26,750 matches
-
esență, la vremea respectivă, un puternic semnal de alarmă în problematica preocupantă a secătuirii drastice a resurselor naturale. Concluziile majore concrete ale Raportului au fost următoarele: 1) (concluzie constatatorie) dacă tendințele globale privind cele cinci aspecte menționate continuă în același ritm (ca acela în care se produc deja de câteva decenii), atunci limitele creșterii (ce se vor manifesta concret sub forma declinului brusc și dramatic al populației globale și al creșterii industriale) vor fi atinse în următorii aproximativ o sută de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al creșterii industriale) vor fi atinse în următorii aproximativ o sută de ani; 2) (concluzie prescriptivă) este totuși posibil un echilibru ecologic și economic pe termen lung (mai lung decât cel de o sută de ani prevăzut ținând cont de ritmul curent al creșterii) dacă ritmul curent al creșterii economice va fi încetinit. Aceste formulări au făcut ca Clubul să fie asociat - mai ales de către economiști și de către specialiștii din domeniul tehnologiilor - cu o instanță ce se împotrivește în mod absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
atinse în următorii aproximativ o sută de ani; 2) (concluzie prescriptivă) este totuși posibil un echilibru ecologic și economic pe termen lung (mai lung decât cel de o sută de ani prevăzut ținând cont de ritmul curent al creșterii) dacă ritmul curent al creșterii economice va fi încetinit. Aceste formulări au făcut ca Clubul să fie asociat - mai ales de către economiști și de către specialiștii din domeniul tehnologiilor - cu o instanță ce se împotrivește în mod absolut creșterii economice și tehnologice, pledând
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Societățile Europei Centrale și de Est au putut accepta toate aspectele negative ale comunismului ca regim politic, măcar atâta vreme cât socialismul, ca mod de organizare a vieții economice și sociale, asigura o creștere semnificativă a nivelului de trai al populației. Acest ritm a fost ridicat în primele decenii de după al doilea război mondial, mai ales ca urmare a industrializării și urbanizării extensive a societăților mai înapoiate din Est (URSS, România, Bulgaria, Polonia, Iugoslavia) și a recuperării pierderilor provocate de război în Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în mare măsură aceeași clasă mijlocie socialistă transferată fără mari schimbări din socialism în capitalism, s-a grăbit să identifice opțiunile organizării capitaliste cu cele ale dezmembrării comunismului. Puține exemple sunt la fel de ilustrative ca acela al veșnicei dezbateri românești în legătură cu „ritmul” și „autenticitatea” tranziției socioeconomice către capitalism, ale cărei teme fundamentale nu s-au referit nici la restructurarea economiei, nici la cea socială, ci la „neocomunismul” presupus ori atribuibil liderilor politici, instituțiilor statului (Mungiu, 1994; Pavel, Huiu, 2003) sau chiar populației
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
147 000. În 1996, numărul lor se dublase din nou, depășind 300 000 (INS, 1997). La început, au profitat de creșterea explozivă a consumului populației. Dacă în ultimii ani ai comunismului volumul vânzărilor cu amănuntul către populație crescuse într-un ritm de numai 1%, numai în 1990 acest volum a crescut cu 24%. După care România intră în cea mai gravă criză economică din toată tranziția, iar consumul populației scade dramatic. 1993 este anul de vârf al crizei, iar volumul vânzărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
amănuntul și adăugând la aceasta și activele rezultate din timida privatizare care începuse, statul tot continua să dețină 89% din totalul mijloacelor fixe. Nici Schumpeter și nici Kornai nu par să fi avut dreptate. Libera inițiativă a creat într-un ritm extraordinar de rapid o clasă de comercianți, o clasă de oameni net mai înstăriți decât restul populației (în 1995, veniturile medii ale unei gospodării de patroni erau aproape duble față de cele ale unei gospodării de salariați, o diferență care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capital. De altfel, dintre aceste 2 726 de societăți, trei sferturi sunt mici. Asta nu înseamnă că, în acești primi ani - ai dominației politice a stângii (FSN, FDSN, PDSR), considerată „neocomunistă” - România nu construiește capitalismul. Dimpotrivă, o face într-un ritm extrem de alert și cu costuri foarte mari. În primul rând, îl construiește instituțional. În al doilea rând, îl construiește și social, „incubând” în interiorul societății socialiste noua clasă a capitaliștilor români. Primul val al noii structuri sociale a postcomunismului s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economice. Conform unor evaluări, în 1998 doar 7% din proiectele de investiții erau finanțate prin credite bancare (Patriciu, Rusu, 1998). Cel mai probabil, ele erau destinate achiziției unor noi active și întreprinderi scoase la privatizare. Căci privatizarea continuă într-un