27,707 matches
-
afectate de intimidarea guvernului pe o perioadă de câteva luni. Observatorii Uniunii Europene a declarat alegerile ca fiind "pașnice și calme", dar s-au remarcat nereguli. Cu 11 regiuni la care nu au fost terminate numărătoarea, clasamentul este: Grupurile de opoziție au respins rezultatele alegerilor. Partidul Unității solicită alegeri anticipate. Ambele grupări spun că observatorilor lor le-au fost blocat accesul în secțiile de votare în timpul alegerilor de duminică, iar în unele cazuri, chiar și bătuți. Statele Unite și Uniunea Europeană au criticat
Alegeri legislative în Etiopia, 2010 () [Corola-website/Science/319631_a_320960]
-
nobilimii în timpul domniei lui Eric al XIV-lea și a fost executat la scurt timp după ce Ioan al III-lea, a urcat pe tron. După eliberarea sa din închisoare, probabil din cauza nebuniei fratelui său, Ioan s-a alăturat din nou opoziției, l-a detronat pe Eric și s-a autoproclamat rege. Aliatul său important a fost unchiul său matern Sten Leijonhufvud, care pe patul de moarte a fost numit Conte de Raseborg. La scurtă vreme după aceasta, Ioan l-a executat
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
cu orice preț și și-a trimis propriul delegat, Johan Adler Salvius. Cu puțin înainte de constatarea acordului de pace, ea l-a admis pe Salvius în Consiliul Național împotriva dorinței cancelarului Oxenstierna. Salvius nu era aristocrat însă Cristina voia o opoziție aristocrației de atunci. În 1648 Cristina a obținut un loc în Dieta Imperială a Sfântului Imperiu Roman când Bremen-Verden și Suedia Pomerania au fost alocate Suediei prin Tratatul de la Osnabrück. În 1649, cu ajutorul unchiului ei, Ioan Cazimir, și a vărului
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
în Norvegia alegerile s-au efectuat pe data de 12 septembrie. Peste 3,4 milioane de norvegieni s-au prezentat la urne pentru a alege membrii Stortingului. Noul Storting este alcătuit din 169 de membri. Alegerile au fost câștigate de opoziția de stânga reprezentată de așa-numita Coaliție a Roșiilor și a Verzilor, care ocupă 87 de locuri, dintre care doar Partidul Laburist a obținut 61 de locuri. Coaliția de centru-dreapta aflată la guvernare a câștigat 44 de locuri și partidul
Alegeri legislative în Norvegia, 2005 () [Corola-website/Science/319636_a_320965]
-
desemnează un șef de stat - președintele și un parlament. Președintele este ales de către popor pe o perioadă de 5 ani. Camera Deputaților conține 189 de membri, aleși pe o perioadă de 5 ani, dintre care, 37 de locuri sunt asigurate opoziției. Cu toate acestea, locurile sunt rezervate unei „opoziții false”, așa cum este numită ea în Tunisia. Aceasta este o tactică folosită de Zine Elabidine ben Ali, cu ajutorul căreia unii oameni aleși (de obicei, aliați foarte apropiați) se bucură de numeroase privilegii
Alegeri în Tunisia () [Corola-website/Science/319647_a_320976]
-
parlament. Președintele este ales de către popor pe o perioadă de 5 ani. Camera Deputaților conține 189 de membri, aleși pe o perioadă de 5 ani, dintre care, 37 de locuri sunt asigurate opoziției. Cu toate acestea, locurile sunt rezervate unei „opoziții false”, așa cum este numită ea în Tunisia. Aceasta este o tactică folosită de Zine Elabidine ben Ali, cu ajutorul căreia unii oameni aleși (de obicei, aliați foarte apropiați) se bucură de numeroase privilegii și locuri în parlament cu costul unei opoziții
Alegeri în Tunisia () [Corola-website/Science/319647_a_320976]
-
opoziții false”, așa cum este numită ea în Tunisia. Aceasta este o tactică folosită de Zine Elabidine ben Ali, cu ajutorul căreia unii oameni aleși (de obicei, aliați foarte apropiați) se bucură de numeroase privilegii și locuri în parlament cu costul unei opoziții false. Partidul aflat la conducere și aparatul sau de stat îi ajută pe acești oameni să creeze partide ireale cu tot ceea este necesar unui partid, inclusiv ziare, birouri și altele. Aceștia trebuie, bineînțeles, să aprobe fiecare decizie luată de
