va reuși acest lucru." Rousseau își amintește aici fără îndoială de declarațiile abatelui Du Bos care, în Reflecții critice asupra poeziei și picturii (Réflexions critiques sur la poésie et la peinture, în 1719), în capitolul consacrat lui Platon, obiecta că un personaj în întregime virtuos ar fi o capodoperă de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și visează că încă îi mână. Aceste situații sunt inspirate de verva specifică lui Molière și Aristofan. Terențiu nu este posedat de un asemenea demon. El poartă în sinea lui o muză mai calmă și mai blândă. Îi lipsește fără îndoială un dar prețios; este vorba de adevăratul caracter pe care natura l-a gravat pe fruntea celor pe care i-a însemnat ca fiind poeți, sculptori, pictori și muzicieni." Există o singură piesă din repertoriul francez, Cidul, pe care Mercier
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
argumentația. "Ce joc mai perfect decât cel al lui Clairon? Totuși urmăriți-o, studiați-o, și veți fi convins la cea de-a șasea reprezentație că își știe pe de rost toate amănuntele jocului ca și toate cuvintele rolului. Fără îndoială că ea și-a făurit un model căruia a încercat mai întâi să i se conformeze; fără îndoială că și-a conceput acest model la nivel cât mai înalt, cât mai mare, cât mai perfect ce i-a fost posibil
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
convins la cea de-a șasea reprezentație că își știe pe de rost toate amănuntele jocului ca și toate cuvintele rolului. Fără îndoială că ea și-a făurit un model căruia a încercat mai întâi să i se conformeze; fără îndoială că și-a conceput acest model la nivel cât mai înalt, cât mai mare, cât mai perfect ce i-a fost posibil; însă modelul acesta pe care l-a împrumutat din istorie sau pe care i l-a creat imaginația
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nenumărate rânduri, citând Scrisoarea despre surzi și muți care datează din 1751, evocând Scrisoarea despre orbi din 1749. Citește Bijuteriile indiscrete (Les Bijoux indiscrets), lucrare pe care o va califica drept "roman frivol în care se dezbat idei grave", fără îndoială chiar de la apariția sa în 1748, manifestând un viu interes față de cele două capitole consacrate teatrului. Începând cu 1760, se înhamă la o sarcină colosală, care îl va ține ocupat până la sfârșitul zilelor sale, traducerea scrierilor de estetică și a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prietenul lor. Piesa aceasta a avut tot succesul pe care îl puteam dori; încheierea nu putea fi mai strălucită, mai bine realizată; iată-mi reforma bine avansată deja; ce fericire! Ce plăcere pentru mine!" Pescarii din Chioggia au fost fără îndoială și mai uimiți decât gondolierii din Veneția că au fost promovați la rangul de personaje de teatru. Oamenii din Chioggia, oraș destinat de Veneția prizonierilor care regăseau acolo un pic de libertate, erau pe atunci obiectul unui mare dispreț. Giorgio
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
entuziasmați, un mare număr din ideile lui Diderot și Sébastien Mercier, cu excepția realismului. Ei doresc un teatru modern pe care drama burgheză nu a fost în măsură să-l producă și care, în ciuda eforturilor lor, întârzie să se impună, fără îndoială din cauza succesului melodramei la marele public. Primele drame romantice, numai citite, în cadrul lecturilor publice din niște cercuri reduse, nu sunt jucate. Mérimée (1803-1870) își citește, în 1823, în fața unui grup de prieteni din care face parte Stendhal, piesele, care vor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului." În imensul elogiu pe care Hugo i-l consacră lui Shakespeare, el atrage atenția că geniul său constă, în toate piesele, în afară de Macbeth și Romeo și Julieta, în construirea a două intrigi secundare reflectând intriga principală. Din prudență, fără îndoială, față de detractorii săi, el nu merge până la a preconiza un asemenea obicei, mulțumindu-se să-i sublinieze originalitatea. Drama este traversată de o dublă acțiune care o reflectă în mic. Alături de furtuna din Atlantic, furtună într-un pahar cu apă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
precupețește elogiile, este mult mai uman, căci el este "un avar". "Luați deci ca exemplu mediul contemporan, scrie Zola în Naturalismul în teatru, și încercați să-i faceți pe niște oameni să trăiască acolo: veți scrie niște opere frumoase. Fără îndoială, trebuie un efort, trebuie să degajăm din talmeș-balmeșul vieții formula simplă a naturalismului. În asta constă dificultatea, să faci lucruri de seamă cu subiecte și personaje pe care ochii noștri, obișnuiți cu spectacolul de fiecare zi, le văd în cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de puțin efort, încât sunt fabricați cu duzina. Este un articol curent de care s-a umplut literatura noastră. Dimpotrivă, efortul devine foarte dur când dorim un erou real, analizat în mod savant, în picioare și în acțiune. Iată fără îndoială de ce naturalismul