ritm extrem de accelerat. Dacă până în 1996 FPS privatizase doar 7,5% din capitalul social pe care îl administra, în următorii patru ani privatizează de cinci ori mai mult (36,7%). Iar privatizarea nu doar se accelerează, ci se și ieftinește. Până în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de muncă cooperativizate (Humphrey, 1998), economia gospodărească se afla în strânsă interdependență cu organizarea CAP-urilor. Mijloacele de producție erau concentrate în proprietatea cooperatistă sau a statului, fondul de consum al gospodăriei era condiționat de relația cu CAP-ul, iar ritmul de muncă era direct coordonat de liderii CAP-urilor. Procesul de decolectivizare din Romania a beneficiat de un studiu de teren detaliat al antropologului american Katherine Verdery, The Vanishing Hectare: Property and Value in Postsocialist Transylvania (2003). Acest studiu de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socială Poate cea mai importantă condiție a creării sistemului de asistență socială este atingerea unui grad înalt de ocupare cu specialiști și asigurarea unei distribuții echilibrate la nivelul serviciilor primare și specializate. Studiile realizate în ultimii ani arată însă că ritmul de ocupare cu specialiști a serviciilor de asistență socială este lent și nu asigură absorția eficientă a absolvenților cu studii superioare de specialitate. La nivel județean, direcțiile de asistență socială aveau, în 2004, în medie un asistent social la 21
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
examenelor de promovare și conținutului grilei de învățământ. De asemenea, în acest domeniu au avut loc transformări instituționale esențiale. Cu toate acestea, așa cum se afirmă și în rapoartele Comisiei, procesul de descentralizare a sistemului de învățământ se desfășoară într-un ritm încă mult prea lent, în condițiile în care în România sistemul educațional a fost unul dintre cele mai centralizate din Europa. Obiectivele privind educația din PNAinc Planul sectorial privind educația prevăzut în PNAinc conține obiective de prevenire și absorbție a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
făcute în sensul elaborării unor strategii și al stabilirii unor obiective, însă acestea sunt îngreunate, în principal, de subfinanțarea sistemului și de lipsa resurselor financiare necesare pentru implementarea lor în special în mediile defavorizate, de lipsa capacității administrative și de ritmul greoi în care are loc descentralizarea sistemului de învățământ. De asemenea, domeniile pe care le menționează rapoartele Comisiei din ultimii doi ani ca fiind încă insuficient dezvoltate țin de conținutul învățământului, de calitatea predării și, implicit, de programele de formare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
valute în schimburile internaționale și, prin urmare, structura și compoziția acestui coș valutar nu sunt, în mod necesar, stabile în timp, de unde dificultatea comparațiilor internaționale pe perioade îndelungate. Tabelul 1 prezintă situația nivelului de trai și de inegalitate, ca și ritmul de creștere economică ulterior anului 1960, într-o serie de țări aparținând diverselor categoriilor determinate în funcție de indicatorii bunăstării. Etiopia, una dintre cele mai sărace țări ale lumii, considerat după nivelul produsului intern brut per capita, are ceva mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un sfert din populația ei în sărăcie. Situația cea mai îngrijorătoare din acest punct de vedere se regăsește însă în Uganda, unde mai bine de 4/5 din populație trăiește cu mai puțin de 1 USD/zi, în pofida unui ridicat ritm de creștere economică de-a lungul perioadei. Rate de sărăcie ridicate înregistrează și alte țări africane între care Zambia sau Namibia, unde numărul absolut de săraci îl poate egala pe cel ugandez, date fiind dimensiunile statelor respective. Egiptul și Marocul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economică de-a lungul perioadei. Rate de sărăcie ridicate înregistrează și alte țări africane între care Zambia sau Namibia, unde numărul absolut de săraci îl poate egala pe cel ugandez, date fiind dimensiunile statelor respective. Egiptul și Marocul, deși cu ritmuri diferite de creștere, au rate ale sărăciei comparabile cu cele ale țărilor în tranziție. Deși, în medie, sensibil mai mici decât cele africane, rate ridicate ale sărăciei severe se regăsesc și în țările Americii Latine și cele ale Asiei de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale sărăciei comparabile cu cele ale țărilor în tranziție. Deși, în medie, sensibil mai mici decât cele africane, rate ridicate ale sărăciei severe se regăsesc și în țările Americii Latine și cele ale Asiei de Sus-Est. Dacă în primul caz ritmurile de creștere economică sunt comparabile cu cele africane, despre evoluția economică a țărilor asiatice după 1970 se vorbește ca despre „miracolul asiatic”, având în vedere ritmurile constant ridicate de creștere. Acestea au făcut ca proporția săracilor rezidenți în această regiune