Alegeri în Tunisia () [Corola-website/Science/319647_a_320976]
-
că în Tunisia există democrație și o competiție corectă. Aceste campanii sfârșesc prin susținerea partidului aflat la conducere și a lui Zine El Abidine Ben Ali, de către partidele ireale. În cele mai multe cazuri aceste partide își propun să păteze imaginea adevăratei opoziții și să o atace. Camera Consilierilor are 126 de membri, 85 dintre ei sunt aleși indirect de către membrii Camerei Deputaților și membrii consiliului orașului. Restul de 41 de membri sunt aleși de către Președinte. Ultima Cameră a Consilierilor, aleasă pe 3
Alegeri în Tunisia () [Corola-website/Science/319647_a_320976]
-
de către Președinte. Ultima Cameră a Consilierilor, aleasă pe 3 Iulie 2005, este dominată de partidul aflat la conducere. Tunisia este un stat dominat de un singur partid ce deține puterea, Gruparea Democratic - Constituțională. În această țară sunt acceptate partide în opoziție, dar, în general, se considera că nu au șanse reale la putere.
Alegeri în Tunisia () [Corola-website/Science/319647_a_320976]
-
și 208 de locuri în camera superioara, în Senat. Partidul Popular a fost condus în campanie de Mariano Rajoy, succesorul la care își încetează activitatea prim-ministrul José Maria Aznar. Într-un rezultat care a sfidat cele mai multe predicții, Partidul de opoziție Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), condus de José Luis Rodríguez Zapatero, a câștigat o pluralitate de locuri, în Congresul Deputaților, și a fost în măsură să formeze un guvern, cu sprijinul partidelor minore. Socialiștii au primit mai multe voturi decât se
Alegeri legislative în Spania, 2004 () [Corola-website/Science/319650_a_320979]
-
aliat cu PP, a pierdut 5 din cele 15 locuri, în afara sediului central al partidului de pe Calle Ferraz, cu strigăte de „Nu război” și „Cât de fericiți suntem să trăim fără Aznar”, dar și „Zapatero nu eșua”. În concordanță cu opoziția de lungă durată a PSOE în războiul din Irak, Rodriguez Zapatero a promis în timpul campaniei electorale că o să.și retragă trupele spaniole din Irak până în iunie. Zapatero a retras trupele la scurt timp după preluarea mandatului, o decizie i-a
Alegeri legislative în Spania, 2004 () [Corola-website/Science/319650_a_320979]
-
Robert Kocharyan[1]$ (Care nu era eligibil pentru un al treilea mandat consecutiv). Au mai candidat și Levon Ter-Petrossian și Vahan Hovhannisyan, în calitate de vicepreședinte al Adunării Naționale, reprezentând Federația Revoluționară Armeana. Că și candidat al celui mai important partid de opoziție (Statul de Drept) a participat parlamentarul Artur Baghdasarian. Până la termenul de înregistrare al candidaturilor (6 decembrie 2007) s-au înregistrat următorii : • Artur Baghdasarian de la Statul de Drept • Artashes Geghamyan de la Partidul Unității naționale • Aram Harutyunyan de la Partidul Național de conciliere
Alegeri prezidențiale în Armenia, 2008 () [Corola-website/Science/319657_a_320986]
-
participării partidului său, Federația Revoluționară Armeana, în coaliția de guvernământ; în campania să a promis inclusiv destrămarea monopolurilor, promovarea dezvoltării economice, precum și măsuri anti-corupție. Geghamyan, candidatul Partidului Unității Naționale, a deschis campania sa prin denunțarea lui Ter-Petrossian. Unii membri ai opoziției au sugerat că Geghamyan era de fapt omul guvernului în încercarea de a-l submina pe Ter-Petrossian. Ter-Petrossian l-a criticat pe Baghdasarian pentru derularea propriei campanii în loc de coalizare pentru susținerea candidaturii lui Ter-Petrossian, numindu-l un "trădător" și spunând
