28,953 matches
-
post de coșuri pentru foc, permițându-i să se răspândească neobservat între pereți de la o cameră la alta până când nu s-a mai putut stinge. Odată detectat, focul a continuat să se răspândească, dar suficient de încet pentru ca personalul și gărzile palatului să poată salva o mare parte din conținut, depozitându-le pe zăpadă în Piața Palatului. Acest lucru a fost o mare realizare, deoarece comorile Palatului de Iarnă au fost întotdeauna mai degrabă mobilierul masiv și ornamentele fragile decât tablourile
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
exact când familia imperială își părăsea apartamentele pentru a merge în sala de mese. Atât de mare a fost explozia încât a putut fi auzită în întregul Sankt Petersburg. Sala de mese a fost complet distrusă și 11 membri ai Gărzii Finlandeze din Camera de Gardă aflată dedesubt au fost uciși, iar alți 30 au fost răniți. Acest incident reprezintă una dintre primele utilizări ale unei bombe cu ceas în scopuri politice. Ziarul "New York Times" din 4 martie 1880 consemna că
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
părăsea apartamentele pentru a merge în sala de mese. Atât de mare a fost explozia încât a putut fi auzită în întregul Sankt Petersburg. Sala de mese a fost complet distrusă și 11 membri ai Gărzii Finlandeze din Camera de Gardă aflată dedesubt au fost uciși, iar alți 30 au fost răniți. Acest incident reprezintă una dintre primele utilizări ale unei bombe cu ceas în scopuri politice. Ziarul "New York Times" din 4 martie 1880 consemna că „dinamita utilizată se afla introdusă
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
redundantă și deteriorată, simbolizând un regim disprețuit, care se confrunta cu un viitor incert. "Asaltul Palatului de Iarnă" a fost o reconstituire istorică organizată de bolșevici în 1920, cu prilejul celei de-a treia aniversări a Revoluției. Cu mii de gărzi roșii conduse de Lenin și în prezența 100.000 de spectatori, reconstituirea a devenit unul dintre „cele mai cunoscute” evenimente ale Revoluției Ruse. În mod ironic, Garda Roșie a intrat, de fapt, în palat printr-o ușă din spate, care
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
1920, cu prilejul celei de-a treia aniversări a Revoluției. Cu mii de gărzi roșii conduse de Lenin și în prezența 100.000 de spectatori, reconstituirea a devenit unul dintre „cele mai cunoscute” evenimente ale Revoluției Ruse. În mod ironic, Garda Roșie a intrat, de fapt, în palat printr-o ușă din spate, care fusese lăsată deschisă, fiind păzită doar de rezerviști răniți și invalizi. Acest lucru a înlesnit preluarea puterii și nașterea statului sovietic. Nikolai Podvoiski, unul dintre membrii troicii
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
amenințare minoră pentru Franța - britanicii mențineau sub arme efective de doar 200.000 de sodați cel mult, în vreme ce francezii au mobilizat până la 1.500.000 de soldați, plus armatele numeroșilor aliați și cele câteva sute de mii de soldați ai gărzii naționale pe care Napoleon le putea pune pe picior de luptă în caz de nevoie. Royal Navy era însă forța care dezorganiza comerțul maritim francez, atât prin amenințarea transporturilor maritime franceze, cât și prin amenințarea posesiunilor ei coloniale. Marina britanică
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
urmare a violențelor etnice. Situația s-a inversat în 1944, când au fost consemnate unele violențe împotriva etnicilor maghiari. La sfârșitul lui 1944 s-au înmulțit plângerile legate de jafurile și crimele întreprinse în Transilvania de Nord de așa numitele Gărzi ale lui Maniu (autointitulate astfel fără acordul lui Iuliu Maniu), atrocități îndreptate împotriva populației maghiare. Un diplomat britanic raporta către Foreign Office la mijlocul anului 1945, cu prilejul unei vizite efectuate la Cluj, că Gărzile Iuliu Maniu, responsabile de masacrarea a
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
Transilvania de Nord de așa numitele Gărzi ale lui Maniu (autointitulate astfel fără acordul lui Iuliu Maniu), atrocități îndreptate împotriva populației maghiare. Un diplomat britanic raporta către Foreign Office la mijlocul anului 1945, cu prilejul unei vizite efectuate la Cluj, că Gărzile Iuliu Maniu, responsabile de masacrarea a cel puțin 35 de maghiari, țin populația maghiară sub teroare. O parte din populația română a regiunii au emigrat sau au fost expulzați, la fel s-a întâmplat cu unii unguri din Transilvania de
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