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în țările Americii Latine și cele ale Asiei de Sus-Est. Dacă în primul caz ritmurile de creștere economică sunt comparabile cu cele africane, despre evoluția economică a țărilor asiatice după 1970 se vorbește ca despre „miracolul asiatic”, având în vedere ritmurile constant ridicate de creștere. Acestea au făcut ca proporția săracilor rezidenți în această regiune să scadă între 1987 și 1998 de la 75% la 66% din cele aproximativ 1,2 miliarde de persoane care trăiesc cu mai puțin de 1,08
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
concluzionat că accentuarea inegalităților după 1970 a fost cauzată de adâncirea acestora în spațiile naționale, dar mai ales de adâncirea inegalităților dintre națiuni (Cornia, 2000, apud Mkandawire, 2002). Între cauzele creșterii inegalităților între țări Wade (2001) include creșterea într-un ritm mai ridicat a populației în țările sărace, scăderea relativă a prețurilor produselor nonpetroliere, care afectează în mod special țările sărace, și capcana datoriilor, dat fiind faptul că o criză financiară internațională le adâncește și mai mult situația de dependență, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de Est existau 100 de milioane de persoane care trăiau cu mai puțin de 2 USD/zi, cifră ce reprezintă triplul valorii de la debutul decadei. Cele mai mari creșteri ale inegalității s-au înregistrat, în general, în țări cu un ritm lent al reformelor. Între cauzele acestui fenomen, anumite rapoarte ale UNICEF (2001), ale Băncii Mondiale (2000), dar și alte surse (Schmögnerová, 2003) au identificat manifestarea unor factori favorizanți cum sunt: intensificarea relației dintre calificarea profesională și nivelul câștigurilor dobândite, urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Bulgaria se mențin în categoria țărilor cu creștere pozitivă, inferioară însă celei întregistrate în țările membre ale UE; nivelul PIB per capita în 2002 era inferior celui din țările membre ale UE și din Federația Rusă. Deși apropiate în 1990, ritmul ridicat de creștere economică pe care l-a înregistrat Polonia ulterior acestui an a distanțat-o net de România (tabelul 1). similitudinea dintre România și Polonia s-a păstrat însă în privința dimensiunilor sărăciei relative din perioada 1996-1999. Nivelul este superior
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
356,58 431,63 765,61 1231,00 629,00 1860,00 Sursa: Aquis Comunitar, capitolul 7, „Agricultura” Discuții și concluzii Cei mai mulți dintre săracii lumii trăiesc în mediul rural. Dezvoltarea rurală este considerată o posibilă soluție pentru rezolvarea sărăciei mondiale. Ritmul în care crește sărăcia lumii este însă mult mai rapid decât ritmul în care organizațiile internaționale reușesc să implementeze programele pentru reducerea ei. Aceste structurile internaționale care promovează politici de dezvoltarea rurală impun uneori proceduri greoaie, întârziate de propria birocrație
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Sursa: Aquis Comunitar, capitolul 7, „Agricultura” Discuții și concluzii Cei mai mulți dintre săracii lumii trăiesc în mediul rural. Dezvoltarea rurală este considerată o posibilă soluție pentru rezolvarea sărăciei mondiale. Ritmul în care crește sărăcia lumii este însă mult mai rapid decât ritmul în care organizațiile internaționale reușesc să implementeze programele pentru reducerea ei. Aceste structurile internaționale care promovează politici de dezvoltarea rurală impun uneori proceduri greoaie, întârziate de propria birocrație sau ierarhie multinivel. Diferiții actori implicați sunt mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de 51 de analize ale situației privind unul sau mai multe subobiective PNAinc. Șase subobiective PNAinc nu sunt acoperite de analize ale situației, și anume: absorbția sărăciei pensionarilor; politică salarială orientată spre scăderea sărăciei și creșterea ocupării (vizând creșterea în ritm mai rapid a salariului minim, precum și micșorarea costurilor unui loc de muncă); promovarea coeziunii sociale prin egalizarea șanselor educaționale (cu privire la diminuarea eșecului școlar); creșterea accesului segmentelor sociale sărace și marginalizate la actul justiției; reducerea numărului de locuințe ce oferă condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unui venit minim pentru fiecare cetățean; evitarea polarizării sociale excesive cu accent prioritar pe asigurarea pentru toți a unor venituri minime decente în raport cu venitul mediu; absorbția sărăciei pensionarilor; politică salarială orientată spre scăderea sărăciei și creșterea ocupării (vizând creșterea în ritm mai rapid a salariului minim, precum și micșorarea costurilor unui loc de muncă); suport special pentru copiii care trăiesc în condiții de sărăcie extremă; asigurarea unor adăposturi temporare pentru persoane/familii fără locuință; reducerea numărului de locuințe ce oferă condiții de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]