îi îngrozește pe autorii obișnuiți să pescuiască oameni de seamă în apele tulburi ale istoriei. Ar trebui să scotocească umanitatea prea în profunzime, să afle viața, să meargă drept la măreția reală și să o pună în practică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interpreții, ca să nu dispară. Tragedia și-a avut iluștrii comedianți timp de două secole; romantismul a dat naștere unei întregi generații de artiști de mare talent. Astăzi, naturalismul nu poate conta pe niciun actor de geniu. Asta se datorează fără îndoială faptului că operele, și ele, nu sunt încă decât în stadiul de promisiune. Este necesară existența unor succese pentru determinarea curentelor de entuziasm și de credință; și numai aceste curente fac să apară originalitățile, aduc și grupează în jurul unei cauze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o urzeală de șabloane. Zugrăvirea mediului burghez pe care o oferă opera lui Henri Becque (1837-1899) nu-l satisface cu adevărat. Becque, care este un luptător singuratic, nu a fost niciodată recunoscut de naturaliști ca unul de-ai lor, fără îndoială fiindcă a avut îndrăzneala să nu le aprecieze teatrul și să le facă cunoscut acest lucru, chiar dacă, pe moment, după succesul obținut cu Corbii (Les Corbeaux, 1882), au considerat Parizianca (La Parisienne, 1883) ca pe o serie de "studii de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scriitura dramatică și condițiile de reprezentare sunt totdeauna reciproce, fie că este vorba de o inovație arhitecturală, de o concepție nouă a raporturilor actori/spectatori, sau de apariția unor noi modalități de joc. Cu Naturalismul s-a sfârșit, definitiv fără îndoială, o întreagă concepție despre teatru care nu va mai avea curs de acum înainte. Teatrul nu va mai viza o reproducere exactă și verosimilă a realului. Toate artele, în secolul al XX-lea, au regândit conceptul de mimesis. "Știm cu toții
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și plantării. Dintre elementele reprezentative, cel mai puțin necesar este deci pictura; și este inutil de dovedit că lăsând deoparte actorul, iluminatul se află pe primul loc. Care dintre aceste mijloace este supus celor mai înguste convenții: pictura, fără nicio îndoială, căci plantarea o limitează considerabil, iar rolul activ al iluminatului tinde să o excludă complet. Iluminatul, dimpotrivă, ar putea fi considerat drept atotoputernic, dacă nu ar exista antagonistul său, pictura, care îi falsifică utilizarea. Plantarea acompaniază destinul amândurora: ea este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
date de Fouquet în onoarea lui Ludovic XIV. Commedia dell'arte. Teatru popular comic, numit și joc all'improviso (joc improvizat), ce se dezvoltă în Italia între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea. Este moștenit din Antichitate, fără îndoială prin intermediul jonglerilor Evului Mediu care perpetuează tradiția latină a atelanei. Acest teatru este bazat pe virtuozitatea atât verbală, cât și gestică a actorului care poartă o jumătate de mască. Cor. Ansamblu de coriști în teatrul grec, latin, renascentist. Coturni. Pantofi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numele uneia din piesele sale, Dragostea celor trei portocale. 56 Nu este locul să hotărâm aici asupra originii, controversate, a commedia dell'arte. Să semnalăm totuși că Goldoni sugerează, într-un alt pasaj al Memoriilor sale, că ea este fără îndoială moștenitoarea unei alte forme a teatrului latin, atelana, ipoteză mai probabilă pentru că atelana este un gen improvizat. Acesta este, la începutul secolului, și punctul de vedere al Abatelui du Bos, care scrie: "Atelanele erau piese asemănătoare aproape cu Comediile Italienești
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Trebuie să-l așteptăm pe Appia pentru a-i descoperi infinitele potențialități scenice. 99 Prefața la Domnișoara Julie a trecut mult timp drept unul din manifestele cele mai marcante ale Naturalismului în teatru. Zola nu s-a înșelat punând la îndoială caracterul naturalist al piesei și reproșându-i lui Strindberg abstracționismul său. Într-o scrisoare din 14 decembrie 1887, el scrie: "Ca să fiu cinstit, niște prescurtări de analiză mă deranjează puțin. Știți poate că eu nu sunt pentru abstract. Îmi place
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ritmate, aceste poezii au avut răsunetul lor în vreme, în pofida unor minusuri ce țin de inventivitatea imagistică restrânsă ori de lipsa de concentrare. Cu un temperament mai echilibrat decât al altor confrați postpașoptiști, C. explorează mai rar stările de neliniște, îndoială, deziluzie. Elegii, meditații, fabule, satire stau mai curând sub un semn al seninătății, după cum alte versuri din acest peisaj mozaicat sunt impregnate de sentimentalism, de umanitarism. SCRIERI: Melodii intime, București, 1854; Patrie și libertate, București, 1879; Pagini alese, pref. N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]