ale orașului, prin marile piețe și uriașa biserică a Sfinților Apostoli, pe care Mehmed a dorit să o păstreze intactă pentru noul patriarh ales de el, care să-l ajute să controleze mai bine populația creștină. Mehmed a trimis o gardă să protejeze clădirile importante, din dorința de a nu stabili noua capitală a Imperiului Otoman într-un oraș total devastat. Armata a năvălit în imensa piață Augusteum, din fața catedralei Hagia Sophia, ale cărei porți de bronz erau blocate de un
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
complet neinspirată, care va fi exploatată de legionari, în sprijinul ideii că "politica și economia României sunt guvernate de marea finanță iudeo-masonică". Nicolae Titulescu, printr-o telegramă secretă, datând din 9 decembrie 1933, notifică ambasadorului d'Ormesson, iminenta desființare a Gărzii de Fier, subliniind că în caz contrar, își va da demisia. Vizita lui I.G. Duca în Franța avea drept scop, printre altele, și negocierea unui nou împrumut la Banque de Paris et des Pays Bas (PARISBAS), reprezentată de Horace Finaly
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
lui I.G. Duca în Franța avea drept scop, printre altele, și negocierea unui nou împrumut la Banque de Paris et des Pays Bas (PARISBAS), reprezentată de Horace Finaly, bancher francez de origine evreiască, care și el a insistat pentru desființarea Gărzii de Fier. Chestiunea Mișcării Legionare finanțate "copios" de naziști, prezentă permanent în presa franceză interbelică, a fost demontată abia în anii '80 de către istoricul german Armin Heinen, care a demonstrat că între 1933-1938, nu au existat legături economice sau politice
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
stat denumită eufemistic "Restaurație", I.G. Duca și Vintilă Brătianu, făcuseră declarații dure contra acestuia. În aceste condiții, sunt programate noi alegeri pentru data de 20 decembrie 1933. În prealabil însă, trebuia îndeplinită principala cerință impusă guvernului liberal de către Franța, dizolvarea Gărzii de Fier. Aceasta se temea că ascensiunea politică a Mișcării Legionare, va conduce la o apropiere economică de Germania, în detrimentul Franței. Pe 7 decembrie, într-o ședință de guvern, marea majoritate a miniștrilor s-au opus acestei măsuri. Cu toate
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
marea majoritate a miniștrilor s-au opus acestei măsuri. Cu toate acestea, Nicolae Titulescu, revenit în țară în seara aceleiași zile, a insistat asupra dizolvării, făcând referire la un împrumut pentru care purta negocieri cu Liga Națiunilor, condiționat de dizolvarea Gărzii de Fier. În aceste condiții, Duca și Titulescu s-au adresat regelui, pentru a semna un decret regal de dizolvare a Gărzii de Fier, care să constituie baza juridică a dizolvării, ceea ce regele a refuzat categoric. În consecință, în data
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
insistat asupra dizolvării, făcând referire la un împrumut pentru care purta negocieri cu Liga Națiunilor, condiționat de dizolvarea Gărzii de Fier. În aceste condiții, Duca și Titulescu s-au adresat regelui, pentru a semna un decret regal de dizolvare a Gărzii de Fier, care să constituie baza juridică a dizolvării, ceea ce regele a refuzat categoric. În consecință, în data de 9 decembrie, prin Jurnal al Consiliului de Miniștri (un fel de ordonanță de guvern), cu 8 voturi pentru (al optulea îi
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
consecință, în data de 9 decembrie, prin Jurnal al Consiliului de Miniștri (un fel de ordonanță de guvern), cu 8 voturi pentru (al optulea îi aparținea lui Titulescu) și 7 împotrivă(I.G. Duca a votat contra), "gruparea Arhanghelul Mihail astăzi Garda de Fier, este și rămâne dizolvată". Decizia guvernului era motivată în principal prin faptul că "prin programul și prin acțiunea sa din ultimul timp, această grupare urmarește, pe de o parte, schimbarea pe cale revolutionară a ordinei legale în stat și
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
legionari sau simpatizanți fuseseră împușcați din spate, de "jandarmi neidentificați", după cum vor stabili anchetele ulterioare. (Virgil Teodorescu, Constantin Niță, Nicolae Bălăianu, Toader Toma, Gheorghe Bujgoli, Vasile Nedelcu și Sev. Fârdea) Din punct de vedere juridic, acest jurnal de dizolvare a Gărzii de Fier era un nonsens, dat fiindcă ea fusese dizolvată anterior, în 1931, împreună cu Legiunea Arhanghelului Mihail, fără a mai fi reînființate oficial. Denumirea sub care legionarii participau la alegeri era "Gruparea Corneliu Codreanu", nume sub care erau înscriși la
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
ferit din totdeauna să-l atace pe acesta, criticând doar politica acestuia de apropiere de Uniunea Sovietică. În aceste condiții, sfătuit probabil și de Iuliu Maniu, în 12 decembrie 1937, Nicolae Titulescu publică în "Universul", un articol intitulat " Eu și Garda de Fier", în care aruncă responsabilitatea dizolvării din 9 decembrie 1933 a Gărzii de Fier, asupra PNL, și în special asupra lui I.G. Duca. Răspunsul nu a întârziat să apară, din partea tuturor forțelor politice. Constantin Argetoianu numește articolul "pledoarie de