Alegeri prezidențiale în Armenia, 2008 () [Corola-website/Science/319657_a_320986]
-
februarie 2008, iar rezultatul final urma să fie anunțat în termen de șapte zile. Potrivit sondajelor de la ieșirea de la urne, Sargsyan a câștigat alegerile din primul tur cu 57%, iar Ter-Petrossian s-a clasat al doilea, cu 17%. Partidele de opoziție au declarat că alegerile au fost frauduloase. Ter-Petrossian a acuzat guvernul de fraudarea alegerilor și a dorit organizarea unui miting la Erevan pe 20 februarie, care să protesteze față de rezultatele oficiale și să sărbătorească victoria lui. OSCE și observatorii din
Alegeri prezidențiale în Armenia, 2008 () [Corola-website/Science/319657_a_320986]
-
va fi "președintele tuturor armenilor". Un purtător de cuvânt al Partidului Republican al lui Sargysan a susținut că alegerile au fost cele mai democratice organizate vreodată în Armenia, recunoscând totuși imperfecțiuni în desfășurarea alegerilor care însă nu au afectat rezultatul. Opoziția a solicitat zeci de numărători paralele. Într-una dintre ele, pe 21 februarie, într-o secție centrală din Erevan s-a arătat că Sargsyan a câștigat doar 395 de voturi față de 709, cu care a fost creditat în numărătoarea inițială
Alegeri prezidențiale în Armenia, 2008 () [Corola-website/Science/319657_a_320986]
-
și punerea în aplicare de măsuri pentru a îmbunătăți viitoarele alegeri. Cerem, de asemenea, tuturor forțelor politice pentru a continua respectarea statului de drept și de a lucra în mod pașnic și responsabil pentru o democratică Armenia. Urmărind rezultatele electorale,opoziția protestează începând din Piață Libertății până la Casa Operei.Pe 1 martie demonstranții au fost violent împrăștiați de către forțele de poliție și militare omorând cel puțin 10 oameni și președintele Robert Kocharyan a declarat a 20 a zi de urgenta.Aceasta
Alegeri prezidențiale în Armenia, 2008 () [Corola-website/Science/319657_a_320986]
-
fost violent împrăștiați de către forțele de poliție și militare omorând cel puțin 10 oameni și președintele Robert Kocharyan a declarat a 20 a zi de urgenta.Aceasta a fost urmată de arestări în masă curățarea de membrii de frunte ai opoziției,precum și o interdicție de factori umani cu privire la orice alte proteste antiguvernamentale. 1. ^ Robert Kocharyan To Support Serzh Sargsyan, Panorama.am 2. ^ The Constitution of the Republic of Armenia (27 November 2005), Chapter 3: The President of the Republic, Article 50
Alegeri prezidențiale în Armenia, 2008 () [Corola-website/Science/319657_a_320986]
-
Internațional (socialiști, SFIO) și Mișcarea Creștin Democrat Popular Republicana, (MRP).Acesta a susținut o politică economică inspirat de programul de Consiliul Național al Rezistenței: crearea unui stat al bunăstării, si naționalizarea băncilor și companiilor industriale majore (cum ar fi Renault). Opoziția a fost compusă din partidele care au dominat guvernele celei de a treia republici de dinainte de război:Partidul radical și Partidul clasic de dreapta. La 21 octombrie 1945, alegătorii francezi au fost chemați să facă două alegeri: alegerea deputaților acestora
Alegeri legislative în Franța, 1945 () [Corola-website/Science/319661_a_320990]
-
că, în cazul victoriei, va implementa o politică strictă de segregare rasială, în toată sfera viții cotidiene. PN a denumit acest nou sistem de guvernare 'apartheid', nume sub care acest tip de politică a devenit cunoscut pe plan mondial. În opoziție față de acest consistent și direct curent, PU a promovat vagi noțiuni de integrare a diferitelor grupuri rasiale în viața socială a Africii de Sud. Pe lângă nemulțumirea albilor în legătură cu problemele interne și economice ale Africii de Sud apărute după cel de-al doilea Război Mondial
Alegeri legislative în Africa de Sud, 1948 () [Corola-website/Science/319664_a_320993]
-
mențină dominația populației albe, PU pleda în favoarea unei treptate reformări a sistemului politic pentru ca sud-africanii de culoare să poată eventual, într-un anumit moment din viitor, să exercite un fel de putere într-o Africă de Sud integrată rasial. În opoziție cu această, aparent, vagă ideologie, PN a avansat ideea de a se continua cu o strictă și impunătoare segregare între rase și lipsirea totală de putere a sud-africanilor negri. Mutarea negrilor din mediul rural în mediul urban era total descurajată
Alegeri legislative în Africa de Sud, 1948 () [Corola-website/Science/319664_a_320993]
-
Din 1974 instituțiile republicii își exercită autoritatea pe insulă. Actualul președinte este Dimitris Christofias, marxist-leninist. Partidul său este Partidul Progresiv al Poporului Muncitoresc (AKEL), care guverneaza în coaliție cu Partidul Democrat (DIKO) și cu Mișcarea Social-Democrată (KISOS sau EDEK). În opoziție se află Gruparea Democrată (DISY). Președintele este însărcinat cu numirea miniștrilor Miniștri Nume Partid Ministrul de Externe Markos Kyprianou Partidul Democrat Ministrul Agriculturii, Resurselor Naturale și al Mediului Michalis Polinikis Mișcarea Social-Democrată Ministrul Comerțului, Industriei și al Turismului Antonis Paschalides
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
politica în 1817.Era adecvat că contele Grey să fi fost invitat să formeze un guvern, veniseră cei din Whig la putere,deși în acea perioadă monarhul mai degrabă decât partidul conducător decidea care individ va fi prim ministru. Liderul opoziției în camera comunelor până la moartea să în 1817, era George Ponsonby unchiul soției lui Grey.La aproximativ un an după moartea lui Ponsonby,George Tierney cu greu a devenit liderul recunoscut al opoziției în camera comunelor.Totusi după 1819 el
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1818 () [Corola-website/Science/319687_a_321016]
-
care individ va fi prim ministru. Liderul opoziției în camera comunelor până la moartea să în 1817, era George Ponsonby unchiul soției lui Grey.La aproximativ un an după moartea lui Ponsonby,George Tierney cu greu a devenit liderul recunoscut al opoziției în camera comunelor.Totusi după 1819 el nu a îndeplinit funcțiile unui lider deși a păstrat titlul. Table 1: Constituencies and MPs, by type and country Table 2: Number of seats per constituency, by type and country
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1818 () [Corola-website/Science/319687_a_321016]
-
a permis, ajutată fiind și de calitatea de șef al Casei regale deținut de tatăl ei, să aibă mai mulți pretendenți. Dintre aceștia, cel mai notabil a fost viitorul rege Albert I al Belgiei, care a trebuit să renunțe în fața opoziției unchiului său, regele Leopold al II-lea, ce se temea de reacțiile de la Paris față de o căsătorie cu fiica unui pretendent exilat.. La 30 octombrie 1899 Isabelle s-a căsătorit la Twickenham cu vărul ei primar, Prințul Jean, Duce de
Prințesa Isabelle de Orléans (1878–1961) () [Corola-website/Science/319700_a_321029]
-
o imagine pozitivă în alegerile legislative din 7 mai, ce au avut loc la doar o săptămână de la naționalizarea căilor ferate britanice în Argentina. Jumătate din membrii Lower House au fost înlocuiți, și noua componență a înclinat balanța în favoarea Peroniștilor. Opoziția le-a dizolvat alianța în 1945, Uniunea Democratică aderând însă la unicul partid care putea face față Peronului: Uniunea Civică Radicală Centristă (UCR). Președintele a început mecanisme pentru a-și consolida puterea politică, înlocuind Partidul Laburist, care îl votase, cu
Alegeri legislative în Argentina, 1948 () [Corola-website/Science/319703_a_321032]