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
apropiere de Uniunea Sovietică. În aceste condiții, sfătuit probabil și de Iuliu Maniu, în 12 decembrie 1937, Nicolae Titulescu publică în "Universul", un articol intitulat " Eu și Garda de Fier", în care aruncă responsabilitatea dizolvării din 9 decembrie 1933 a Gărzii de Fier, asupra PNL, și în special asupra lui I.G. Duca. Răspunsul nu a întârziat să apară, din partea tuturor forțelor politice. Constantin Argetoianu numește articolul "pledoarie de clănțău, minte de la început până la sfârșit, cu nerușinare", și nu numai el, toate
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
ar fi răsplătiți. A comis trei tentative de a prelua puterea. Prima dată s-a rănit singur și a apărut în public pretinzându-se erou de război afișându-și rana și susținea că nu trebuia tratat astfel. A primit o garda personală și a încercat imediat să preia guvernarea. Dar a fost exilat rapid so dipa câțiva ani, a revenit pe un car, alături de o femeie înalta costumată că zeiță Atena, iar crainicul strigă că zeiță îl aduce pe viitorul conducător
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
și fotograf; Julius Carlson, inginer minier și metalurgist și câțiva colaboratori pe partea tehnică. La Punta Arenas (Chile), recrutează și un grup de salahori (peoni), în total, 18 oameni. Popper ceruse autorizație pentru a transporta și oameni înarmați, ca o gardă personală. Traversează Strâmtoarea Magellan și, după o scurtă oprire la Punta Arenas debarcă în Golful Porvenir și traversează insula, ajungând în Golful Inútil la San Sebastián, stabilindu-se în nordul golfului aflat la Oceanul Atlantic în punctul unde începe peninsula care
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
statului major al tatălui său, care era comandantul suprem al trupelor ruse. Pentru faptele de arme a fost decorat de două ori în timpul acestui război. A urcat toate treptele ierarhiei militare până când a fost numit comandantul regimentului de husari de gardă în 1884. Avea reputația unui comandant dur, fiind foarte respectat însă de trupele aflate sub comanda sa. Era un individ foarte religios, rugându-se dimineața și seare și înainte și după masă. Prefera să locuiască la proprietățile sale de la țară
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
și slab echipați, și a fost încredințat lui Garibaldi. Încă o dată, misiunea era aceeași ca cea încercată pe lacurile lombarde în 1848 și 1859: acțiunea într-o zonă secundară de operațiuni, Subalpii dintre Brescia și Trentino, la vest de lacul Garda, cu obiectivul strategic de a tăia ruta dintre Tirol și cetatea austriacă Verona. Acțiunea strategică principală a fost încredințată la două mari armate în zona de câmpie, conduse de și de . Garibaldi a ocolit Brescia, apoi a trecut la ofensivă
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
îi fusese conferit de către Republica Romană. La început, opinia publică l-a susținut, împotriva guvernului. Ca și în trecut, el a încercat să agite o rebeliune în Statul Papal cu scopul de a justifica intervenția. Crispi l-a pus în gardă contra unui eventual nou Aspromonte. După hotărârile muncitorilor francezi și germani împotriva războiului, el a participat, în septembrie 1867, la de la Geneva, congres pacifist unde a avut parte de o primire triumfală, și unde a propus un program vizionar în
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
importanță, întrucât niciun ofițer superior francez nu accepta să se afle sub ordinele sale. Temându-se de plecarea lui Garibaldi, Gambetta i-a încredințat apoi comanda tuturor corpurilor din zona Vosgilor, de la Strasbourg la Paris și a unei brigăzi de gărzi mobile care, ca de obicei, erau prost înarmate și prost echipate pentru înfruntarea unei ierni deosebit de friguroase. Garibaldi și-a așezat statul major la Dole (14 octombrie) și, la 11 noiembrie, a organizat în patru brigăzi sub comanda celor doi
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
sa de deputat în semn de solidaritate. La 10 martie, corpul de voluntari garibaldiști a fost dizolvat. În ziua de 13, Garibaldi s-a întors la Caprera. Pe 24, insurgenții au apelat la Garibaldi pentru a se afla în fruntea Gărzii Naționale din Paris, dar el a refuzat propunerea, motivând că este vorba de o afacere internă franceză. În 1875, Garibaldi, acum deputat de Roma, și-a dat susținerea proiectului de deviere a cursului urban al Tibrului, subiect central de dezbateri
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]